Biblioteca din Paris – Janet Skeslien Charles (recenzie)

Titlu – Biblioteca din Paris (Titlu original – The Paris Library)
Anul apariției în România 2020
Editura Litera
Autor Janet Skeslien Charles
Traducere Simona Săsărman

Biblioteca din Paris – scurt rezumat

Odile este o tânără de douăzeci de ani care locuiește în Paris. Spre deosebire de alte fete de vârsta ei, ea nu visează să se mărite și să aibă grijă de casă. Este iubitoare de cărți și tocmai a câștigat un loc de muncă la care visa: bibliotecară la Biblioteca Americană din Paris, asta deși tatăl ei nu prea este încântat. Mai nou, are și un iubit, polițist, subaltern al tatălui său, chipeș și destul de deschis la minte ca să o susțină pe drumul pe care ea a ales să meargă în viață. Îl cheamă Paul.

Începe Al Doilea Război Mondial. Nemții atacă pe toate fronturile, nu doar cu arme și cu tancuri. Unul din fronturi este cultura. Bibliotecile și iubitorii de carte sunt victime ale cenzurii naziste. Accesul oamenilor la carte este îngrădit sau limitat. Multe cărți sunt arse. Nu și în Biblioteca din Paris, unde lucrează Odile. Aici, cărțile sunt salvate și cititorii aprovizionați în continuare cu lecturi. Odile și colegii ei încep să livreze cărțile, pe ascuns, la domiciliile abonaților, devenind astfel parte din Rezistență.

Oferta zilei la carti

Fratele i-a plecat pe front. Măcar îi rămâne Paul. În jurul ei, oamenii sunt arestați. Unii dintre colegii ei pleacă, alții sunt uciși sau răniți. Una dintre colege are o relație cu un neamț. Niște scrisori anonime încep să povestească autorităților despre Rezistența de la bibliotecă, iar câțiva din abonați sunt arestați. Odile merge mai departe. Paul îi dă putere și curaj, mai ales de când au început să se întâlnească pe furiș ca să facă dragoste într-o locuință pe care ea are senzația că o știe, dar nu își amintește de unde.

Patruzeci de ani mai târziu, Odile locuiește în America. Este văduvă și și-a pierdut și fiul. Este mai mult decât retrasă, până când Lily, o tânără adolescentă din vecini, îi intră în casă și în suflet. Odată cu Lily aflăm și noi restul poveștii lui Odile.

De unde îi era cunoscută casa în care se vedea pe ascuns cu Paul? Cum a supraviețuit războiului? Ce s-a întâmplat cu Paul, de a ajuns Odile să se mărite cu Buck Gustafson? Cum și când a ajuns ea în America? De ce nu a păstrat deloc legătura cu familia ei? Ce caută una din scrisorile anonime, care denunțau mișcări ale Rezistenței, în casa ei? Află citind cartea! O poți comanda de pe Libris, cu transport gratuit la comenzi de peste 75 de lei.

Biblioteca din Paris – impresii de după

Dacă e vorba despre război, nu are cum să nu-mi placă! Asta îmi spun mereu când citesc descrierea unei cărți în care se pomenește despre acest episod din istoria mondială. Biblioteca din Paris este una din acele cărți care vorbesc despre război. Mai puțin despre războiul din tranșee, mai mult despre cum trăiesc cei de acasă războiul. O pun pe lista ficțiunilor istorice pe care trebuie să le citiți pentru a avea o imagine cât mai completă a felului în care arăta Franța între 1939 și în 1945. Mai ales că povestea lui Odile nu este 100% ficțiune, după cum veți descoperi în nota de final a autoarei.

Vorbim despre un roman în care soldații sunt preponderent de gen feminin, armele lor fiind cărțile. Cărțile care nu trebuie văzute ca o adunătură de hârtie, lipsită de valoare, ci ca lumină de care oamenii au cea mai mare nevoie în vremuri întunecate, cum a fost cea a războiului. Odile și colegii ei își riscă viețile pentru a livra și proteja cărțile. Tot ei se ocupă de trimiterea de colete cu cărți pe front, pentru soldații care voiau să citească. Foarte de apreciat implicarea angajaților bibliotecii în lupta Rezistenței Franceze contra ocupației germane!

Romanul te poartă în două timpuri: unul al războiului și altul al „păcii”. Capitolele dedicate bibliotecarei Odile (redate din punctul de vedere al eroinei principale) se succed celor dedicate vecinei Odile, cea plină de secrete (în care povestitorul devine Lily). De departe, mult mai frumoase sunt cele în care vocea lui Odile te poartă în Parisul de la 1940. Partea americană a romanului nu aș zice că mi s-a părut foarte captivantă. Nici nu avea cum. Deși și Lily duce propriul război, al ei nu este nici pe departe la fel de dramatic ca cel al lui Odile. Multe pagini mi s-au părut de umplutură aici, dar le-am citit-o pentru că, printre problemele lui Lily, primeam mostre mici din ceea ce devenise Odile.

Cu Lily nu prea am rezonat. E drept că eu în general mă lipesc greu de personajele adolescenți. Nu spun că nu m-au emoționat anumite detalii din viața ei, dar, ca orice adolescent, și ea tinde să supraliciteze problemele care-i ies în cale și asta nu îmi place.

Personajul lui Odile, în schimb, mi-a plăcut foarte mult, de la un capăt la altul. Mi-a amintit, într-o oarecare măsură, de Celine din Toate florile Parisului. Nu e genul de personaj perfect, dar e complex. Aș zice chiar complet. Singurul minus este că mi se pare aproape incredibil ca o femeie care avea curaj să ascundă cărți de soldații germani, riscând să fie împușcată, nu are acum curaj să facă ordine în trecut. Nu vă dau mai multe detalii. Descoperiți voi ce și cum!

Tânăra Odile era plină de viață, activă, foarte sociabilă, optimistă și curajoasă. Bătrâna Odile este închisă în ea și în casă, nu-și mai face prieteni noi, iar pe cei vechi i-a lăsat de mult în urmă. Tot ce le mai leagă pe cele două Odile este dorința de a ajuta oamenii. Ba nu! Și înțelepciunea.

Ca poveste, Biblioteca din Paris a fost exact cum mă așteptam. Ca stil al autoarei, mi-aș fi dorit mai mult. De ce spun asta? Pentru că deși creionează atât de bine lumea în care se petrec faptele și personajele, are multe momente în care simți că se grăbește mult prea tare. Unele dialoguri sau descrieri par mai scurte decât ar trebui. Ca și cum, din loc în loc, cineva ar fi rupt câte o pagină din carte, ai fi pierdut câteva idei, pagina următoare devenind mai greu de înțeles.

Per total, i-am dat 4/5★. Este o lectură ușoară, destul de plăcută, care îți și îmbogățește cu multe informații tabloul pe care ți l-ai creat în minte gândindu-te la Franța acelor vremuri. De la Odile ai de învățat lecții importante despre viață, prietenie și asumarea consecințelor deciziilor. La final, vei privi cărțile altfel.

Citat preferat din Biblioteca din Paris: De ce cărți? Fiindcă niciun alt lucru nu posedă calitatea magică de a-i face pe oameni să vadă prin ochii altcuiva. Biblioteca este o punte între culturi, construită din cărți. (pag. 142).