Mastocitom la câine, povestea lui Piki

Update 30 ianuarie – Am promis ca revin cu vești atunci când le am și iată-mă! Pe data de 13 ianuarie s-au scos firele, așa cum prevăzuse doamna doctor. Recuperarea de după operație nu este fost nici foarte ușoară, dar nici așa de grea cum mă așteptam. Piki a fost tare cuminte, noi am fost mereu cu ochii pe el să nu se scarpine la operație, să dăm de alt necaz. Operația s-a închis bine și repede. După scoaterea firelor nu am mai dat cu Neocaf, ci cu Mibazon. Azi, la aproape o lună de la operație, locul arată foarte bine. Nu că asta ar fi fost cea mai mare grijă a noastră!

Rezultatul analizei histopatologice a venit mai repede decât ne așteptam, tot pe data de 13. Se pare că am avut de-a face cu un mastocitom grad II, bine diferențiat, cu grad scăzut de malignitate. E de bine. 13 e cu noroc mereu la noi. La cerere, s-ar fi putut face și alte analize, după cum vedeți și în imagine, dar am ales să nu le facem. Sunt și scumpe și nici nu cred că sunt necesare.

Din experiențele anterioare, ale medicului nostru și ale altora (din ce-am citit pe net), nu ar trebui să ne facem griji și rezultatul actual mi-a dat o oarecare liniște, după care tânjeam din decembrie. Am răsuflat ușurată și nu vreau ca un pronostic dat de alte analize să-mi taie elanul și să mă facă să pic iar. Nu mi-ar face bine. Nici lui! Am încredere că va fi bine.

Piki rămâne sub observație, evident. Acum este bine, cu chef de joacă, poftă de mâncare, fără mâncărimi sau alt disconfort pe zona respectivă.

Mulțumim tuturor pentru gândurile bune din această perioadă. Sănătate maximă și numai bine din partea mea și a lui Piki!

Piki este un metis de cocker, care a intrat în viața mea acum 11 ani, pe vremea când avea doar câteva săptămâni. După episoadele de babesioză cu paralizie tren posterior și cele două paralizii faciale (link spre vreo 4-5 articole de interes), acum ne confruntăm cu o altă problemă despre care vreau să vă povestesc pentru că se pare că lumea nu prea scrie despre asta pe la noi.

Pe obrazul stâng, acum cam doi ani, a apărut o gâlmiță. Localizată la nivelul pielii, moale, mobilă, a fost investigată atunci printr-o radiografie și a reieșit că nu e nimic care să ne îngrijoreze. Părea un lipom inofensiv. Așa s-a comportat multă vreme. Nu a deranjat cu nimic. Și-a păstrat forma și mărimea până în decembrie 2022, când a crescut brusc, a devenit foarte tare, pielea s-a înroșit, Piki a început să aibă mâncărimi groaznice care au dus și la o rană suprapusă pentru acea gâlmă. Ne-am prezentat cu el la medic dinainte de a-și face rană. S-a presupus că este o formațiune care va sparge și pe care, în acel moment, medicul o va putea curăța.

Poza nu este foarte clară. Acolo aveți o gâlmă mare, roșie, pe sub păr.

Din păcate, treaba asta nu s-a întâmplat și, odată cu apariția rănii provocate de scărpinat, doamna doctor a decis să încerce dânsa să spargă ceea ce se credea a fi o acumulare de lichid sau infecție. Surpriza a fost că acul nu a reușit să scoată mai nimic de acolo. Doar o probă mică, cât să trimitem la analiză.

Au urmat câteva zile de așteptare, fix în perioada Crăciunului, timp în care pruritul local i-a dat bătăi mari de cap lui Piki. Se scărpina, se scutura, nu putea dormi, se vedea că era trist. Rezultatul a venit cu diagnosticul de mastocitom. Am început să răsfoiesc Google-ul căutând articole pe tema mastocitom la câine.

Practic, vorbim de o tumoare rezultată din acumularea unui număr mare de mastocite, celule ale țesutului conjunctiv. Cel mai bine, citiți articolul Mastocitomul la câine. Este foarte detaliat și mie mi-a fost de mare ajutor și m-au încurajat informațiile găsite în el. Am mai citit și alte materiale în limba engleză, dar ca articol în română, cred că este cel mai complet.

