Soția secretă – Gill Paul (recenzie)

Titlu – Soția secretă (Titlu original – The secret wife)
Anul apariției în România 2019
Editura Litera
Autor Gill Paul
Traducere Irina-Marina Bortoi

Luna trecută am făcut cunoștință cu Gill Paul prin intermediul romanului Fiica pierdută, care mi-a plăcut foarte mult. Deși unii au criticat decizia autoarei de a scrie două romane bazate pe aceeași rețetă, a imaginării vieții unei fiice supraviețuitoare din familia Romanov, pe mine tocmai asta m-a atras. Așa am decis că vreau să citesc și Soția secretă. Eram tare curioasă pe cine a ales să trăiască de data asta și ce fel de viață a inventat pentru personajul ei. Am găsit-o pe Libris.ro, am comandat-o și iată ce-ți pot spune despre ea!

Rusia lui 1918 este la pământ. Trebuie să facă față simultan războiului și revoluției. Sărăcia a atins cote alarmante în rândul populației. Toate nemulțumirile se îndreaptă asupra țarului și a familiei sale. Pe front, ofițerul Dmitri Malama este rănit și, ajuns în spital, o cunoaște pe Tatiana, Marea Ducesă Romanov, care face voluntariat acolo împreună cu surorile ei. Dmitri se îndrăgostește rapid, Tatiana dă semne că și ea îl place, iar între cei doi se leagă o relație specială.

Oferta zilei la carti

Războiul îi desparte din nou pentru o vreme, apoi se reîntâlnesc. Situația familiei țarului este tot mai neclară. Sentimentele celor doi tineri sunt tot mai puternice. Ei decid să se căsătorească în secret. După acest episod, Dmitri o vede tot mai rar pe Tatiana. Familia Romanov este ținută în arest la domiciliu, mutată dintr-o locație în alta. Dmitri se topește de dorul Tatianei și este conștient că ea și familia ei sunt în pericol. Pune la punct un plan pentru a-i salva. O tânără va lua locul Tatianei pentru o noapte pentru ca Tatiana să se strecoare afară, să poată vorbi cu soțul ei secret despre planul de eliberare. Dmitri iese pentru scurt timp, pentru a pune la punct ultimele detalii ale planului și, la întoarcere, Tatiana este de negăsit. În acea noapte familia Romanov este executată.

La un secol distanță, în America, Kitty găsește ceva în cabana moștenită de la străbunicul ei. Un pandantiv spectaculos. Și începe căutarea. Străbunicul fusese un scriitor singuratic, măcinat în permanență de un sentiment de vină, iar în grădina cabanei Kitty descoperă osemintele cuiva…

Cine a fost străbunicul lui Kitty și ce lucruri uimitoare va descoperi ea despre viața lui? Cum a ajuns să locuiască și să moară singur? De ce bunica ei nu a vorbit niciodată despre el? Pe cine îngropase în grădină? Ce s-a întâmplat cu ducesa Tatiana în acea noapte din 1918?

Ideea mi se pare fascinantă, ca și în cazul celuilalt roman al lui Gill Paul. Deși pornește de la aceleași ingrediente, rețeta și preparatul final sunt total diferite. Nu vă așteptați ca povestea Tatianei să semene cu cea a Mariei! Principala diferență este aceea că în celălalt roman Maria era personajul principal, iar aici personajul principal este de fapt soțul secret al Tatianei. Cred că mi-ar fi plăcut mai mult să fie ea în prim plan.

Probabil că ați ghicit deja că străbunicul lui Kitty este Dmitri, dar și al cui este pandantivul găsit. Rămân celelalte semne de întrebare care vor dispărea treptat, pe măsură ce înaintați în roman. Kitty descoperă lucruri uimitoare despre trecutul familiei sale, despre rădăcinile sale, despre viața străbunicului ei.

Povestea de dragoste dintre Dmitri și Tatiana este frumoasă, dar parcă insuficient exploatată. Ea l-a iubit chiar dacă nu era foarte bogat. El a iubit-o pur și sincer, a căutat să fie mereu aproape de ea, să o protejeze, dându-și familia la o parte pentru ea. Rusia i-a unit și tot ea i-a despărțit. Ultima dată în 1918. Pentru mulți, mulți ani. Tatiana n-a murit în 1918. Nu e spoiler pentru că bănuiesc că vă așteptați la asta. Unde a fost ea atâția ani? Ce-a făcut el în timpul ăsta? De ce nu s-au căutat sau, dacă s-au căutat, de ce nu s-au găsit, vă las pe voi să descoperiți.

Mai puțină istorie în acest roman, mai puține detalii despre viața rușilor în timp de război, mai puține drame colective și mai mult accent pe cele personale, ale personajelor principale. Familia Romanov este mai umană în Soția secretă, fetele nu mai sunt acele prințese firave, nepricepute, neștiutoare, ținute în puf, departe de problemele reale. Din punctul asta de vedere, mi-a plăcut mai mult decât Fiica pierdută.

Aș fi vrut totuși mai multe detalii despre anii în care Tatiana n-a fost în viața lui Dmitri. Nu mă refer la copilărie, ci la anii de după dispariția ei din 1918. Prea mult accent pe drama lui Dmitri, prea puțin pe a ei. Și el a suferit și a pierdut multe, dar nu întreaga familie într-o noapte. Nici nu a trăit ani de zile cu teama că, dacă va fi descoperit, va fi ucis.

Mai am ceva de reproșat: parcă prea multă detașare a autoarei în povestea asta a doi oameni care s-au iubit atât de mult, a două suflete pereche ce se caută prin timp. Emoționant este ce simți tu când te gândești la ei, când te pui în locurile lor, nu ce reușește Gill Paul să transmită în mod direct.

Soția secretă este un roman destul de captivant și ușor de parcurs. O ficțiune istorică plină de iubire, dar și de durere. O poveste care ne poartă 100 de ani în timp, care traversează granițe și chiar și oceanul. Surprize prea mari nu sunt. Lucrurile sunt destul de previzibile, chiar dacă nu în procent de 100%.

Important este să înțelegem cât de mult pot cântări unele decizii, aparent neînsemnate, pe cale le luăm în anumite momente ale vieții noastre și de la ce ne poate salva iubirea. Unele povești de iubire sunt suficient de puternice pentru a rezista testelor pe care destinul li le dă, altele nu. Unii oameni aleg să supraviețuiască păstrând speranța în suflet, alții o ucid cu propriile gânduri și apoi mor și ei. Speranța și iubirea trebuie păstrate, dar destinul acceptat. Nu dispera și nu lăsa timpul să treacă pe lângă tine. Timpul trece, tu ai o viață de trăit. Viața este un dar. Alții nu l-au primit. Dacă ceva e scris să se întâmple, se va întâmpla. Dacă nu, oricât ai lupta ca să faci să se întâmple acel lucru, e în zadar.