Secretul orhideei – Lucinda Riley (recenzie)

Titlu – Secretul orhideei (Titlu original – The Orchid House)
Anul apariției în România 2019
Editura Litera
Autor Lucinda Riley
Traducere Gabriela Tănase

Kate Morton a fost detronată. Ea a fost autoarea mea preferată. Până la acest roman. Este al patrulea pe care îl citesc din Lucinda Riley. Sunt suficiente patru ca să poți spune că iubești un stil. Eu o iubesc pe doamna asta!

Secretul orhideei – scurt rezumat

Familia Crawford locuiește pe un domeniu bogat din Anglia. Aici, Harry Crawford, fiul, o întâlnește pe Olivia, cea care îi devine soție cu puțin timp înainte ca el să plece în război. Pe Harry îl așteaptă ani grei de prizonierat într-un lagăr din Orientul Îndepărtat, iar pe Olivia zile grele de așteptare și muncă pe domeniul Wharton Park. La întoarcerea lui Harry nimic nu va mai fi la fel. Toate vor merge spre mai rău. Doar sera, în care grădinarul adună orhidee, merge mai bine.

Oferta zilei la carti

Câteva decenii mai târziu, Julia, o pianistă de talie internațională, care tocmai își pierduse soțul și copilul, se întoarce acasă, în Anglia, în vecinătatea acestui domeniu pe care își trăise copilăria. Ea este nepoata grădinarului. Domeniul arată mai rău ca niciodată. Kit Crawford, cel care l-a moștenit este pe cale să-l vândă, dar Julia descoperă un jurnal care va schimba multe din planurile lor de viitor.

Jurnalul și mărturisirile bunicii Juliei vor face lumină în privința celor întâmplate cu Harry pe perioada petrecută departe de casă și a relației sale cu Olivia. Un secret teribil, păstrat cu sfințenie atâția ani, va fi dezvăluit acum. Nimic nu va mai fi la fel.

Despre ce secret este vorba? Cum va schimba el viețile celor din prezent? Te las pe tine să descoperi, citind acest roman învăluit în mister, care te va purta într-o atmosferă mai mult decât romantică. Îl găsești pe www.Libris.ro, chiar la reducere în această perioadă, cu transport gratuit la comenzile de peste 75 de lei.

Secretul orhideei – impresii

Magie. Așa aș descrie romanele semnate de Lucinda Riley într-un singur cuvânt. Magia continuă și în Secretul orhideei. Ea este dată de minunata atmosferă pe care autoarea reușește să o construiască atât de atent, în care simți că te pierzi cu totul, și de povestea minunată din jurul unui secret care a distrus vieți și a cărui ieșire la iveală va aduce liniștea și poate chiar fericirea. Un roman atât de simplu de citit, dar atât de complet! O ficțiune romantică ce te trimite neapărat cu gândul la Casa de la Riverton și Casa de lângă lac.

Avem prezentate în paralel poveștile prezentului și cele ale trecutului, în capitole foarte bine sudate, cu o trecere lină de la unul la altul, de la un plan temporal la altul. Cunoaștem mai bine lumea Angliei de dinainte de Al Doilea Război Mondial și de după el. Putem compara condiția femeii de atunci cu cea a femeii de acum, modul în care se legau majoritatea relațiilor de dragoste pe atunci cu cel de acum. Două lucruri sunt clare: 1- femeile pot fi puternice în orice epocă, depinde doar cum le vede societatea, și 2 – inimii nu îi poți porunci nici în 1940, nici în 2010.

Foarte bine sunt descrise și frumusețile, dar și ororile din Orientul Îndepărtat. La fel și efectele războiului asupra vieții oamenilor. Iar personajele sunt complete din toate punctele de vedere. Sunt pline de viață, sunt reale, te atașezi complet de ele, suferi alături de ele și te bucuri pentru ele. Povestea este frumoasă, dar și tristă. Una care îmi dovedește că nici cărțile de dragoste (căci este și o carte de dragoste!) nu-mi displac, așa cum credeam eu, dacă sunt bine scrise.

Julia e parte din secretul bine păzit, dar și rezultatul și viitorul lui. Este o femeie puternică, talentată, dar cumva cam rece. Așa am simțit-o eu. Kit, pe de altă parte, e cam molatic. Așa l-am perceput eu. Plânge cam ușor, e cam visător, îi lipsesc hotărârea și curajul. Ca și înaintașilor săi, după cum vom afla. Personajul meu preferat? Olivia. Este singura care n-a cunoscut fericirea și iubirea adevărată. Sigur nu ai vrea să fii în locul ei!

Nu e un roman perfect. Nu e lipsit de clișee și este și destul de predictibil. În schimb, este ușor de citit, dar în același timp complex. Atmosfera și trăirile personajelor și ale tale (prin intermediul lor) aproape că devin mai importante decât faptele. Poate că secretul nu mai e chiar secret după ce parcurgi cam jumătate din carte, dar rămâne plăcerea de a urmări efectele tăinuirii și dezvăluirii sale.

Partea care nu mi-a plăcut absolut deloc și mi s-a părut 100% trasă de păr este cea dedicată reîntoarcerii Juliei la Paris și a reaparației soțului pe care îl credea mort. Aceea chiar a fost de umplutură, dar având în vedere că vorbim despre prima carte a autoarei, se iartă. Următoarele sunt mult mai bune ca execuție. Mie stilul de a scrie îmi place foarte mult: simplu, clar, cu înflorituri bine alese, dar nu exagerate.

Secretul orhideei este încă o carte care arată că un secret nu poate rămâne ascuns la infinit și că nu doar generațiile care l-au ascuns vor suferi din pricina lui, ci și cele care vor veni. Oricât ai vrea să urăști anumite personaje, nu poți. Nu poți nici să le judeci pentru că deciziile lor au fost cele mai bune pentru atunci și acolo, pentru acel context. Faptele nu trebuie judecate niciodată în afara contextului cultural și temporal. Dacă ai să iei povestea asta ca pe o tragedie cu aromă de telenovelă, amintește-ți doar că secretul s-a născut în anii 1940 și că orhideea vine dintr-o cultură cu totul diferită!