După atâta Lucinda Riley meritați o pauză. Unii veți răsufla ușurați, știu. Prima carte care mi-a sărit în ochi zilele trecute, când am scanat rafturile cu volume încă necitite, a fost Un călător printre secole, semnată de John Boyne, de la care eu am mai citit Băiatul cu pijamale în dungi. Momentan, atâta vă spun: dacă vă așteptați la o poveste de același gen, nu va veni.
Rezumat pentru această carte? Greu de făcut. Povestea începe undeva chiar înainte de Hristos, dacă nu mă înșală memoria. Nu le-am avut niciodată cu datele… Personajul nostru principal este unul dintre cei doi băieți ai familiei. Nu-i dăm nume pentru că lucrurile nu merg așa în cartea asta. Numele și locurile nu sunt importante pentru că ele se tot schimbă. Același om, alte vremuri, alte nume, alte locuri, dar același destin, aceeași personalitate, aceleași scopuri.
Omul nostru este un artist ghinionist. Își pierde prima soție într-un accident. Ajunge să omoare doi oameni mai mult fără voia lui. A doua soție îi este ucisă. Ca răzbunare, el își ucide sora. De unde scopul lui în viață, până atunci, fusese să își manifeste latura artistică și să aibă o familie, acum trăiește doar pentru a se răzbuna. Vărul din cauza căruia i-a fost ucisă nevasta trebuie găsit și omorât. Avem de-a face cu o căutare care durează secole, cu multe provocări.
Ce ce va întâmpla cu viața călătorului până la urmă, dacă va reuși să-și ducă răzbunarea la îndeplinire, te las pe tine să afli.
Poți comanda cartea de pe Elefant.ro, eMAG.ro sau Libris. Linkurile duc direct spre pagina cărții.
Un călător printre secole este o carte puțin ciudată, pe care am citit-o într-un ritm mai lent, dar la care nu am putut renunța pentru că voiam să aflu sfârșitul poveștii. Ca gen, este încadrată la romane SF Fantasy, dar mie mi se pare mult mai mult de atât. Ar putea la fel de bine să fie un tratat de filosofie deghizat într-un roman pentru a atrage. Titlul său original, în limba engleză, este A Traveller at the Gates of Wisdom. Mult mai expresiv!
Este o lectură în care cred că fiecare dintre noi se poate regăsi într-un fel sau altul și din care avem foarte multe de învățat. Este prilej de meditație. Este o poveste din care fiecare înțelege ce vrea sau, mai bine zis, ce poate. Greu nu este să o citești, ci să povestești despre ea.
Eu zic că autorul vorbește printre rânduri despre destin și despre ce contează cel mai mult pentru om. Vei trăi ce ți-e scris, indiferent când și unde te naști. Avem un suflet călător care renaște de zeci de ori, în trupuri, locuri și timpuri diferite, dar povestea lui este mereu aceeași. Iubește, suferă, vrea răzbunare. Poate că fiecare dintre noi am mai trăit cândva aceleași lucruri de care nu ne amintim? Poate că de aici sentimentul acela deja-vu? Fiecare dintre noi ar putea fi călătorul…
Locurile și timpul se schimbă, dar omul rămâne mereu același, cu slăbiciunile lui. Iubirea, trădarea, violența, răzbunarea sunt tratate la fel și de omul Imperiului Roman, și de cel al Uniunii Europene. Uite un fragment care sper să te convingă să citești cartea asta!
Lumea se schimbă permanent, trebuie să recunoști asta. Apar mereu invenții, descoperiri și idei noi. Gândeşte-te la ușurarea pe care a trăit-o omul când a inventat roata. Când busola ne-a îngăduit să găsim drumul de acasă până spre alte tărâmuri şi înapoi. Când calendarul ne-a ajutat să numim zilele. Cândva, romanii au amestecat tuf vulcanic cu apă şi au creat Colosseumul. Un om din China a inventat ceasul mecanic. Nu mai departe de seara trecută ni s-au dat noi instrumente cu care să mâncăm, ni s-au arătat metode noi de a ne spăla mâinile şi fețele.
Cine putea prezice asemenea lucruri, chiar cu o generație în urmă? Într-o bună zi, s-ar putea să înălțăm turnuri mai înalte decât ne închipuim, să zburăm pe cer cu aripi, chiar să trăim printre stele. Însă mai știu ceva; chiar dacă lucrurile care ne înconjoară se schimbă, emoțiile noastre vor rămâne mereu aceleași. Un bărbat care şi-a pierdut soția, pe care o iubea în urmă cu o mie de ani, a suferit aceeași durere ca şi mine când mi-am pierdut-o pe a mea, nici mai mult, nici mai puțin. Și peste o mie de ani, o femeie care descoperă că fiica ei este maltratată va trăi același sentiment de mânie care te animă pe tine acum. Iubirea nu se schimbă, furia nu scade sau crește. Speranța, disperarea, teama, dorul, dorința, poftele trupești, neliniștea, deruta și bucuria… eu și tu suntem chinuiți de aceste emoții la fel ca toți oamenii, atât în trecut, cât și în viitor. Suntem oameni mărunți într-un univers în permanentă transformare. Lumea din jurul nostru este într-o stare de curgere permanentă, dar universul interior? Am clătinat din cap, recunoscând şi acceptând slăbiciunea omului.
Apoi, putem considera Un călător printre secole și o lucrare istorică. Ne perindăm prin timp alături de călătorul nostru, cunoaștem mai bine lumile și timpurile în care ajunge. Ne povestește despre evenimentele istorice ale vremii, despre mentalitățile epocii, despre condiția artistului la acele puncte de pe axa timpului, despre lucrurile care mișcă motoarele lumii, despre ce a însemnat și înseamnă familia.
Avem o istorie despre rău și bine care nu este deloc așa simplă cum apare în Biblie. Povestea care debutează cu doi frați care apoi se despart nu e deloc una a lui Cain și Abel. Oamenii nu sunt pur și simplu răi sau buni. Binele și răul există în fiecare dintre noi. Ies pe rând la iveală, în funcție de provocările la care suntem supuși. Distrugem totul, pornind de la propriile vieți și terminând cu universul, lăsându-ne mânați de răul din noi, de încăpățânarea de a nu trece mai departe, de setea de a ne răzbuna.
În viață avem de ales. Facem rău sau ni se face rău. Trădăm sau suntem trădați. Ucidem sau suntem uciși. Dacă vrei să supraviețuiești, trebuie să știi de partea cui ești.
Cu înțelepciunea nu ne naștem. Călătorul nostru și-a cultivat-o peste 2000 de ani și tot nu e perfect. A fost martor la construirea lumii și acum trăiește sfârșitul ei. Poate, dacă ar fi făcut lucrurile diferit, finalul al fi fost altul? Ar fi putut să le facă diferit?
Un călător printre secole sigur este genul de carte pe care de fiecare dată când o vei citi îi vei descoperi sensuri noi. Recomand să o citești cu un carnet de notițe alături pentru că toate gândurile pe care ți le provoacă la un moment dat vor vi înlocuite de altele și, la final, te vei trezi ca mine, că, deși aveai atât de multe de spus despre ea, ți-au ieșit atât de puține cuvinte și nici acelea la înălțimea lecturii pe care Boyne ți-a oferit-o.
Mulțumim frumos pentru recomandare
O carte interesanta ,mulțumesc pentru recomandare!
Wow… Chiar pate o super carte…din descrierea ta poate fi si o lecție de viata… Mersi frumos pentru recenzie… Minunata ca de obicei