Film nou pe Netflix, The Killer

Anul acesta, Netflix m-a cam dezamăgit. Și nu vorbesc aici despre decizia de a bloca acțiunea de împărțire a parolei cu neamurile și prietenii, ci despre filmele și serialele urcate pe site. Nimic din ce e nou nu m-a prins. Încă plătesc abonament pentru că sunt pe acolo seriale mai vechi pe care nu le-am terminat de vizionat, dar, dacă nu își revine curând, când epuizez lista de văzut, posibil să nu mai vreau să plătesc.

Pentru noiembrie, s-au anunțat câteva filme care păreau tentante. Unul dintre ele este The Killer, pe care îl pusesem pe lista de văzut și căruia i-am și dedicat ieri două ore. Un coleg de-al soțului meu i-a vorbit o oră despre ce film grozav este. Cumnatul, când ne-a auzit că vrem să-l vedem, ni l-a recomandat și el. Să vedem dacă a meritat! Nu mă întrebați de nume, că nu le știu. Vă las întâi să vedeți trailerul dacă nu l-ați văzut.

Filmul începe cu un nene care e pe undeva prin Paris, într-o cameră închiriată, cu un reșou lângă el, cu ferestrele larg deschise, stând pe un scaun, învelit cu paltonul, cu ochii țintă pe clădirea de vizavi. Tipul e asasin. Vine și clipa în care trebuie să tragă și… ratează. Nu mai e nimic de făcut decât să se retragă. Numai că cei care l-au angajat nu sunt dispuși să-l lase să scape după o astfel de ratare. Cineva drag lui are de suferit și el decide că nu poate fugi, că trebuie să se răzbune. Începe un fel de călătorie în jurul lumii, în căutarea celor care îi pun viața și familia în pericol.

Ai zice să se anunță un film grozav, dar nu e deloc așa. Acțiunea promisă și prezentă în trailer este foarte slabă și rară în film. Cum s-ar zice, e sublimă, dar lipsește aproape cu desăvârșire. În rest, multă vorbărie. Domnul asasin este și povestitor în acest film și ne plictisește foarte tare cu discursul lui care se vrea interesant, pe un ton grav, care te face să aștepți mai mult, mai mult. Și acel mai mult nu vine. Te trezești că a trecut o oră și nu s-a întâmplat mai nimic în filmul ăsta. Rămâi la același monolog care nu are nici el cap sau coadă, este pur și simplu o înșiruire de replici, ca o culegere de proverbe și nimic mai mult. Sunt proverbe interesante, dar fără legătură unele cu altele. Cam așa…

Nenea se plimbă peste tot, are 500 de nume, nu știu câte depozite închiriate, pline de arme și omoară om după om (pe unii, cam fără rost). Nu te aștepta la urmăriri, bătăi, schimburi de focuri. El e singurul care are armă, e cel mai tare din parcare, victimele îl așteaptă toate cuminți, vorbesc la fel de mult ca el, unele chiar în pilde plictisitoare, apoi cad ca muștele, la o singură apăsare pe trăgaci. Deh, oameni periculoși!

Nu e un film în genul lui John Wick. Dincolo de diferențele clare și notabile pe partea de acțiune și suspans, John Wick nu e un ucigaș cu sânge rece și are în spate o poveste care lui The Killer îi lipsește total. Are o motivație puternică și e om, dincolo de toate. Aici parcă am un robot care redă niște replici înregistrate.

Thriller? Nici vorbă. Mai mult o dramă psihologică.

Dacă vreți să-i dau o notă de la 1 la 10 lui The Killer , îi dau un 3. Am zis tot cu asta, nu? Nu excelează la niciun capitol. Nu are acțiune, nu are suspans, nu are poveste, nu are decoruri wow sau efecte speciale de zile mari, nu are personaje de care să te lipești. Doar trailerul și reclama sunt de el. Soțul zicea că azi se ia de colegul care i l-a recomandat. Eu i-am zis să-i mulțumească și să-i recomande un film la fel de bun, Master Gardener. Ori o să-i placă, dacă a apreciat cu adevărat The Killer, ori ne răzbunăm frumos, dacă ne-a luat la mișto 🙂 .