În timp ce Parisul dormea, Ruth Druart

Unele cărți nu au nevoie de descrieri ca să știi că vrei să le citești. Un titlu incitant și o ilustrație pe măsură, pe copertă, sunt suficiente pentru a te determina să o pui în coș și apoi în capul listei cu volumele de citit. Din păcate, așteptările sunt înșelate uneori. Să fie, oare, și cazul cărții de astăzi, În timp ce Parisul dormea?

În timp ce Parisul dormea, scurt rezumat

America lui 1953. O familie obișnuită, formată din mamă, tată și un băiat de 9 ani. O nouă zi din viața pe care și-au dorit-o și au construit-o. Totul se va schimba de azi. Trecutul bate la ușă, prin intermediul poliției. Tatăl, Jean-Luc, are de dat câteva explicații. Și așa începe povestea. Sau se termină. Depinde din ce unghi privești lucrurile.

Un prim interogatoriu îl lasă să plece acasă. El și Charlotte sunt îngroziți. Au trecut atâția ani de când au părăsit Franța ocupată de naziști, de când ea și-a lăsat familia în urmă, de când au decis să renunțe complet la limba lor natală. Azi sunt americani, vorbesc doar engleză, o duc bine. Totuși, n-au uitat niciodată acele zile… Și nici n-au crezut sau n-au vrut să creadă că oamenii aceia ar fi putut supraviețui.

Oferta zilei la carti

În 1944, Jean-Luc lucra la compania feroviară franceză, într-una din gările din care evreii erau urcați în trenurile groazei și duși… departe. Din mulțimea de evrei coborâți dintr-un tren defect, o femeie îi pusese în brațe un băiețel născut de doar câteva zile. Era singura lui șansă de supraviețuire. Jean-Luc și iubita lui nu mai pot rămâne în Paris din acest moment. Viețile lor și ale copilului care le-a fost încredințat sunt în pericol.

Azi, Samuel are 9 ani. Nu înțelege de ce le bate poliția la ușă și nici ce-i ascund părinții lui. Va afla curând. Femeia care a renunțat la el când a plecat spre moarte se pare că a supraviețuit și îl vrea înapoi. Fără alte discuții, Sam este trimis în Franța, Jean-Luc este închis, iar Charlotte trimisă la psiholog.

Ce se va întâmpla cu viețile lor de acum? Cum se va acomoda Sam într-o țară a cărei limbă nu o cunoaște, alături de doi străini din toate punctele de vedere? Ce se va alege de oamenii care l-au salvat și i-au fost părinți? Este o poveste care merită citită.

Comandă cartea de AICI, direct de pe site-ul editurii Litera! Dacă nu este la ofertă azi, recomand să aștepți oferta de weekend. O vei găsi la cel mai bun preț.

În timp ce Parisul dormea, gânduri de după

Când crezi că nu te mai poate surprinde nimic legat de ororile Holocaustului, vine un roman nou care îți arată că nici nu îți poți tu imagina ceea ce alții au trăit. La asta m-am gândit parcurgând paginile dedicate nașterii lui Samuel, încercării disperate a părinților săi de a se salva, capturării lor și deciziei mamei sale de a-l pune în brațele unui necunoscut, ca o ultimă și disperată încercare de a-l ocroti de ceea ce știa că va să vină. Câtă durere și câtă iubire într-un asemenea gest!

Câtă iubire, dorință de a schimba ceva și spirit de sacrificiu și de partea cealaltă, a părinților adoptivi care au reușit să-i ofere VIAȚA! Nu poate fi ușor să lași totul în urmă, să faci foamea, să mergi prin munți, cu picioarele sângerându-ți, agățându-te de stânci și luptând la fiecare pas pentru viața ta și a puiului de om care acum depinde de tine. Apoi, să construiești o familie, să oferi o casă, educație, TOTUL, într-o țară în care nu cunoști pe nimeni…

Pe al treilea plan, la mijloc, avem copilul. În America, era Sam și era fericit. În Franța, este Samuel și nu-și găsește liniștea. Părinții lui sunt cei care le-au crescut, nu străinii ăștia ciudați care l-au adus într-o țară a cărei limbă nu o cunoaște, ale cărei obiceiuri le urăște și a cărei mâncare nu-i este deloc pe plac. În fiecare noapte plânge. Pe corp i-a apărut o eczemă, din cauza stresului. Nu vrea să se integreze și nu vrea să renunțe la toate lucrurile pe care le-a iubit până acum.

Lucrurile nu depind de el. Rămâne de văzut dacă părinții naturali vor reuși să și-l apropie sau vor fi nevoiți să renunțe încă o dată la el.

În timp ce Parisul dormea este o lectură care te sfâșie și pe tine, ca cititor, la fel cum sunt sfâșiate sufletele tuturor celor implicați în poveste, indiferent în care dintre cele trei tabere s-ar situa. Te pui în locul mamei care a supraviețuit lunilor de lagăr numai cu gândul la puiul ei, dar te pui și în locul celor care au luptat atâta pentru un fiu care acum le este luat. Te gândești că ar fi fost corect să-i caute familia după război, dar te întrebi dacă tu, în locul lor, ai fi făcut-o. Te doare sufletul pentru cât de pierdut se poate simți un copil de 9 ani care nu poate iubi și accepta la comanda niște străini. Plângi pentru respingerea pe care o simte mama naturală și pentru nedreptatea de a fi închis omul care i-a sfidat pe nemți pentru a salva un bebeluș. Nu poți fi parte dintr-o singură tabără.

Ai în față o poveste puternică despre ce înseamnă de fapt familia, despre cât de departe ai merge pentru fericirea oamenilor pe care-i iubești, despre sacrificiu și disperare, dar și despre speranță. Dacă ai ști că cel de lângă tine e nefericit, ai fi capabil să-l eliberezi să fie fericit, știind cât de greu va fi să trăiești în lipsa lui? Te-ai gândit vreodată că ceea ce este corect din punct de vedere legal nu este întotdeauna și bine pentru cei implicați?

Nu contează că aproape totul în desfășurarea acestei povești este predictibil. Surpriza nu o reprezintă faptele de data asta, ci emoțiile stârnite. Nu aș încadra romanul la ficțiune istorică, cum au făcut-o unii. E prea puțin despre locuri și evenimente. E mai mult despre oameni prinși în ele, mai degrabă dramă. Nu zic că e romanul perfect, are și părțile lui proaste, dar cu siguranță merită citit.

Vânătoarea de evrei s-a terminat în 1945, dar urmările ei au fost la fel de îngrozitoare ca lagărul în sine pentru cei care au supraviețuit. Prea puține din lucrurile furate de Holocaust au fost recuperate. Durerea celor care au cunoscut lagărul nu s-a terminat odată cu eliberarea. Supraviețuitorii au pierdut de multe ori TOTUL. Oare câți părinți or fi renunțat atunci la copiii lor? Câți or fi supraviețuit? Câți s-or mai fi întâlnit vreodată?