Trandafirii pierduți, Martha Hall Kelly (recenzie)

Titlu – Trandafirii pierduți (Titlu original – Lost Roses)
Anul apariției în România 2019
Editura LITERA
Autor Martha Hall Kelly
Traducere Adina Ratiu, Gabriel Ratiu

Sofia și Eliza sunt prietene. Sofia este rusoaică, iar Eliza americancă. După ce Sofia își vizitează prietena în America, unde și dă naștere băiețelului ei, este rândul Sofiei să meargă în Europa cu prietena ei, să viziteze Rusia. Războiul se apropie cu pași repezi. Eliza își tot sfătuiește prietena să-și ia familia și să plece din Rusia, dar aceasta nu o ascultă. Odată războiul început, Eliza pleacă înapoi peste ocean.

Sofia o ducea bine. Făcea parte dintr-o familie bogată, înrudită cu a țarului. Lucrurile se schimbă. Rusia nu este lovită doar de război, ci și de oamenii sătui să mai îndure foame și abuzurile puterii. Revoluția Bolșevică lovește mai tare ca războiul. Familia Sofiei este în pericol. Soțul ei pleacă pe front. Cei rămași se refugiază în provincie. Din fetele din sat, Sofia o alege pe Varinka, fata unei ghicitoare, să aibă grijă de fiul ei. Tocmai această alegere le va aduce sfârșitul. Cum? Va trebui să citești cartea ca să afli.

Oferta zilei la carti

Dincolo de ocean, deși nu e război, nici revoluție, și Eliza are propriile ei probleme de înfruntat. Își pierde soțul, crede că lumea ei s-a sfârșit, dar viața capătă sens din nou atunci când își dă seama că poate face ceva pentru emigrantele rusoaice care au dat fuga în America. Îi ajută pe mulți, dar tocmai pe prietena ei nu o poate ajuta pentru că nu mai știe nimic de ea. Până în ziua în care primește un pachet care o pune pe gânduri. Poate că Sofia trăiește? Dar unde ar putea fi? Unde să o caute?

Oare se vor mai regăsi vreodată cele două prietene? Unde? Câte lucruri au să-și spună!

Comandă cartea pe Libris.ro! Ai transport gratuit la comenzi de peste 50 de lei.

Trandafirii pierduți este un roman care mi-a plăcut nu mult, ci foarte mult. Întotdeauna m-au atras cărțile inspirate din evenimentele istorice, care reușesc să redea imaginea completă a unei perioade, cu toate problemele și lucrurile frumoase din ea, dar asta nu sec, așa, ca într-un manual, ci țesute în jurul unor povești de viață private. Totul e mult mai interesant când în mijlocul evenimentelor nu sunt niște oameni oarecare, ci niște personaje de care te atașezi rapid. Mintea mea are acum o imagine ceva mai completă a Rusiei din timpul primului Război Mondial, a Americii care participă la un război care pe ea nu o atinge așa tare, a Parisului de după război. Poate că nu compensează un roman orele ratate de istorie, dar te învață lucruri despre oamenii care au avut cel mai mult de suferit.

Sofia și Eliza sunt un exemplu clar că cine se-aseamănă se adună. Ambele sunt femei puternice, cu stare materială bună, dar nu superficiale, cum sunt majoritatea avuților epocii. Pierd lucruri care pe alții îi dărâmă, dar ele merg mai departe. Viețile lor sunt importante câtă vreme le pot salva pe-ale altora. Sunt dedicate familiilor, prietenilor și oamenilor aflați în nevoie. Le place confortul, dar pot supraviețui și în lipsa lui. A nu se înțelege că sunt zâne. Au și ele defectele și slăbiciunile lor. Le descoperiți singuri. Sunt reale. Sunt umane. Tocmai asta le face atât de iubibile.

Varinka, pe de altă parte, mi s-a părut detestabilă de la început până la sfârșit. Chiar dacă are momente în care parcă dă puțin înapoi din egoismul ei, își revine repede și continuă să facă lucrurile care trebuie pentru a-i fi bine ei și numai ei. Nici măcar decizia finală nu este un altruistă. Am avut momente în care m-a încercat mila la adresa ei, dar am ajuns la concluzia că nu o merită. Poate în unele privințe nu a avut încotro, dar parcă se și complace în situația în care este.

Stilul autoarei mie mi s-a părut fermecător. Cred că merge puțin în direcția Kate Morton, care este autoarea mea preferată. Se pricepe de minune să spună povești în paralel și să le intersecteze frumos, știe exact de cât dialog este nevoie pentru a nu plictisi și până unde să meargă cu descrierile pentru a construi un cadru imaginar complet. Sunt trei femei, trei puncte de vedere din care sunt relatate lucrurile. Mai complet de atât nu se putea.

Povestea este grozavă. Este una despre prietenie și luptă pentru supraviețuire. Un ocean și un război nu pot ucide o prietenie adevărată. Un război îți poate lua soțul, dar la fel de bine ți-l poate lua și pneumonia. O revoluție îți poate lua totul, dar nu și speranța. Mai ales când ești mamă și copilul ți-a fost luat de lângă tine. Ce motivație mai bună poți avea pentru a trăi și a lupta în condiții în care alții s-ar fi sinucis de mult?

Trandafirii pierduți a primit de la mine 5 steluțe pe Goodreads, dar nu mi-a plăcut chiar 100%. Am avut parte de o dezamăgire spre final, când o persoană pe care o credeam moartă a reapărut. Nu că o voiam moartă, dar pur și simplu apariția ei mi s-a părut puțin trasă de păr. În rest, nu mă pot plânge.

Crezi că prietenii ca a Elizei și Sofiei au existat și există cu adevărat?

Vezi și recenziile la Când înflorește liliacul și Florile soarelui, semnate de aceeași autoare!