Am mai scos dintre cărțile mai vechi rătăcite pe raft și necitite încă. Am întins mâna după o carte ușoară și prima care mi-a sărit în ochi a fost Fata de pe peron. Un format mic, puține pagini, un titlu atrăgător, părea lectura perfectă pentru weekend-ul trecut. Oare a fost sau mă puteam orienta mai bine?
Fata de pe peron – scurt rezumat
Morgan este o tipă rămasă singură după ce soțul ei, care s-a dovedit a fi mai mult decât certat cu legea, s-a sinucis. Lucrează la asistența socială, duce un trai modest, după ce a renunțat cam la tot ce aveau în comun pentru a oferi compensații unora dintre victimele afacerilor soțului ei, și este măcinată de regretul de a nu fi avut un copil până la această vârstă. Cine ar da unul spre adopție unei femei singure care trăiește de azi pe mâine?
Dar viața lui Morgan se schimbă radical. În timp ce așteaptă trenul, o femeie îi pune un copil în brațe, îi cere să aibă grijă de el și se aruncă pe șine, nemaiputând fi evitată de tren. N-o văzuse niciodată pe această femeie. Și totuși ea i-a spus pe nume…
Femeia care s-a aruncat se numea Nicole. Nu ducea lipsă de bani. Conducea o afacere prosperă. Avea însă anumite probleme cu anxietatea, care se agravaseră după ce născuse. Ceva din trecut o bântuia. Fiica ei era în pericol. Sinuciderea a fost singura șansă să-și salveze fetița.
Morgan află cu uimire că Nicole lăsase instrucțiuni clare avocatului său pentru ca micuța și averea să cadă în grija ei. De ce nu îi numise pe soțul ei, pe fratele ei sau pe cea mai bună prietenă? Oare poliția va vedea cu ochi buni faptul că tocmai principala beneficiară de pe urma acestei morți se afla acolo în ziua în care Nicole s-a sinucis? Ce secret teribil ascundea Nicole și cine ar putea vrea răul unui bebeluș?
N-ai mult de citit pentru a afla răspunsurile aceste întrebări. Poți comanda cartea de AICI.
Fata de pe peron – gânduri de după
Este bine. Este ce m-am așteptat. Un roman care să mă relaxeze, o poveste scurtă, fără tone de personaje cu nume greu de ținut minte. Este genul de carte care te prinde bine încă de la primele pagini, așa că e mult până te apuci de ea. Nu vei fi tentat să o abandonezi sau să tragi de ea zile în șir pentru că are un ritm alert și îți oferă destul de mult suspans și răsturnări de situație. V-ați prins deja că vorbim despre un thriller. Nu o fi el printre cele mai bune, dar nici printre cele mai proaste.
Rând pe rând, Morgan și Nicole își spun povestea. Una, folosind propria-i voce, cealaltă, prin intermediul naratorului. Una, povestea din prezent. Cealaltă, povestea de dinainte de peron. Mai mult decât acțiunea în care este prinsă Morgan, pe mine m-a atras parcursul lui Nicole. Deh, în calitate de anxioasă panicată care a luat Xanax cândva, am simțit că e de-a mea cumva. Era o femeie care avea totul. Frica i-a luat tot. Nu, nu e doar depresia post-natală. E mai mult decât atât.
Cumva, ce e de bine, e și de rău la Fata de pe peron. După interminabilele volume din seria Cele șapte surori, o carte de nici 300 de pagini în format mic, aproape de buzunar, părea o gură de aer proaspăt. Totuși, parcă e prea telegrafic. Parcă se putea și chiar se cerea puțină atmosferă, o mică descriere a personajelor, un ceva… Pentru fanii cărților de acțiune asta sigur nu va fi o problemă.
Din fericire pentru mine și nefericire pentru autoare, multele romane din categoria thriller citite de-a lungul vremii m-au antrenat bine și au reușit să mă prind destul de devreme cine este piaza rea din toată ecuația asta. Veți fi uimiți, vă asigur. Adică finalul este unul de zile de mari. Mă și mir că nu s-a făcut un film după această carte. Sau există?
Pentru o lectură de weekend, merge. Dacă lași la o partea faptul că nu e tocmai realistă povestea asta, cu mama care decide să-și lase copilul în mâinile unei femei pe care abia dacă o cunoaște ( o să vezi tu de unde!), o să-ți placă acest roman. Și te va face să te întrebi încă o dată cât de bine îi cunoști pe oamenii de lângă tine și câtă încredere poți avea în ei. La final, s-ar putea să vrei să citești și al doilea roman semnat de Samantha M. Bailey și tradus la noi, Cu ochii pe tine. Eu știu sigur că vreau.
Cat de faina este cartea…pe mine m-ai convins ca trebuie neapărat sa o citesc… Este exact genul meu de lectura… Mersi pentru recomandare…sper din suflet sa am ocazia sa o citesc.
Tie sunt sigura ca o sa iti placa.
Mi-as dori sa citesc aceasta carte.
E scurta si alerta, o sa iti placa.
intra pe lista, mersi de recomandare
Sper sa nu te dezamageasca.