Taina pictorului – Adèle Geras (recenzie)

Titlu – Taina pictorului (Titlu original – Facing the Light)
Anul apariției în România 2012
Editura RAO
Autor Adèle Geras
Traducere Diana Gierling

Taina pictorului este încă o carte pe care am ales-o după copertă și după titlu. Încă o porție de literatură pe care mă bucur că am luat-o. O carte mai veche, pe care am găsit-o pe targulcartii.ro – anticariat online, în stare mai mult decât bună, aproape nouă. Prețul? Ca de anticariat.

Taina pictorului – scurt rezumat

Leonora împlinește 75 de ani și, cu ocazia asta, familia organizează o petrecere grandioasă. Fiicele și nepoții ei vor fi acolo, în casa în care ea s-a născut și a copilărit. Va fi acolo și o echipă TV care pregătește un material despre tatăl Leonorei, marele pictor Ethan Walsh. Revederea întregii familii și întrebările care se pun pentru acest material sunt prilej de aducere aminte a unei copilării nu chiar fericite.

Oferta zilei la carti

Leonora nu primise iubirea după care tânjea. Mama ei petrecea prea puțin timp cu ea și nu știe de ce. Tatăl ei picta mereu în atelierul său, unde ei îi interzisese să intre. Atmosfera din casă era mereu apăsătoare. Apoi mama ei a murit și lucrurile au fost și mai rele. După ce a murit și tatăl ei, ea a moștenit totul, inclusiv casa și toate picturile tatălui său. Toate sunt expuse în casă și nu vor ieși niciodată de aici pentru că Eleonora a fost pusă să promită asta.

Acum, la 75 de ani, Leonora încă mai are întrebări fără răspuns în ceea ce privește relația dintre părinții ei și relația ei cu ei. Răspunsurile sunt toate mai aproape decât ar crede. Într-una din camere, există o căsuță pentru păpuși pe care Eleonora a privit-o toată viața ca pe o comoară. un cadou de la mama ei, o căsuță făcută de ea. Ea, căsuța, știe totul.

De unde distanța dintre Leonora și mama ei? Ce secrete au rămas ascunse atâția ani? Cine le va descoperi? De ce nu ar vrea un pictor să-și știe munca apreciată de un public larg? Cum a influențat trecutul viața Leonorei și a urmașilor ei? Trebuie neapărat să citești cartea asta.

Taina pictorului – impresii de după

N-am putut rezuma nici 5% din povestea complexă, aproape încurcată, imaginată de această autoare pe care mă bucur că am descoperit-o. Nu avea sens să dau toate numele și să mă pierd în detalii despre poveștile particulare de viață ale fiicelor Leonorei și nepoților și nepoatelor sale și despre relațiile complicate dintre membrii acestei familii. Cum ai putea rezuma aproape 500 de pagini într-un articol?

Deși este un roman destul de lung, l-am citit rapid și ușor și mi-a plăcut enorm. Asta în ciuda faptului că taina pictorului am intuit-o destul de repede. Este ceva magic în stilul lui Adèle, ceva care contează mai mult decât misterul elucidat prea devreme. Cred că este vorba despre atmosfera redată și despre personajele atât de complexe, cum rar am întâlnit până acum prin excursiile mele literare. Ele sunt cele care te prind bine de tot și nu-ți mai dau drumul.

Plictiseală? Doar pe final. Ai atmosferă, ai pendularea între trecut și prezent, ai povești de viață și caractere diferite. Totuși, personajul principal și cel mai interesant rămâne Leonora. A fost un copil respins și în același timp iubit. A fost o femeie care a găsit iubirea, dar a pierdut-o prea devreme. A fost o mamă imperfectă, la fel ca mama ei. Cum o va găsi finalul? Te las pe tine să descoperi.

Nu știu unde să încadrez cartea aceasta ca gen, dar îți pot spune că te va trece prin multe stări, de la tensiune la tristețe, de la bucurie la dramă și tot așa. Nu doar pictorul are secrete. Există multe lucruri nespuse în această familie și de aici și relațiile tensionate dintre membrii ei. Vestea bună este că, odată ce secretele încep să iasă la iveală, comunicarea evitată atâta timp este inițiată și relațiile se schimbă.

Din păcate, există și lucruri care m-au dezamăgit puțin. Finalul mi s-a părut cam lălăit (nu că restul cărții ar avea un ritm foarte alert! nu te aștepta la asta!) și personajele parcă s-au transformat în unele de telenovelă. Le iubisem așa imperfecte, tocmai pentru credibilitatea lor. În momentul în care totul devine o împăcare și o transformare, mergând spre finalul acela cu au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, parcă îți cam pierzi interesul pentru lectură. Nu că nu mă încântă vindecarea, dar e cam rapidă.

Secretele ies mereu la iveală, mai devreme sau mai târziu. Tăinuirea lor nu va aduce nimic bun în viețile oamenilor. Bun sau rău, adevărul trebuie spus. Cel care a ascuns secretul va trăi mereu cu povara aceasta. Cel aparent salvat de un secret ar putea fi pierdut tocmai datorită lui. Cel de care l-ai ascuns nu-și va găsi niciodată liniștea. Asta este cea mai importantă lecție de învățat din romanul lui Adèle Geras.