Băiatul care l-a urmat pe tatăl său la Auschwitz, Jeremy Dronfield

Pe cât de mult mi-a plăcut ca lectură, pe atât de greu am găsit să mă apuc de scris despre această carte. Poate tocmai pentru că este diferită de ce-am citit până acum pe această temă, mai mult decât muncită, și mă tem că un articol de-al meu nu ar putea-o prezenta suficient de bine. Mă încumet totuși să vă spun câte ceva despre ea.

Ceea ce m-a atras la această carte a fost, evident, titlul. Holocaustul este o temă tot mai întâlnită în literatură și eu mă simt tot mai atrasă de ea. Când am deschis volumul, credeam că e vorba de ficțiune. M-am lămurit curând că Băiatul care l-a urmat pe tatăl său la Auschwitz este de fapt o carte-document, departe de ficțiune, care spune o poveste cât se poate de reală, fără înflorituri.

Cartea are la bază un jurnal secret, extrem de succint, ținut pe tot timpul cât a trăit în lagăr, de Gustav Kleinmann, la care se adaugă munca titanică de cercetare a unui autor care la bază este istoric. Nu e genul ăla de carte de istorie, cu înșiruiri de nume și date în care să te pierzi și de care să vrei să fugi după zece pagini. E ca o poveste, dar o poveste adevărată și tare dureroasă.

Oferta zilei la carti

Holocaustul este cel care desparte și distrug o familie frumoasă, familia Kleinmann, formată din doi părinți și patru copii, doi băieți și două fete. Primul luat este capul familiei, Gustav. După el, Fritz. Fiica mai mare reușește să plece cu unul dintre ultimele transporturi spre Londra. Fiul cel mic va fi salvat la timp, trimis în America. Mama și fiica mai mică dispar fără urmă la câteva luni de la plecarea lui Gustav și Fritz.

Băiatul care l-a urmat pe tatăl său la Auschwitz se axează în principal pe povestea anilor petrecuți în lagăr de către cei doi, tată și fiu. Sunt ani plin de orori greu și de imaginat, darămite de suportat. Sunt atât de multe fapte șocante că nu ai cum să te apuci măcar să le enumeri. Prea puțini supraviețuiesc primului an. Totuși, Gustav și Fritz reușesc. Sunt supuși unor munci grele, înfometați, bătuți, murdari, răniți, dar reușesc să-și susțină moralul unul altuia. Se susțin și se încurajează reciproc. Asta și munca, priceperea lor, îi salvează.

Vestea că Gustav va fi transferat la Auschwitz cade ca un trăsnet. Ce se va alege de Fritz în urma lui? Cum va putea tatăl șă-și poate singur de grijă în noul lagăr? Fritz este acel băiat, băiatul care decide să-și urmeze tatăl în lagărul morții. Vor fi împreună până la sfârșit, indiferent care ar fi acesta. Ce se întâmplă de aici încolo, te las pe tine să descoperi.

Poți comanda Băiatul care l-a urmat pe tatăl său la Auschwitz online de aici, cu transport gratuit la comenzi mai mari de 90 de lei sau o poți citi online, în format PDF sau TXT, pe Scribd. Abonamentul lunar costă 8,99 dolari. Dacă te înscrii pe acest link, primești două luni gratuite de abonament. Vei fi taxat abia începând cu a treia lună.

Repet, nu vorbim de un roman, de ficțiune istorică, ci mai degrabă de o lucrare de istorie spusă altfel, cu tentă de roman. Singura bubă este că această carte transmite mai degrabă informații și detalii atent adunate, decât emoție. Sigur că emoția se naște totuși din fapte, chiar dacă Jeremy Dronfield nu o clădește din vorbe. Nu are cum să fie altfel, când vorbești de planul nemțesc de exterminare a milioane de oameni nevinovați.

Cu siguranță este o carte din care avem multe de învățat, și nu doar la capitolul istorie, ci și despre păstrarea speranței și a umanității în momente teribile, despre legăturile puternice de familie, despre tăria pe care o poate da speranța și despre cum munca și tăria de caracter te pot salva. Dacă ai și puțin noroc…

O călătorie în timp, pe parcursul a șapte ani. O călătorie în spațiu, de la un lagăr la altul. O familie distrusă.. Două vieți luate fără motive. Patru suflete marcate pentru totdeauna. Ca ei au fost milioane de oameni. O poveste care dă totuși speranță. Dacă au fost oameni care au scăpat din așa ceva, cu siguranță suntem mai puternici decât credem că putem fi. Important este să rezistăm suficient, în fața oricărei probleme, și să nu ne pierdem încrederea și speranța.

Mie cărțile despre Holocaust nu mi se par deprimante. Sunt dureroase, dar motivante.