O idee venită de la o prietenă de-a paginii mele de Facebook – Mihaela. De aici a pornit totul. Ea a venit cu propunerea ca, la anumite intervale de timp, să vă provoc să mă provocați să gătesc ceva. Mi-a plăcut ideea, așa că am făcut o postare pe Facebook, în comentariile căreia voi trebuia să veniți cu idei de preparate (comestibile și din ingrediente accesibile) pe care ați vrea să le fac eu. Am extras live din propunerile primite și mi-a ieșit că trebuie să fac COZONAC.
S-a cerut cozonac? Am făcut cozonac. Este al treilea cozonac din viața mea, e departe de a fi perfect, ca aspect, dar la gust a fost tare bun. Nu că mă laud, dar zic!
Nu-mi propusesem să scriu despre cozonacul meu, dar pentru că unii (în glumă sau nu) mi-au cerut rețeta, chiar m-am gândit că nu ar fi rău să încep o nouă serie de articole dedicate acestui tip de provocare. Vom repeta experiența curând! Acum, să vă spun rețeta.
Ingrediente: 1 kg de făină, 350 g zahăr, 50 de grame de drojdie proaspătă, 5 gălbenușuri + 1 ou pentru uns, 400 ml lapte dulce, 200 g unt 80% grăsime, 100 ml ulei, esențe după gust, 300 g nucă, două linguri de cacao, câteva cubulețe de rahat (opțional).
Mod de preparare
Făina se ia și se cerne într-un vas suficient de mare pentru a se frământa în el. Cerneți de 2-3 ori pentru a o aera bine de tot!
Laptele se încălzește într-un ibric sau se fierbe, dacă este lapte proaspăt, nepasteurizat. Într-un bol, punem o lingură de făină, două de lapte (călduț, nu fierbinte!), jumătate de lingură de zahăr și omogenizăm. Aceasta este maiaua pe care trebuie să o lăsăm la crescut până își dublează volumul. În restul de lapte topim 250 de g de zahăr.
Când maiaua a crescut suficient, facem o adâncitură în făină și o adaugăm aici, alături de gălbenușurile frecate cu sare, ulei, esențe și cam trei sferturi din laptele cu zahăr. Începem să frământăm și mai adăugăm lapte treptat, câte puțin. Nu îl punem pe tot de la început pentru că depinde de făină. Una cere mai mult lichid, alta mai puțin. Aici e problematic pentru cei care nu avem experiență pentru că nu prea îți dai seama când trebuie să te oprești din pus lapte.
Când ați terminat de frământat cu laptele (cât v-a lăsat inima și experiența), începeți să adaugați și untul topit (să fie călduț, nu fierbinte!). Frământați cât vă țin mâinile și nervii. Eu mai mult de 15 minute nu am reușit. Aluatul obținut se dă la loc cald, se învelește și se lasă la dospit cam o oră. Trebuie să-și dubleze volumul.
După ce aluatul a crescut, e vremea să modelăm cozonacii. Înainte de asta măcinăm nuca, o amestecăm cu 100 g de zahăr, cacao, esență și două-trei albușuri rămase. Aluatul îl puteți împărți în două sau în patru, dacă aveți chef de cozonac răsucit. Eu l-am porționat în patru. Am întins fiecare bucată într-o foaie grosuță de vreo 40/40 cm, am pus pe ea umplutură și am rulat-o. Am răsucit apoi câte două rulouri, formând doi cozonaci răsuciți pe care i-am așezat în formele tapetate cu hârtie de copt.
Cozonacii de lasă din nou la crescut 40-50 de minute (sau până când credeți că au crescut suficient). Încingeți cuptorul la 160 de grade și aruncați-i în cuptor pentru 40-45 de minute, după ce i-ați uns cu ou bătut. După vreo 40 de minute, îi încercați cu o scobitoare sau cu un băț de frigăruie să vedeți dacă sunt copți. Dacă bățul iese cu cocă lipicioasă pe el, îi mai lăsați. Atenție dacă folosiți rahat pentru că, dacă înțepați în el, bățul va fi lipicios, dar trebuie văzut dacă este rahat sau cocă. Mai încercați, mai bine, și în alt loc!
