Am mai dat gata o carte! Tare hărnicuță am fost în ultimele două luni. Și nu doar în materie de citit! Astăzi o să vă povestesc despre Căminul fetelor orfane, roman semnat de Joanna Goodman, și, în două-trei zile, revin cu recenzia și la Unul dintre noi minte, la care am ajuns deja la jumătate.
Căminul fetelor orfane, scurt rezumat
Ne aflăm în Canada anilor ’50, unde englezii și francezii fac eforturi considerabile pentru a se suporta și coexista în liniște. Este și cazul părinților lui Maggie, eroina noastră. Tatăl ei este englez, mama, franțuzoaică. El este proprietarul unui magazin cu profil agricol, făcând destui bani pentru a-și întreține familia și a avea pretenții pentru viitor. Nici nu concepe ca vreunul dintre copiii lui să aibă de-a face cu vreun francez sărac. Deși soția lui era o franțuzoaică săracă atunci când a cunoscut-o…
De cine ar putea să se îndrăgostească Maggie la 15 ani, dacă nu de un francez sărac? Gabriel este un băiat puțin mai mare decât ea, muncitor, chipeș, dar orfan, fără școală, fără avere. Lui Maggie nu îi pasă. Îl iubește și știe că și el o iubește. Dar asta nu este ajuns. Când tatăl lui Maggie află de relația lor, ea este trimisă să locuiască la unchiul ei din partea mamei, în speranța că după câteva luni departe îl va uita pe Gabriel. Din păcate, Maggie este deja însărcinată. Gabriel nu va afla despre acest copil. Ea îl naște în exil și este obligată să-l dea spre adopție. Era fetiță și se numea Elodie.
Elodie ajunge la orfelinat. Dar nu este asta partea cea mai tristă. La scurt timp, orfelinatele sunt transformate toate în spitale de psihiatrie și orfanii din ele declarați pacienți. Motivul? Administrația și angajații primesc mai mulți bani dacă îngrijesc nebuni decât dacă îngrijesc copii orfani. Prin ce trec bieții copii este greu de povestit. Sunt pacienți declarați, dar mai degrabă îngrijitori pentru adevărații oameni cu probleme de acolo. Și treaba asta durează ani de zile.
Ani de zile în care Elodie supraviețuiește și speră că într-o zi viața ei se va schimba. Ani de zile în care Maggie își vede aparent de viață, dar, sufletește, rămâne mereu măcinată de gândul că și-a dat fetița. Toate încercările de a-i da de urmă sunt zădărnicite de măicuțele care ar fi trebuit să fie oameni de bine…
Oare își va mai strânge Maggie vreodată fetița în brațe? Va afla Gabriel că are o fiică? Va reuși Maggie să-și ierte părinții? Va fi Elodie suficient de puternică să reziste până când orfelinatele vor redeveni orfelinate? Și cum va fi viața de după tot ce-a trăit în acești ani?
Poți comanda cartea de AICI dacă te tentează povestea.
Căminul fetelor orfane, gânduri de după
Trebuie să recunosc că primele pagini au fost dezamăgitoare pentru mine. Părea o poveste banală, a unui adolescente picate ca musca în plasa primei iubiri. Totul era previzibil. De la primul contact cu Gabriel am știut că va fi a lui și că va veni și un copil care nu va fi acceptat. Din fericire, am dus lectura mai departe și bine am făcut. Lucrurile s-au îmbunătățit.
S-a dovedit o carte bună până la urmă. Nici nu-mi imaginam ce soartă o paște pe micuța Elodie în orfelinat. A nu avea o jucărie sau parte de o îmbrățișare este una. A fi declarat întârziat mintal și pus să cureți saloane și să speli oameni cu adevărat nebuni este alta. Greu de suportat așa ceva, chiar și de către un adult. Și nu este ficțiune! Asta doare cel mai tare. Există și un documentar, Les orphelins de Duplessis, pe care am de gând să-l văd, dacă mă va ține inima…
Poți afla multe despre viața socio-politică a Canadei în care trăiesc personajele noastre. O decizie politică schimbă mii de vieți și ia alte sute. O guvernare care împarte oamenii în funcție de limbă și religie, care nu lasă vecinii să trăiască în pace și pune bariere chiar și între soți. O perioadă destul de rușinoasă din istoria Canadei surprinde Joanna Goodman și o face bine, prin intermediul acestei povești particulare, spusă din două puncte de vedere, a mamei și a copilului, despărțiți la naștere ca pedeapsă pentru o relație văzută cu ochi răi de societate și ținuți despărțiți de setea de bani a oamenilor care ar fi trebuit să le vrea binele.
Pe de altă parte, cartea nu este doar despre asta, motiv pentru care i-am scăzut mult nota finală acordată pe Goodreads. M-a plictisit și stresat jocul de-a uite iubirea, nu e iubirea dintre Maggie și Gabriel. Partea asta romantică a lăsat mult de dorit. N-am reușit să-i înțeleg sau să mă simt apropiată de ei ca și cuplu.
M-a enervat la culme Maggie cea necoaptă, din primii ani de după pierderea fiicei sale. Am judecat-o pentru că nu s-a revoltat și nu a suferit mai mult în mod vizibil. A crezut că poate trăi fericită și a continuat să-i facă pe plac tatălui ei. M-am bucurat când și-a revenit, când și-a adus aminte că undeva există o parte din ea și din Gabriel, un suflet care este foarte posibil să fie în viață și să strige mut după ajutor. Am înțeles că nu fusese nepăsătoare, doar alesese să nu afișeze ce simte și să continue să țină ochii închiși, sperând că, dacă se face că nu vede, lucrurile poate chiar vor dispărea. Nu a fost așa. Mi-a plăcut drumul ei de aici încolo și ce a devenit ea până la final.
Am zis final? Ei bine, acesta este unul bun, din punctul meu de vedere. Nici fericit, nici nefericit, doar bun. Cred că un happy-ending total ar fi fost prea mult pentru o astfel de carte. Am avut și o surpriză majoră care m-a emoționat teribil și m-a făcut să-mi schimb părerea despre un personaj cheie pe care aproape îl urâsem și-l crezusem lipsit de sentimente.
Căminul fetelor orfane este o ficțiune istorică presărată cu detaliile unei povești amoroase care, din punctul meu de vedere, are doar început și final. Esența nu i-am găsit-o. Fără revenirea lui Gabriel în peisaj, povestea ar fi fost mult mai scurtă, mai concentrată, mai bună. Zic eu. Nu este o super-carte. Are multe minusuri. Nu te aștepta la suspans, dar pregătește-te pentru emoție!
Super interesanta, mulțumim pentru recomandare