De ieri, e primăvară. Doar în calendar și în locurile în care nimeni nu se teme de posibilitatea unui al treilea război mondial, dacă ele mai există. De fapt, nu e primăvară. Nici primăvara naturii, aia cu soare, zambile și ghiocei, nici primăvara pe care trebuia să o simțim în suflet odată cu mărțișoarele primite ieri.
Primăvara nu vrea să vină. Se teme pentru siguranța ei și nu e de condamnat. Cine nu se teme în aceste zile? A vorbit cu iarna și a decis ca, măcar pentru o zi, să-și arunce ea scutul protector de zăpadă pentru ghioceii care scoteau firav capul din pământ, parcă din dorința de a-i proteja de tot ce amenință să-i frângă. Ce bine ar fi să poată face la fel și cu noi!
Pământul se cutremură de bombe. Cerul e speriat de foc și fum. Aerul a devenit irespirabil, plin de gândurile noastre pesimiste. Soarele nu mai vrea să iasă. În unele locuri s-au ocupat alții să facă cald, iar în altele nu simte că oamenii merită să-l vadă. Suntem atât de răi! Punem emoticoane care râd cu gura până la urechi la postări despre război. Judecăm oamenii care se apără, dar și pe cei care fug. Ne întrebăm de ce ne băgăm în ceva ce nu ne privește, fără să ne gândim cum ne-am simți dacă am fi noi îl locul celor țintiți și restul ar sta să se uite, sperând că lor nu li se va întâmpla niciodată. Sunt naivă, dar nu nebună. Evident că nu-mi doresc o Românie în război, dar nu pot pricepe de ce sunt atât de mulți cei care cred că ar trebui să ne închidem granițele pentru refugiații uncraineni sau, odată ajunși la noi, să ne facem că nu-i vedem, să-i lăsăm să moară de foame sau să așteptăm să ne dea în cap pentru o pâine.
Tuturor ne e teamă, dar nu putem lăsa teama să ne transforme în roboți care nu ajută pentru că nu au fost programați să facă asta. Nu pretind că aș pricepe mare lucru din politică sau că aș ști destulă istorie, dar un lucru ar trebui să fie clar pentru toată lumea: nu există decizie perfectă, lipsită de urmări. A nu ajuta Ucraina, ar fi greșit. A o ajuta s-ar putea să se dovedească, de asemenea, greșit, mai târziu.
Nu-mi place de Putin căruia nu-i pasă de oameni, dar nu-mi place nici de Zelensky, care, mai nou, apelează la susținerea evreilor, amintind lucruri pe care sunt sigură că nimeni nu le-a uitat, dar peste care ar fi trebuit să trecem cu toții până acum și din care ar fi trebuit să învățăm lecții vitale. Nu-mi plac nici americanii, care cred că prea multe li se cuvin și incită prea ușor la un alt război care știu că nu se va purta pe teritoriul lor. Nu-mi place nici joaca de-a negocierile, care se țin ca meciurile de fotbal, în tur și retur, făcute doar ca să fie, în vreme ce toți suntem conștienți că e prea târziu pentru asta și că nimeni nu va da un pas înapoi, de vreme ce orgoliile cântăresc mai mult decât orice altceva. Dar nimeni nu ne întreabă ce ne place. Trebuie să trăim cu ceea ce primim.
Nimic nu e cum era anii trecuți și cum ar fi trebuit să fie. O să-mi spuneți că primăvara a mai întârziat și cu alte ocazii și știu că așa e. Însă, de data asta, pare ceva diferit. Nu mai e vorba doar de ce vedem când privim pe geam, ci de ce purtăm în suflet și cum mintea noastră este torturată de fel și fel de scenarii în care pacea nu se mai regăsește.
Ieri era zi de flori, mărțișoare, cadouri, zâmbete, veselie și îmbrățișări. Doar florile și mărțișoarele le-am primit. Nu ne mai permitem să ne bucurăm ca în anii trecuți. Ieri, nepoțica de 5 anișori mi-a cerut să-i arăt, pe globul pământesc, unde sunt cei care dau cu bombe și unde sunt cei atacați. Nu înțelege de ce nenea ăla, care conduce ditamai Rusia (toată aia cu galben, cum spune ea), nu mai are loc acolo și vine peste Ucraina portocalie și mult mai mică, imediat la granița cu țara noastră, marcată cu roz pe globul pământesc din dotare. De ce dau cu bombe? Explică-i asta unui copil de cinci ani, când nici tu știi răspunsul! I-am spus doar că Grinch din Rusia nu suportă ca oamenii să fi fericiți primăvara, așa că a decis să o fure.
Anul trecut, dacă ne întrebai ce vrem de Mărțișor, aveam numai lucruri materiale în cap. Azi, ne dorim doar cer senin și miros de pace. Să sperăm că doar o primăvară va fura și pe aceea nu pentru mult timp. Să sperăm că nu ne vom pierde rudele, casele și libertatea. Să sperăm că vom mai prinde primăveri de care să ne bucurăm ca înainte. Cine ne poate salva de Putin-Grinch și elibera primăvara? De unde va veni porumbelul păcii? Sau porumbelul ăsta a murit deja? Sau nu s-a născut niciodată și a fost doar o legendă în care am crezut orbește?
Din păcate avem o primăvara cuplita.
se poate si mai rau… Puteam fi in locul Ucrainei.
Eu nu am știut ce sa-i spun lui Dragoș, i-am spus doar ca e război și ca dacă v-a ajunge la noi va trebui sa plecam. Însă nu i-am spus ca mi-e frică și ca nu știu unde am pleca. Nu pot sa nu ma gândesc la mamele cu copii plecate din Ukraina, care nu știu când și dacă se vor întoarce acasă, nu pot sa nu ajut, sa nu donez, pentru ca eu cred ca dacă devenim indiferenți în fata suferinței suntem pierduți.
Sper doar ca banii nostri sa ajunga la cei are au cu adevarat nevoie de ei.
ai pus in cuvinte tot ce cred si eu.
Mie mi se rupe inima de mamele care au impachetat si luat copil sub bratz si plecat in frig si ger. Dar vai de cele ce au ramas ca nu aveau pashaport sau bani sau ca au alta optiune (ucraina e de vreo 2 ori mai saraca ca romania, calatoria e cu pashaport obligatoriu, la vama vamesii ucrainieni mai cer si spagi …)
cel mai rau este de cei care au ramas acolo. Cred ca aceia au mai multa nevoie de ajutor decat cei care reusesc sa ajunga la noi, sincer. Cel putin, judecand dupa ce am vazut si citit pana acum.
Nu aș fi crezut că vom trece printr-un razboi atât de aproape de granița noastra. Încă sper ca totul să se termine și să nu mai fie si alte victime.
Vom resimti mult timp acest război.
Cred ca majoritatea speram si ne rugam pentru asta. Bine, astia care nu credem ca e un film cu buget urias si distributie de milioane de actori.