Paralizia nervului facial la câine, episodul 3

Nu mi-aș fi dorit să mai scriu vreodată despre asta, dar iată că trebuie să o fac. La 11 luni de la pareza facială pe partea dreaptă a cățelului meu, când ne recuperasem și noi cât de cât, problema a lovit din nou. Poți citi acest articol legat de cum am depistat-o prea târziu prima dată și aici despre tratamentul de recuperare. Acum, am să vă povestesc despre cum a fost de data asta.

Fix acum șase zile, când ne-am așezat la periat, am remarcat din nou că Piki are buza căzută, doar că de data asta mai puțin afectată decât data trecută, pe partea cealaltă. Acum știam exact cu ce avem de-a face, nu am mai stat să ne întrebăm dacă nu o fi vreo rană, vreo alergie, și am dat fuga direct la medic. Bine, în seara respectivă, doar am luat legătura cu el și ne-a spus să-i dăm Milgamma N, o pastilă. Ne-am văzut a doua zi la prima oră.

Poate că o să mă întrebați de ce nu l-am dus atunci, seara, la un cabinet non-stop sau la celebra Facultate de medicină veterinară. Pentru că nu mai am încredere în nimeni, de data trecută, când el avea paralizia dată babesioză și ei îl tratau ca pe un cartof degerat și voiau să mi-l opereze de ciocuri pe coloană! Am scris de mai multe ori pe tema asta. Dacă vreți detalii, dați un search pe blog!

Revenim! După examinare, s-a confirmat diagnosticul: aveam de-a face din nou cu paralizia nervului facial. Din ce înțeleg, e ca un accident vascular la om. Ce se întâmplă mai departe? Doar Dumnezeu știe. Noi îl susținem cu tratament și alimentație, cu iubire și rugăciuni și sperăm ca problema să nu revină într-o formă mai gravă, care să-i afecteze grav calitatea vieții.

Momentan, paralizia se manifestă doar la nivel facial, cranian, mai bine zis. Ochiul este cumva blocat, deci nu vede cu el. Răspunsul la stimuli slab. Vă scriu exact cum scrie pe fișa de observație: fără disconfort la masticație, buza superioară flască, fără sensibilitate la atingere, coordonare normală a mișcărilor, reflex palpebral absent, reflex de apărare absent, reflex pupilar ușor abolit, fără sensibilitate la examinare la nivel auricular, nazal, partea stângă.

Hrana uscată o reține bine de data asta, dar pierde apă atunci când bea. Mai puțin ca anul trecut, dar o face.

Tratamentul l-am început din prima zi cu niște injecții și perfuzii. Nu mă întrebați cu ce, că nu știu. Găsiți un medic în care să aveți încredere și nu veți fi nevoiți să puneți întrebări!

Piki a dovedit din nou ce minune de cățel este. A suportat totul cu mult curaj și cuminte ca un îngeraș, fără cea mai mică tendință de a se răzbuna pe oamenii care voiau să-l facă bine. Am văzut multe la cabinet de-a lungul anilor și știu cum reacționează multe dintre animăluțe atunci când sunt în suferință.

Au urmat trei zile de perfuzii, câte 2-3 ore pe zi, în care a stat în picioare (la poziția culcat nu prea curgea perfuzia), rezemat de soțul meu și cu nasul ascuns sub brațul lui. Din păcate, în a treia zi am avut parte și de un episod neplăcut. După perfuzie, când am plecat acasă, am văzut că starea lui nu era una prea bună. În cele două zile anterioare de tratament, fusese vioi. Acum îmi stătea doar cu capul în jos și era agitat. După ce a vărsat de două ori, când am văzut că starea nu de îmbunătățește, ne-am întors la cabinet.

S-a constatat că avea tensiunea foarte scăzută. Se pare că asta nu are de-a face cu paralizia nervului facial, ci cu tratamentul aplicat. Din cauza perfuziilor, a urinat mult într-un interval scurt de timp, pierzând astfel și foarte mulți electroliți. Așa a ajuns să-i scadă tensiunea și să aibă tulburări de ritm cardiac. După alte injecții și stat o oră sub supraveghere, și-a revenit.

Azi suntem acasă. Suntem mai bine. Ținem codița sus, dormim relaxați. Am început tratamentul cu Canergy, două comprimate pe zi. Vom merge cu el cel puțin o lună, apoi, dacă rezultatele sunt bune, trecem pe Milgamma N. Deși are 11 ani, sper să nu-l pierd acum. Mai are și mai am iubire de oferit. Îmi doresc să se recupereze și să nu avem parte prea curând de alt atac care să ne dea o afectare generală. Analizele de sânge sunt bune.

Ca sfat, fiți foarte atenți la orice semnal vă dă câinele vostru! Eu văzusem că el se uita puțin ciudat la mine cu ochiul stâng, cu câteva zile înainte să observ buza flască. Am zis că mi se pare mie, că sunt iar paranoică… Ochiul lui era deja afectat și, dacă mi-aș fi luat în seamă instinctul și aș fi fost mai atentă, ar fi primit diagnosticul și tratamentul mult mai rapid. Cu cât mai repede începeți tratamentul, cu atât mai repede și mai bine se va recupera câinele. Și, vă rog, nu vă tratați câini acasă, după ureche și după ce ați mai citit pe aici sau prin altă parte!