Maria – piesa care lipsea din puzzle

N-am crezut niciodată despre mine că aș putea fi o mamă bună. Încă mai am dubii în privința asta, deși… multe s-au schimbat în ultimii trei ani. Nu, copilul nu a apărut. Nu copilul meu, în orice caz. Un altul. A doua nepoțică a mea. Sunt mândra posesoare a două bucăți nepoate frumoase și deștepte, că doar sunt ale mele! Din păcate, pe una dintre ele, pe Alexandra, o văd cam rar. În schimb, Maria locuiește cu mine în curte. Puține zile au fost, în ăștia trei ani, să nu ne vedem, să nu vorbim, să nu-mi dea o iubire, cum îi spunea ea îmbrățișării, să nu ne jucăm și să ne distrăm împreună. Ea e copilul pe care mi l-am dorit fără a recunoaște asta public. Este o minune pe care o descopăr în fiecare zi și la formarea căreia îmi place să cred că lucrez și eu puțin.

Maria e bucurie și tratament. E sursă de bună-dispoziție și de zâmbet. E prilej de joacă și uitat de tot ce e rău. E ca o parte din sufletul meu pe care am simțit-o întotdeauna lipsă, dar pe care nu știam unde să o caut.

Întotdeauna mi-au plăcut puzzle-urile. Iubitorii de puzzle știu că cea mai mare problemă a acestui tip de joc nu e că-ți ia timp să-l faci sau că unele piese sunt greu de pus în poziție corectă, ci lipsa unei piese. Ce poate fi mai frustrant decât să muncești 2-3 zile la un puzzle și, la final, să ai un spațiu gol în el, o piesă lipsă?

Viața mea de dinainte de Maria era un imens puzzle incomplet. Pusesem în el toate piesele, unele mai colorate, altele mai puțin atrăgătoare și mai greu de potrivit, dar undeva în mijloc, lipsea o piesă mică pe care nu știam dacă așa primisem jocul, fără ea, dacă am avut-o vreodată și am pierdut-o pe undeva, dacă voi intra vreodată în posesia ei. Apoi, pe 12 aprilie 2017, piesa de puzzle a apărut. Ieri a împlinit trei ani. Trei ani de când am așezat-o acolo, în centrul puzzle-ului meu. Este o piesă mică; cea mai mica, dar umple perfect tot golul ăla imens care mă temeam că mă va înghiți la un moment dat.

În fiecare seară avem program. Ne întâlnim la mine în cameră și ne facem de cap. Gătim cu plastilină, facem jocuri de rol cu tot ce ne iese în cale, desenăm, colorăm, facem puzzle-uri. Da, și ei îi plac. Poate chiar mai mult decât mie. Ea le-a descoperit și mai devreme. Eu nu le-am avut în copilărie.

Primul puzzle a fost din trei piese. O vacă împărțită în trei. Maria a întregit-o imediat. Apoi ai venit un purcel, un pisoi, o albină din câte 6 piese. Floare la ureche și ele. După cum se auto-descrie micuța, Maria mare, Maria poate, Maria știe. Ulterior, ne-am plictisit de ele, așa cum era și normal. Am trecut la puzzle-uri din lemn, cu forme decupate în care trebuia să potrivim anumite animăluțe sau obiecte. Uneori încercam s-o încurc și să le poziționez greșit, dar ea știa mai bine ce și unde trebuie pus. Era nevoie de provocări mai mari.

Puzzle-urile cu 9, 15, 20, 24, 30, 35 de piese au trecut pe rând prin mânuțele ei gingașe și moi. Un puzzle de 24 de piese, nou, abia atunci deschis, făcut pe jumătate, în două minune, mie mi s-a părut wow, la un copil de doi ani. Cum să nu vrei să-i cumperi toate puzzle-urile din lume, când primul lucru când te vede zice hai să facem puzzle!? Cum să refuzi să dedici timp unei activități care îi place atât de mult și care pe tine te relaxează complet?

Niciodată nu abandonăm un puzzle. Orice ar fi, el trebuie terminat. La final, nu rămâne pe covor. Se strânge frumos și se pune în cutia lui. Nu vreți să știți cum plânge un copil de doi ani atunci când unul din părinți îi strânge puzzle-urile și amestecă piesele fără să-și dea seama. S-a întâmplat o singură și nimeni n-a avut voie să meargă la baie sau să se culce, până nu au fost alese piesele și puse separat.

Jocurile de genul acesta nu doar că testează și stimulează capacitatea de concentrare și răbdare a unui copil, dar îi îmbunătățesc și funcțiile motorii. Un puzzle făcut în familie e prilej de comunicare, de socializare, ceea ce iar e de bine. Veți vedea că, în anumite momente, cei mici vor vrea să dea curs singuri provocării de a reconstrui din piese o imagine. Asta vă va indica faptul că sunt destul de puternici să încerce singuri să-și rezolve problemele, că luptă să devină independenți. Satisfacția și bucuria sunt imense la final, iar încrederea în forțele proprii a mai crescut puțin.

De-asta mă și bucur că-i plac atât de mult puzzle-urile, pentru că ele nu o fac doar fericită, ci o și ajută să se dezvolte frumos, să se pregătească pentru viață. Un puzzle nu e doar prilej de distracție. El ne învață să gândim, să vedem lucrurile în ansamblu, să înțelegem că fiecare piesă, oricât de mică, este importantă, să înțelegem lumea mai bine, să gândim strategic, să lucrăm în echipă. Asta suntem noi, când ne punem pe covor cu un puzzle: o echipă.

Nu doar pe covor simt că fac parte din echipa ei. Ne completăm reciproc în cele mai multe cazuri. Ne căutăm cu sete una pe alta. Ne simțim bine una în compania celeilalte. Ne îmbinăm ca două piese de puzzle. Nu degeaba am ales să fac două brățări personalizate sub formă de piese de puzzle cu numele noastre pe ele!

Maria este un copil minunat de la care am învățat deja multe despre bucuriile simple ale vieții. Este pansament pentru suflet și terapie pentru psihic. A adus atâta bucurie în viața mea, în acești trei ani! Ce-mi doresc pentru ea, acum, la o zi de la aniversarea ei? Să fie sănătoasă înainte de toate și să-și construiască fericirea în viață cu priceperea, îndemânarea și ușurința de care dă dovadă când construiește un puzzle. Dacă fericirea ei ar depinde de mine, aș face totul pentru ea. Dar fericirea ei depinde doar de ea. Nu de lucrurile care vor veni în viață, ci de cum se va raporta la ele.

În schimb, eu pot pune umărul la fericirea ei de acum, dedicându-i timp, oferindu-i dragoste și asigurându-i jucării care să contribuie la formarea ei. Nu toate jucăriile și nu pe cele mai scumpe, ci pe acelea care o bucură și o provoacă în același timp. Ce dacă suntem în izolare și nu am voie să mă duc în magazine să le caut? Există magazinele online. De pildă, pe etoys.ro, acolo unde am găsit muuuuulte puzzle-uri produse de Trefl pe care încă nu le avem, am descoperit că au și pinguinul Animotsu de la Keel Toys, pe care îl vrea neapărat pentru a face echipă cu Boos Gilbert Girafa și Boos Maimuțica Multicoloră.

La shopping, tuși! Cu ocazia asta, poate o cumperi și pe Masha, cea care vă amuză teribil în fiecare zi!