Titlu – Un an fără tine (Titlu original – The year after you)
Anul apariției în România 2020
Editura Corint
Autor Nina de Pass
Traducere Pavel Cazacu
Azi vorbim despre o carte pe care, sincer, nu aș fi ales-o niciodată. Nu mă atrag deloc poveștile cu și despre dramele adolescentine. Am primit-o cadou de la editura Corint. Ăsta a fost singurul motiv pentru care i-am dat o șansă. Bine am făcut.
Un an fără tine – rezumat
Cara este elevă la liceu. La petrecerea de Anul Nou a plecat împreună cu cea mai bună prietenă, G. G. a murit în acea noapte, iar Cara a fost grav rănită. După multe zile de spitalizare, ajunge acasă. Viața trebuie să meargă mai departe. Asta crede mama ei. Din păcate, nimic nu mai poate fi la fel. Trec luni de zile în care Cara se închide în ea. Nu mai are prieteni, nu îi mai arde de școală. Gândul este doar la G.
Crezând că un nou început într-un loc în care nu o cunoaște nimeni și nu cunoaște pe nimeni o va ajuta, mama ei o trimite la o școală cu internat din Elveția. Lucrurile nu sunt simple nici aici. Nu toți colegii noi o tratează cu indiferență. Unii vor cu tot dinadinsul să o cunoască și să-i cunoască povestea. Hector și Ren sunt cheia spre vindecarea Carei și spre adevărul pe care noi așteptăm să-l descoperim despre cum s-au petrecut lucrurile în acea noapte.
Cara suferă nu doar pentru că a pierdut o prietenă, ci mai ales pentru că se simte și se știe oarecum vinovată pentru ce s-a întâmplat. Este o decizie grea dacă să-și deschidă sufletul în fața noilor prieteni, mai ales că de Hector se simte și atrasă. Dacă adevărul îi va speria și se vor îndepărta de ea? Dacă o vor accepta, oare merită ea să fie fericită, dacă prietena ei nu a mai avut această șansă?
Un an fără tine – gânduri de după
Inclusă în colecția Corinteens de la editura Corint, cartea nu îmi spunea mare lucru prin titlul, copertă și descriere. Nu sunt și nu am fost niciodată fan al cărților young adult. Mi se pare că multe dintre ele sunt goale de conținut. Au niște idei aiurea, nu urmăresc nimic, cam la asta mă refer. Am fost și eu adolescentă și știu că la vârsta aceea tindem să facem din țânțar armăsar, dar mi se pare că autorii de young adult chiar exagerează când citesc cărți în care ea se sinucide pentru că el dus cu alta la bal sau pentru că cineva a pus niște poze cu ea pe internet. Nu-ș chiar așa slabi de înger adolescenții, zău.
Cara nu e așa sigur. Suferința ei este reală, o simți. Nu treci pe lângă ea reproșându-i autoarei că a exagerat-o. Ăsta este primul mare plus al acestei cărți. Colegii ei sunt la fel de tari ca ea. Fiecare are propria lui poveste bine definită, propriile probleme, pe care le duce. Nimeni nu dă bir cu fugiții, chiar dacă are momente în care dau impresia că o vor face. Cine crede că doar el are probleme și suferă, trebuie scuturat, ascultat și învățat să meargă mai departe.
Asta e Cara. Asta este drumul ei în acest roman. Nu se lasă ușor descoperită, dar nici nu luptă prea mult să-și păstreze secretele. La început, Ren și Hector o lasă să creadă că ea este singura care suferă dintre ei. O ocrotesc, nu-i pun întrebări și caută să o ajute. Apoi vine clipa în care Cara descoperă cât de egoistă a fost și învață să ofere ajutor, nemaifiind singura victimă a unei vieți prea dure.
Pe măsură ce se apropie mai tare de noii prieteni, se deschide în fața lor și față de ea însăși și realizează că, vinovată sau nu de ce a pățit G., ea este în viață, a primit a doua șansă și trebuie să profite de ea.
Dacă ceea e cauți este acțiune, cartea te va dezamăgi. Dacă, în schimb, îți place dulcea așteptare a unei dezvăluiri pe care autoarea se pricepe de minune să o amâne până spre final, este o carte numai bună pentru tine. Asta m-a ținut pe mine aproape de carte, în primă fază: trebuia să aflu pentru ce se învinovățește Cara. Apoi a intrat în scenă Hector și nu a mai fost o simplă dramă cu un mare semn de întrebare. Tachinările dintre el și Cara m-au trimis adesea cu gândul la Daemon și Katy din seria LUX. Personajele sunt mai complexe decât în multe alte romane young-adult, iar stările prin care vei trece prin intermediul lor sunt diverse și vindecătoare.
Este o carte despre vinovăție și anxietatea care derivă din ea, despre durere și rănile adânci pe care le poate provoca ea dacă nu luptăm să o depășim. Este despre puterea iertării, dar nu a iertării celor din jur, ci despre a ne ierta noi pe noi pentru lucrurile de care suntem sau ne simțim vinovați. Este despre oamenii potriviți pe care viața ți-i scoate în cale fix atunci când te aștepți mai puțin. Este o călătorie emoțională pe care mă bucur că am făcut-o.
Suna bine!
Mulțumim pentru recenzie.
Foarte frumoasă povestea Carei.Mi-ar plăcea să aflu mai multe