Mastocitomul este o tumoare, am spus deja asta. Este cancer sau nu? Poate fi, dar în cele mai multe cazuri nu este.

Cum am procedat după diagnostic? Am știut clar că tumoarea trebuie operată. Lui Piki i-a fost injectată o doză de venin de tarantulă menit să declanșeze un soi de reacție alergică în care mastocitele să se activeze și să se strângă la locul lor de întâlnire, în acel țesut crescut pe obrazul lui Piki. În următoarele 5-6 zile, până la operația programată în prima zi lucrătoare din 2023, mastocitomul s-a micșorat foarte mult, dar în continuare am purtat gulerul de protecție pentru a evita scărpinatul direct. Se trezea din somn și se împingea cu obrazul în saltea din cauza presiunii și a mâncărimii. Uneori, se arunca pe covor, în încercarea disperată de a freca măcar puțin locul respectiv. Era clar că nu puteam da înapoi și operația trebuia să aibă loc.

Pe data de 3 ianuarie, cum era programat, Piki a fost operat. Mi-a fost tare frică pentru el pentru că a fost prima lui operație. Nu știam cum va rezista anesteziei, având și cele două AVC-uri, dar a fost bine. Operația a durat puțin peste o oră, iar aproximativ peste alte 60 de minute a început să deschidă ochișorii. Am mai stat vreo 2-3 ore pentru tratament post-operator (perfuzii), apoi l-am putut lua acasă. Abia după alte 6-7 ore a început să se țină cât de cât pe picioare, să iasă singurel afară. Nu avut restricții alimentare, așa că, spre seară, l-am răsfățat cu ficăței fierți. Apă nu a băut deloc în acea zi. A dormit mult, dar din când în când plângea, semn că avea dureri sau îl deranja pielea strânsă și cusută.

A doua după operație, am mers pentru injecții și drenaj. L-a mai chinuit puțin, dar el este un cățel tare bun și cuminte. În a treia zi, cu tot ce știa că pătimise, a intrat totuși singur, primul, în cabinet. Nu a mai fost nevoie de drenaj, doar a făcut injecțiile și i s-a curățat puțin operația și s-a aplicat Neocaf Spray. De pe 6 până pe 9 nu a mai mers la control, i-am aplicat acasă, o singură dată pe zi, Neocaf Spray și l-am ținut sub observație.

Azi am fost la doamna doctor. Operația arată bine. Dureri nu a mai avut din ziua a treia de după intervenție. A dormit liniștit, a mâncat normal, a început să-mi dea din codiță, ba chiar a avut chef de joacă. Firele se pare că vor fi scoase pe data de 13 ianuarie.

Acum nu putem să ne bucurăm că a trecut cu bine peste operație și că se reface repede și să sperăm că rezultatul analizei tumorii să vină cu vești bune și să nu fie cancer. Asta vom afla abia spre finalul lunii ianuarie. Durează 21 de zile această analiză. Sunt destul de încrezătoare și sper că nu va fi. A avut o singură tumoare, bine diferențiată și medicul ne-a spus că a reușit să curețe destul de bine locul, tumoarea nefiind prinsă în țesuturile de sub piele. Nu știu dacă va rămâne semn și nici nu îmi pasă. Tot floricica mea frumoasă rămâne. Important e să fie bine.

Nu vă speriați de orice umflătură, dar mergeți la medic pentru investigații! La Piki era și vizibilă, fiind pe obraz. La alți câine poate fi localizată diferit, așa că încercați să acordați câinelui câteva minute, măcar la 2-3 zile, pentru periat și mângâiat, în așa fel încât să depistați la timp o astfel de creștere de țesut. Nu este obligatoriu să aveți de-a face cu mastocitom la câine. Însăși doamna doctor a spus că este o boală destul de rară, care apare mai degrabă la rasele de câini cu botul scurt. Numai Piki al meu putea să o facă! Exagerez, desigur. Îmi doresc din tot sufletul ca asta să fi fost tot, să nu sufere mai mult.

Revin cu update-uri când avem rezultatul.

Operația s-a făcut la Animal Help, de către doamna doctor Cătălina Paxaman, căreia îi mulțumim pentru că mai presus de toate este OM și iubește atât de mult animalele. Că e medic priceput nu mai zic. Dacă nu era, nu rămâneam în grija ei de atâția ani.