Una din principalele activități de-ale mele și ale nepoatei mele, în zilele pe care le petrecem împreună, este coloratul. Avem multe cărți, creioane și carioci de mai multe tipuri, deci avem cu ce. S-a apucat destul de devreme de colorat. Nu-mi mai aduc exact aminte de când. La început, era mâzgăleli care tindeau să umple nu doar desenul, ci toată foaia. Treptat, a început să depășească tot mai puțin, să fie mai atentă, să aleagă altfel culorile. Schimbările acestea vin singure, nu e nevoie să le impunem noi. Nu sunt psiholog. Nici măcar părinte. Dar, din ce-am remarcat și din ce-am mai citit, noi, adulții, tindem să facem câteva greșeli mari atunci când supraveghem sau asistăm un copil la colorat. Ce nu e bine să facem?
Să-i impui tema
E ca și cum mi-ai spune mie să scriu un articol despre un domeniu care nu mă atrage. Pur și simplu o voi face forțat, fără tragere de inimă, va dura o veșnicie până va fi gata, iar rezultatul va lăsa de dorit. Degeaba îți place ție o planșă cu Mica Sirenă, dacă cel mic se simte mai atras de Elsa sau alte personaje. Lasă-l să-și aleagă singur planșele sau paginile colorat și va face asta cu bucurie și deschidere. Dacă-l forțezi să coloreze ceva anume, se va plictisi repede și nu va considera acea activitate suficient de importantă ca să merite strădania.
Să-i spui ce culori să folosească
Adultul din tine simte nevoia să spună ceva atunci când copilul desenează un soare cu albastru sau o frunza cu mov. Mi se pare complet greșit să-i dictezi copilului ce culori să folosească. Sunt prea mici să le facem reguli și la colorat. Nu doar că îi stresăm când le impunem anumite lucruri, riscând chiar să-i îndepărtăm de acea activitate, dar această atitudine le îngrădește imaginația. Permite-i să-și coloreze lumea așa cum o vede sau o visează el! Nu ai de ce să-ți faci griji. Treptat, el singur va decide că frunzele trebuie să fie verzi și mărul roșu.
La fel de greșit mi se pare să-i spui să nu coloreze cu negru pentru că negru e urât. Dacă pentru el e frumos, chiar vrei să-i strici tu bucuria și să începi să-i impui ce să-i placă și ce să-i displacă?
Să-i spui să nu depășească linia
Din punctul meu de vedere, dacă educatoarea i-ar spune copilului meu de trei ani că nu desenează bine pentru că depășește frecvent, aș schimba grădinița. A fi comparat cu un alt coleg care face asta cum vrea doamna va fi frustrant și demoralizator pentru cel mic. Poate că la trei ani copilul este suficient de dezvoltat fizic, deci apt să-și controleze mișcările bine, cât să poată colora fără să treacă peste liniile desenului. La nivel mental însă, coloratul este o joacă pentru el, nu examen de admitere la medicină. Coloratul trebuie să-i aducă bucurie. Și vii tu și îi spui că nu e bine, că a depășit. Ce înțelege copilul? Că nu se pricepe la colorat. Adio, bucuria de a colora!
Să-i arunci desenele
Ce semn mai clar că mamei sau tatălui nu îi plac desenele tale, decât aruncatul lor la coș? La vârsta de 3-5 ani, este foarte important pentru cei mici să fie încurajați, lăudați și apreciați pentru ceea ce fac. Păstrarea planșelor sau a cărților desenate de ei este cea mai bună metodă de încurajare. Eu chiar am început să pun desenele noi pe o tablă magnetică, ca la expoziție. Să vedeți mândrie! Zilnic vrea să deseneze ca să mai punem ceva acolo. Și de la zi la zi se descurcă mai bine, fără să-i impui ceva.
Cât de mic ar fi, un copil simte totuși nevoia să dețină controlul în anumite situații. Nu mănâncă ce vrea el, nu se uită la televizor când și cât vrea el, nu face baie când vrea el, așa că permite-i măcar să coloreze cum vrea el! Controlul îi dă siguranță și îl responsabilizează. Lasă-l să-și exprime prin culori propriile sentimente și emoții. Permite-i să fie creativ. Arată-i că ai încredere în alegerile lui.
