Gata cu probleme de mediu! Capacele atașate de PET-uri erau soluția

Ca și cum nu aveam eu destule probleme, acum mai trebuie să înfrunt și enervantele PET-uri cu dopuri atașate. Stau cu ale lor capace legate de gură, cum stăteam noi cu cheia de gât pe vremuri. Pentru că așa vrea UE. Când au apărut primele sticle cu dopuri de nedespărțit, am zis că or fi doar unii cu pitici pe creier și le trece repede. Apoi, tot mai multe băuturi ambalate la PET au început să îmbrace straiul ăsta nou, complet enervant. Nu sunt singura care urăște capacele atașate de PET-uri.

Nu găsesc deloc practic acest tip de capac. Este mai mult decât neplăcut când dopul ăla care se dă peste cap îți vine direct în nas în timp ce bei o gură de apă. Să vezi ce nervi te apucă atunci când torni o băutură în sticlă, capacul se rotește brusc și ajunge pe partea pe care torni! Lichidul ajunge în el și, din el, pe toată masa. E total aiurea când vrei să pui dopul la loc și lanțul ăla care-l ține legat nu-ți permite să îl așezi prea rapid și ușor în poziția corectă pentru înșurubare.

Și toate astea pentru că UE vrea să recicleze TOT și se asigură că prețioasele piese nu se mai pierd astfel. Probabil că sunt și oameni care se bucură că se folosesc capacele atașate de PET-uri. De pildă, cei care până acum își pierdeau dopurile pe drumul dinspre frigider spre blatul de bucătărie.

Să-mi zică mie UE cât la sută din ce s-a reciclat până acum a fost dus la punctul de colectare fără capac! Asta era singura problemă, ce să zic! Dacă reciclăm sticlele cu tot cu dopuri, în câțiva ani sigur scăpăm de toate problemele. Să ne aducem aminte că ziceau ceva de pungi de plastic acum câțiva ani? Să se ducă în piețe, să vadă acolo risipă de pungi! Le zic să-mi pună cartofii în plasă și mi se spune că e mai bine în pungă, să nu murdăresc sacoșa. Dacă iau 3 castraveți și 4 roșii, primesc două pungi. Și cele din supermarket numai biodegradabile nu sunt.

Totul e plastic. Oricâte directive tâmpite și insuficient gândite vor da, nu ne mai facem bine. Iei o prăjitură, o iei în plastic. Nu mai stă nimeni să ambaleze în hârtie, ca pe vremuri. Iei o pâine, musai pungă. Că e mai igienic. Zău? Știi tu cât s-a tăvălit pâinea aia și pe unde, până a ajuns la tine? Te duci în supermarket, pui mânușă la pâine. O dai jos, că transpiră mâna. O arunci. Etc. Știți și voi despre ce vorbesc.

Apoi, ce facem cu risipa alimentară? Mereu suntem dați exemplu noi, oamenii de rând, că aruncăm o ceapă clocită și un morcov pe lună. Sau două felii de salam. Dar supermarketurile care preferă să arunce tone marfă pentru că refuză să o vândă chiar și în ultima zi de valabilitate cu o reducere consistentă? Vor să salvăm împreună planeta, dar rar scad mai mult de 30% din prețul unui produs care peste câteva ore iese din termen. Decât să taie 50%-70% din preț (ceea ce nu ar fi deloc pierdere, având în vedere ce adaosuri de practică) și să dea cuiva, care nu stă bine cu banii sau care chiar vrea să evite risipa, șansa să se bucure de acel produs, mai bine îl aruncă a doua zi.

În fine, mergem mai departe. Din 2024, se pare că lucrurile vor merge minunat pe partea de reciclare, pentru că românii vor da iama la centrele de colectare, ca să-și primească înapoi garanția plătită pe ambalaje. Întrebarea mea este ce facem cu promoțiile. Spre exemplu, în perioada asta, este o promoție la bere la care participă soțul meu. Pe bază de coduri înscrise sub capac. Când eu oi vrea să reciclez, oi avea capacul legat de sticlă, ei nu-mi vor primi sticla fără cap și eu va trebui să păstrez capacele chiar și cu lunile, până la încheierea concursului, ce fac? Închiriez un depozit pentru sticle, nu?

Stați liniștiți! UE și guvernele în general trudesc din greu pentru ca vouă să vă fie mai bine. Vor rezolva curând și celelalte probleme importante. Momentan, mai au câteva chestii de pus la punct la capitolul capacele atașate de PET-uri. Nu mult. Maxim 2-3 ani. Noi reciclăm, plantăm, economisim și pădurile ne dispar peste noapte. Mergem în direcția corectă.