La final, scoateți cozonacii din cuptor și din forme și îi așezați pe o parte, lăsându-i la răcit sau măcar la răcorit (că știu eu că multora vă place cozonacul cald!). Cam atât, că mie nu îmi place să pun zahăr pe cozonac.
De ce n-a ieșit al meu așa cum trebuia, adică nu a crescut cât trebuia și s-a pârlit? Unde am greșit? Îți spun imediat, ca să nu faci și tu ca mine!
La faza cu adăugatul laptelui, eu l-am pus pe tot, pentru că nu știam cât de moale/tare trebuie să fie aluatul. După ce am pus și untul, deja mi se părea prea moale și… am mai pus niște făină. În final, cred că l-am scos mai tare decât trebuia. Ăsta e motivul pentru care eu cred că avem nevoie de supravegherea și îndrumarea directă a cuiva cu experiență în cozonăcit. Pentru că nu ai de unde să știi care este textura perfectă a unui aluat bun. Asta mi-a fost prima greșeală.
A doua a venit la copt, când m-am luat după mama și, după ce am pus cozonacul la cuptor, l-am dat la 180 de grade (că așa făcea ea, îi dădea focul mare în primele 10 minute, să crească!). La mine, în 10 minute, era deja maro deasupra. De aici aspectul pârlit de deasupra. Dedesubt nu a pățit nimic.
Rezultatul? Doi cozonaci plin cu nucă și cacao, mai mult decât comestibili. Nu ca ăștia. Dacă ar fi fost mai pufoși puțin și mai aurii, m-aș fi pupat singură, zău! Noroc că nu a fost cazul. Prima provocare a fost executată. Vă aștept curând cu noi sugestii de preparate care să mă pună în dificultate.
Arata super. Altele dau rateuri si dupa ani de zile de facut cozonaci, se intampla. Cozonacii mi se par pretentiosi sa ii faci.
Abia astept sa încerc reteta!
Spor!
Îmi place cum ți-a ieșit cozonacul,felicitări!
Multumesc.
Sunt pretentiosi, dar am ambitie si nu ma las pana nu invat sa ii fac bine.
As mânca niste cozonac de casă. Din pacate cuptorul meu e foarte vechi și nu vrea sa coacă cum trebuie si nu pot face cozonac pentru că oricât de mic ar fi focul rămâne crud la mijloc.Pana la sfarsitul anului sper sa ne mutăm la casă nouă și ne luam și cuptor.Si daca ne luam cuptor incerc și reteta ta?
Sa fiti sanatosi inainte de toate si apoi sa le faceti pe toate care vi le-ati propus.
Hai ma ca ți au ieșit frumoși… Și pun pariu ca s-au papat…asa ca au fost și delicioși
de mancat, nu se pune problema.Suntem multi si pofticiosi toti.
Interesanta rubrica. Eu te-as provoca sa faci prajitura Regina Maria. E una dintre preferatele mele. 🙂
La capitolul cozonac… imi place doar cand e cald proaspat scos din cuptor. Asa ca putin imi pasa cum arata daca e gustos. Mie nu imi pare ca arata rau.
Regina Maria? Nu o stiu, dar promit ca ma uit dupa ea.
O să încerc și eu rețeta ta cât de curând ,îmi place să fac acasă și prăjituri și cozonac ,chiar dacă de la început nu-mi iese prea bine o rețetă nouă o fac adoua oară,a treia poate până ce-mi iese bine .Este mult mai bun ăla care-l fac în casă decât cel cumpărat de la magazin ,care nici dulce nu este .Sunt convinsă că ți-au ieșit super buni și delicioși .Mulțumim de rețetă !
despre cei din patiserii nu am nimic bun de zis. Unii sunt si scumpi si tot degeaba.
Arata f. bine! Te admir, eu nu stiu sa fac cozonac, am incercat de cateva ori si abandonat. E drept ca de cand sunt fara gluten si fara zahar nici nu mai am chef sa incerc.
Nu am idei sa te provoc la gatit, mancam salate si gratar asa ca astea imi vin in minte 🙂 .
fara zahar deloc deloc? cand te aud, deja intru in sevraj
am facut si eu pana acum o singura data cozonaci. vorba ta, ca aspect nu erau wow, dar au fost comestibili!
Asta e cel mai important, zuzi.