Pierdută pentru totdeauna – Amy Gentry (recenzie)

Titlu – Pierdută pentru totdeauna (Titlu original – Good as Gone)
Anul apariției în România 2019
Editura Paralela 45
Autor Amy Gentry
Traducere Silvia Sbârnă-Bogaciu

Pierdută pentru totdeauna – scurt rezumat

Într-o noapte, o adolescentă de 13 ani este răpită din propria casă, sub privirile neputincioase ale surorii mai mici. Căutările nu dau niciun rezultat. Julie este pierdută pentru totdeauna, se pare. Până în ziua în care, opt ani mai târziu, ea apare din senin la ușa casei familiei sale.

Toată lumea este uimită, inclusiv poliția. Familia este îngrozită de câte a avut de îndurat fiica lor în cei opt ani de când a fost răpită. Acum încearcă să o protejeze și să o ajute să treacă peste traume. Numai că Julie nu prea pare să vrea asta. Nu se prezintă la terapie la orele la care este programată și are un comportament ciudat. Lucrurile încep să capete sens când mama ei este abordată de un detectiv privat care îi arată un filmuleț pe YouTube, cu concertul unei trupe. Solista este nimeni alta decât Julie a lor. Ea n-a pomenit de așa ceva.

Oferta zilei la carti

Câte lucruri ascunde Julie și de ce? Oare este cu adevărat fiica lor sau este o impostoare? Cine este fata aceasta și ce s-a întâmplat cu Julie în toți acești ani?

Comandă cartea pe www.libris.ro. Ai transport gratuit la comenzi mai mari de 65 de lei.

Pierdută pentru totdeauna – gânduri de după

Cartea începe bine. Chiar foarte bine, cu o răpire șocantă, cu imaginea unei fete luate din propriul pat sub amenințarea cuțitului, sub privirile îngrozite ale surorii sale ascunse într-un dulap. Sunt câteva pagini pline de suspans care te intrigă bine de tot. Abia aștepți să afli mai multe, să vezi dacă sora ei poate da mai multe informații despre răpitor, dacă Julie va fi găsită și care a fost motivul răpirii.

Din păcate, rămâi cu așteptarea. Nimic din toate astea nu se întâmplă, cel puțin nu imediat. Suspansul aproape dispare, cel puțin din punctul meu de vedere. Sărim brusc peste opt ani și o cunoaștem pe noua Julie, proaspăt întoarsă acasă. De aici încolo, lucrurile mi se par parțial previzibile, ritmul prea lent și povestea destul de încurcată, dar pe alocuri plictisitoare.

Modalitatea de abordare a poveștii este interesantă. Autoarea folosește cronologia inversă pentru asta. Pornește de la evenimentele cele mai recente și merge pe firul evenimentelor în sens invers, spre punctul de plecare, seara din urmă cu opt ani. Modul de execuție, în schimb, nu mi se pare cel mai fericit. Este greu de urmărit câte nume a schimbat această Julie, numele persoanelor care au intrat și au ieșit din viața ei, modurile în care și-a câștigat existența în diverse perioade.

Este o poveste încurcată și plictisitoare pe alocuri. Plictiseala este valabilă doar pentru capitolele în care este relatat trecutul. Nu chiar pentru toate, e drept. Spre final, trecutul devine interesant și șocant, dezvăluind lucrurile care te interesau la începutul: motivul răpirii și ce s-a întâmplat cu Julie imediat după.

Nu te emoționează dacă iei totul ca pe o simplă ficțiune. Dacă începi să te gândești că unele din fetele răpite chiar pot ajunge să trăiască o viață ca a lui Julie, s-ar putea să privești altfel lucrurile.

Povestea din prezent este ceva mai interesantă. O familie care făcuse cu greu față dispariției fiicei mai mari acum deschide brațele larg unei fete despre care, la un moment dat, nici nu mai au certitudinea că este fiica lor. Nu-i poți judeca. Nu când îți dai seama că odată cu Julie și-au pierdut liniștea, că s-au simțit tot timpul vinovați că n-au protejat-o suficient, că aproape și-au pierdut și cea de-a doua fiică, învinovățind-o indirect că nu a intervenit să-și salveze sora. Cred că oricare părinte ar fi făcut la fel când s-ar fi trezit cu fiica pierdută la ușă. E vorba despre o nouă șansă la fericire și la a repara lucrurile stricate.

Mai mult decât orice m-a șocat motivul răpirii. Nu am să vi-l spun. Îl descoperiți voi, la finalul cărții, un final care mi-a plăcut, care a venit să facă lumină din cam toate punctele de vedere, care aduce împăcare și schimbări.

Pierdută pentru totdeauna trebuie să fie o lecție pentru părinții care nu au timp și chef să știe ce fac copiii lor, cu cine ies, la ce visează și ce probleme eu. Câteva informații în plus, o mai bună comunicare în familie, astea sunt lucrurile care ar fi putut s-o salveze pe Julie, nu sora ascunsă în dulap. Tot o lecție ar putea fi și pentru copiii care, după ce-și dezamăgesc părinții, ajung să o ia pe căi greșite, doar din teama că vor fi respinși și nu vor fi iertați. Un părinte poate ierta orice. Poate nici el nu știe asta. Dar, între a pierde un copil și a avea unul care a greșit și cere iertare, tu ce ai alege?

Este un thriller acceptabil. Cu un debut de nota 10, un cuprins de 6-7 și un final de 9, faceți voi media pentru această carte!