Fetele dispărute din Paris – Pam Jenoff (recenzie)

Titlu – Fetele dispărute din Paris (Titlu original – The Lost Girls of Paris)
Anul apariției în România 2019
Editura Litera
Autor Pam Jenoff
Traducere Diana Dorobanțu

Dacă vă era dor de încă un roman care să trateze problema rolului jucat de femei în cele două Războaie Mondiale, ați nimerit bine.

Fetele dispărute din Paris – scurt rezumat

Suntem în Europa celui de-Al doilea Război mondial. Britanicii tot trimit trupe și spioni în Franța ocupată, dar înregistrează pierderi foarte mari. Bărbații din rețea sunt imediat luați în vizor de nemți. Prin urmare, lui Eleanor Trigg îi vine ideea de a crea o nouă rețea de agenți, de data asta femei. Proiectul este acceptat și ea devine liderul care instruiește femeile și supervizează totul.

Oferta zilei la carti

Fetele sunt pregătite, apoi trimise în Franța ca operatoare radio și curieri care să sprijine Rezistența. Totul merge bine la început, apoi se prăbușește brusc. Douăsprezece fete dispar fără urmă. Nimeni nu mai știe nimic de ele. Operațiunile la care lucrau eșuează. Nimeni nu vorbește despre ele. Nimeni nu le caută. Erau mame, fiice, surori despre care familiile lor nu vor ști niciodată cum au pierit. Eleanor este pusă pe liber. Caz închis.

Câțiva ani mai târziu, după ce războiul s-a încheiat, în America, Grace, o tânără văduvă, găsește sub o bancă din gară o valiză pe care o deschide din curiozitate. Descoperă în ea o duzină de fotografii ale unor fete. Acționând din impuls, ia pozele și pleacă. Ulterior, află că valiza aparținuse unei anume Eleanor Trigg care murise într-un accident de mașină în acea dimineață.

Pozele sunt ale celor douăsprezece fete dispărute în Paris. Ce căutau la Eleanor? Ce căuta Eleanor în America? Ce va face Grace cu pozele? Îți spun doar atât: ea va face lumină în cazul dispariției lor.

Poți comanda cartea de pe Litera.ro sau de pe Libris.ro, unde ai transport gratuit la comenzi de peste 75 de lei.

Fetele dispărute din Paris – impresii de după

Sunt fascinată de romanele care vorbesc despre rolul jucat de femei în război. Sunt intrigată de faptul că niciun profesor (nici măcar în facultate, unde am făcut ceva istorie) nu a pomenit niciodată despre așa ceva. Poate că m-ar fi făcut să iubesc materia asta mai mult. Aș fi citit mai mult. Aș fi știut mai multe acum. Cu ce sunt mai buni cei care fac azi programa pentru manuale decât cei care s-au folosit de acele femei și apoi le-au făcut uitate? Astea-s gândurile care nu-ți mai dau pace după ce întorci ultima pagină a unei astfel de cărți.

Romanul debutează cu imaginea lui Grace, americancă rămasă văduvă în urmă cu un an, descoperind valiza cu pozele care îi vor schimba puțin planurile pentru următoarea perioadă. Autoarea reușește să surprindă destul de bine imaginea Americii de după război, starea de spirit a oamenilor, dar și spiritul independent al lui Grace. Are mai multe lucruri în comun cu fetele dispărute decât am fi tentați să credem.

Grace nu e genul de femei ecare să ia niște poze și se la facă uitate într-o cutie, mai ales când află a cui era valiza și cine fusese Eleanor Trigg. Ea poate mai mult și are nevoie de mai mult. Și cele douăsprezece fete aveau nevoie de Grace. Adevărul nu mai putea fi ascuns.

Din aproape în aproape, Grace va face lumină în acest caz. Capitolele în care Grace caută adevărul și propria-i liniște se împletesc frumos cu cele în care trecutul își dezvălui secretele. Lucrurile care ies la iveală sunt mai mult decât emoționante și dureroase. Aflăm totul, despre cum au fost recrutate și instruite fetele, ce-au lăsat în urmă când au ales să facă parte din Direcția de Operațiuni Speciale, cu ce s-au confruntat odată trimise pe teren, în ce-a constat mai exact munca lor și unde au dispărut. Și-au făcut treaba și și-au făcut-o bine. Marea Britanie le datora mai mult decât uitare și nepăsare. Atunci de ce doar asta li s-a oferit?

Răspunsul și finalul mie mi s-au părut șocante. Să faci față mizeriei, foametei, interogatoriilor, bătăilor, sperând că le vei supraviețui și ai tăi vor veni să te salveze sau măcar vei înseamna ceva pentru ei, iar în final, lovitura cea mare să vină fix de unde te așteptai mai puțin, asta este cu adevărat dureros. Nu-ți spun mai multe. Te las pe tine să descoperi cine pe cine a trădat.

Nu spun că nu se putea mai mult. Mi-ar fi plăcut să am mai multe detalii, chiar dacă dureroase, despre situațiile în care s-au aflat fetele dispărute din Paris și altele ca ele, înaintea lor sau după ele. Mi-ar fi plăcut ca autoarea să le surprindă mai bine zbuciumul interior. Mi-as fi dorit să dea mai multă atenție personajelor. Apreciez totuși tocmai imperfecțiunea personajelor. Fetele astea nu sunt ca spioanele din filme, neînfricate și dure până în măduva oaselor. Sunt umane. Sunt credibile.

Pornind de la o intrigă care nu are cum să nu te atragă, aducând în atenție trei personaje feminine imperfecte, oferind doze cel puțin potrivite de acțiune și suspans, eu zic că Fetele dispărute din Paris merită câteva ore din viețile voastre. Nu pentru Grace, Eleanor sau Marie, ci pentru toate femeile care au avut un cuvânt de spus în război, și despre care manualele nu spun nimic. Cât au fost eroine și cât victime? Câți dintre soldați, inclusiv dintre cei de azi, sunt victime ale unor orgolii care, dincolo de patriotism, vânează cât mai multe medalii în piept?

Pam Jenoff a mai scris și Povestea unui orfan și Iubita comandantului.