De mică, mi-a plăcut să merg la pescuit. Nu am făcut-o prea des pe atunci, dar bucuria de a sta cu bățul în baltă, cu ochii pe plută, de a mă lupta cu un caras de 200 de grame a rămas. Ba chiar a crescut de-a lungul anilor. Și cum și soțului meu îi place acest sport, de vreo doi ani am început să ieșim mai des la pescuit. Am mai postat câte-o poză și prin online. Din păcate, foarte mulți sunt cei care nu privesc cu ochi buni mersul femeii la pescuit. Unii au curajul să o spună, alții nu. Unii te întreabă ce găsești interesant în această activitate, alții doar te privesc ciudat.
Ce e așa de rău în faptul că-mi place pescuitul? De unde concepția asta că numai bărbații au dreptul să se distreze prinzând pește? Poate de pe vremurile în care bărbatul mergea la vânat ca să asigure hrana familiei și femeia era bună numai la făcut copii și îngrijit gospodăria? Dragilor, asta a fost demult…
Azi, bărbații își fac manichiura mai des ca femeile (ceea ce nu e neapărat rău), pot îmbrățișa meserii care înainte erau dedicat femeilor. Nu aș vrea să dau exemple, ca să nu lezez pe cineva. Pot purta blugi strâmți și umbla cu buricul gol. Pot să-și pună cercei și multe altele.
Femeile și-au câștigat dreptul de a purta pantaloni, dacă asta le face să se simtă bine. Pot alege cu cine se mărită și dacă vor să facă sau nu copii. Au dovedit că pot munci la fel de bine în meserii care odinioară erau considerate strict pentru bărbați. Se pot tunde scurt sau rade în cap, dacă asta își doresc.
Și atunci cine îmi poate interzice mie să mă duc la pescuit? Nimeni, evident. Fac ce vreau, când vreau. Suntem liberi până în punctul în care libertatea noastră o încalcă pe a altora. Nu cred că statul meu cu undița în mână, pe baltă, vă afectează pe voi cu ceva. Vouă vă sclipesc ochii la pantofi, mie, la așa ceva. Mă acceptați așa cum sunt sau mă ignorați și mergeți mai departe, indiferent că-mi sunteți rude, prieteni sau simple cunoștințe din online.
Nu ridicați din sprâncene, nu mă priviți cu dezgust, nu vă dați ochii peste cap, nu puneți întrebări stupide! Aș putea face și eu toate astea când văd o femeie fumând pe stradă sau pe una cu sprâncenele pictate ca în desene animate, dar nu o fac. E dreptul ei să facă ce vrea, la fel cum e dreptul meu nu să-mi placă neapărat ce face. Totuși, trebuie să ne acceptăm și să ne vedem fiecare de treaba noastră. E mai sănătos așa.
Revenim la pescuit. Poate unii percepeți malul unui lac ca pe cel mai murdar loc din lume, ceea ce nu e așa. Pe majoritatea bălților pe care am fost, iarba este tunsă mai des decât cea din parcurile administrate de domnul Nicușor. Riscul ca eu să mă îmbolnăvesc pentru că pun mâna pe un pește scos dintr-o apă, care nu e la fel de albastră ca cea din piscină, e mai mic decât este cel ca voi să vă alegeți cu o ciupercă a piciorului sau cu o boală de piele de la centrul ăla wellness la care mergeți și stați o oră la coadă ca să intrați.
Femeia care merge la pescuit nu are râme între degetele de la picioare sau sub unghiile de la mâini. Cel mult, dacă vrea să-și pună singură momeala în cârlig, se murdărește temporar pe mâini. Există apă, săpun, periuțe pentru unghii. Nu dorm cu viermușii în pat și nici nu îi cultiv în frigider.
Știu și eu cum arată o ojă, un ruj, apreciez un parfum bun, folosesc creme cu factor de protecție și loțiuni de corp. Știu să fac mâncare (inclusiv din pește), am și câteva rochii în garderobă, mă bucur de un buchet de flori. Cu ce mă face pasiunea pentru pescuit mai puțin femeie? Cu ce e mai femeie una care stă toată ziua pe plajă, așteptând să agațe ceva, decât una care stă liniștită pe un scăunel, așteptând un peștișor să-i tragă pluta la fund? Lasă, mă, duceți-vă voi la saloane, în timp ce ai voștri vă mint că sunt la pescuit cu băieții!
Vai, ce dor mi-a facut articolul tau de pescuit! Si eu merg impreuna cu al meu si cu Dragos, dar nu suntem mari pescari, insa ne place pe balta, sa prindem peste si sa ne bucuram de natura. Daca ajungeti prin zona noastra va recomand Dasmin din Comuna Prejmer, Brasov, un loc tare fain, care noua ne place mult!
Știe îmi place pescuitul ,mergeam și noi de multe ori .
”Lasă, mă, duceți-vă voi la saloane, în timp ce ai voștri vă mint că sunt la pescuit cu băieții!” De aia te duci la pescuit? De aia ar trebui să mergem toate? De frică să nu fim inșelate? Stai liniștită că dacă are chef te poate inșela și la job, și in concediu, anywhere. In plus, se prea poate ca și alte hobby-uri să fie la fel de valoroase, și mersul la salon are farmecul lui. Nu zic ca eu sunt vreo impătimită a saloanelor sau a pescuitului, am alte variante preferate de recreere. Doar că dezaprob (cred că am voie dacă nu ingrădesc libertatea nimănui) felul in care ai ales să iți inchei articolul.
fa-ti un blog real, foloseste un nume real, si mai vorbim. Daca am zis ca imi place pescuitul de cand eram mica, inseamna ca de atunci ma gandeam ca o sa ma duc cu el ca sa nu ma insele? Ultima fraza era la adresa directa a celor care ma privesc pe mine cu greata din cauza alegerii mele de a-mi petrece duminica pe balta, in loc sa aleg un salon.