Asa este! Trebuie sa lăsam copilul să-și dezvolte creativitatea! 🤗
Bun articol!
multumesc
Si personalitatea.
Eu recunosc că am mai facut greseli cu cea mică,nu am păstrat mereu planșele ei,însă o încurajeze să deseneze cat mai mult ai ma arat tare încântată de mazgaliturile ei😁
cine crezi tu ca nu face greseli?
Și eu i-am păstrat toate desenele într-un dosar, 🙈🙈🙈, credeam ca am o problema, dar su t foarte mandra de el… Sa ști ca eu sunt genul acela de mămică care nu-l forțează sa scrie litere, cifre,, sa picteze, calculeze etc… Nu vreau sa se plictisească de ele de acum, face destule la grădiniță…si se va satura când va merge la școală… Dacă are chef de scris cere singur 💋
ce bine ca nu este fortat! Vad ca acum tendinta e sa iasa doctori dupa clasa a patra.
Eu la partea cu tema propusă m-aș mai gândi. E bine uneori să-l plasezi în diferite contexte de învățare, să-l scoți din ale lui și să-i arăți că se poate și altfel. Evident, contează vârsta și capacitatea sa de înțelegere.
pe la 5 ani, da. La 3-4 ani, sa ii spui sa coloreze ce vrei tu, se lasa cu plans.
Da,așa ar trebui să-i lăsăm să deseneze ce vor ei și ce le place lor ,ca să se simtă impliniți și mulțumiți de ceea ce fac : de multe ori ce ne place nouă ,lor nu le place ! 😘
Întotdeauna mi-a plăcut să las copilul sa deseneze ce-i place.
Eu recunosc ca am fost tentata sa ii zic ca nu face bine…
Sofia deseneaza ce vrea si cum vrea. Niciodata nu i-am spus cu ce sa deseneze, doar atunci cand m-a intrebat. Ca mai are momente in care ma intreaba, fata cu ce se coloreaza..dar asta nu inseamna neaparat ca o si coloreaza cu ce ii spun eu. Ea zice, mie mi se pare mai interesant cu albastru, ca asa am vazut intr-o carte 😂 e important sa isi puna mintea la contributie si sa coloreze cu ce vrea..si desi eu nu as fi colorat ca ea, cu siguranta desenele ei arata mult mai bine
si pe mine ma uimesc multe din alegerile nepoata-mii.
corect!
Mie imi place sa colorez cu nepotica mea, ma surprinde mereu cum alege culorile si explicatiile pe care mi le da.
este mai mare nepoata ta. a mea inca nu explica ce si de ce.
cand am ajuns la braturi si braturi de desene (de, desena si 5-10 foi pe zi 😀 , calculeaza tu cat se aduna pana la aniversarea de 10 ani) am aruncat din greu. Pe furis 😀
eee, mai incolo o sa mai arunc si eu, dar startul e important.
Nu-mi permit sa le spun nepotilor ce sa deseneze/coloreze , pentru că nici mie nu imi place sa se bage cineva peste cartile mele pentru colorat. Da, sa nu te mire, dar eu colorez sa scap de stres…
sa stii ca acum un an m-as fi mirat. INtre timp am descoperit/redescoperit placerea coloratului si chiar te destreseaza bine.
apropos. Sunt cursuri online de invatat de desenat. A urmat cineva unu? ne poate careva recomanda?
de desenat pentru noi sau pentru astia mici? ma facusi curioasa. Eu sunt cam antitalent.
Cele mai bune sfaturi! si ai mare dreptate. Copilului nu trebuie sa ii impui absolut nimic din ce inseamna creativitate, altfel risti sa isi piarda increderea si il determini sa renunte la pasiuni.
sunt sigura ca tu citesti mult pe tema asta. Stiu si ca cititul nu te face neaparat un parinte grozv pentru ca sfaturi da toate lumea si nu toate sunt bune, dar tu esti destul de inteligenta si dedicata, cat sa alegi ce trebuie.
perfect de acord! trebuie sa fii mandru ca cel mic are imaginatie si initiativa, restul vin pe parcurs!
O sa fii o mama minunata, cand o veni vremea.