Săptămâna trecut am ieșit, pentru o zi, la aer curat și la o cură de liniște, departe de agitația orașului, pe o baltă de pescuit. Undeva la vreo 100 de km de București, aproape de satul în care am copilărit, Talpa-Ogrăzile, și chiar mai aproape de Siliștea lui Marin Preda. Fără succes prea mare la pescuit, a fost totuși o zi pe placul meu. Fără zgomot, fără căldură prea mare, stat și citit pe cearșaf. Plus că a fost în cursul săptămânii și ne-am bucurat și de intimitate. Nu erau prea mulți la pescuit.
Ziceam că nu a fost prea cald. Chiar nu a fost. Undeva la 23 de grade Celsius. Plus că adia și vântul. Și mi s-a părut mie ok să stau în pantaloni scurți și tricou, fără pălărie, fără să mă dau cu vreun produs de protecție solară. Nici măcar nu am stat prea mult direct sub acțiunea directă a razelor soarelui, ci mai mult pitită sub o umbrelă de lemn disponibilă pe mal. Eu nici măcar nu sunt fan soare…
Cu toate astea, cine credeți că a reușit totuși să se aleagă cu arsuri solare? Fix eu. Și lucrul ăsta nu se vede imediat. Că toată lumea se întreabă cum de s-a ars Cutărescu. El n-a văzut că s-a înroșit? N-am simțit? Uite că nu! În lumina puternică nu prea vezi. Și nici usturimea nu se declanșează la secundă. Eu abia la 2-3 ore după ce am plecat de acolo am început să mă înroșesc bine de tot.
M-am ales cu arsuri superficiale inclusiv pe față (în special pe nas). S-a lăsat cu usturime pe care am tratat-o cu apa termală de la Jonzac. Nasul încă nu și-a revenit complet și pe mâini încă mă mai cojesc. Toți râd de mine în casă. În primele zile unii îmi ziceau Scufița Roșie, alții Rudolf. Singura treabă bună este că, după experiența asta, m-am lecuit să mai plec undeva unde să stau măcar jumătate de oră în soare cu pielea neprotejată.
Da, cremele protectoare sunt scumpe, mai ales dacă ai pielea sensibilă și trebuie să te orientezi spre anumite branduri. Da, și eu am considerat produsele de protecție solară un moft mult timp. Gândeam ca bunica, cea care mi-a zis, când a aflat cât costă o cremă cu SPF 50, că înainte nu se mai proteja lumea de soare cu atâtea alea și nu mai pățea nimic. Are și ea dreptatea ei. Și eu îmi aduc aminte că stăteam în soare mult și bine, și pe câmp, și acasă, și nu aveam nimic niciodată.
Doar că noi nu mai suntem cei de atunci. Hrana nu mai e aceeași. Soarele s-a schimbat și el și a devenit mai agresiv. Stratul de ozon l-am distrus. Cancerul atacă des și agresiv. Protejarea nu este opțională și nu este un moft.
Nu încerc să promovez vreun produs în articolul de azi. Nu spun nici că produsele cosmetice de protecție solară sunt inofensive, nici că unul e mai bun și altul mai prost, nici că toată lumea ar trebui să le folosească. Sunt și scumpe, poate și nesigure, trebuie reaplicate și des ca să aibă efect. Singurul lucru care trebuie să-l rețineți este că trebuie să vă protejați. Fie că evitați complet soarele, fie că vă protejați cu produse cosmetice, fie că alegeți să nu lăsați pielea la vedere, purtând haine care acoperă tot, inclusiv pălărie de soare, alegerea vă aparține. Numai să vă protejați.
Statul în soare fără protecție se lasă cu arsuri, usturime, mâncărimi de piele, pete. Asta în faza imediată. Pe termen lung, expunerea neprotejată la soare duce la îmbătrânirea prematură a pielii și chiar cancer. Rețineți că nu trebuie să fie foarte cald ca să vă treziți cu arsuri solare. Radiațiile sunt puternice și la 20 de grade și în condiții de vânt!
Eu cred ca patim asta si pentru ca stam mai mult, sau prea mult, inchisi in casa. Bunicii nostri petreceau mult timp pe camp. Pielea lor cred ca era cumva adaptata sa reziste soarelui. Acum…mai mult la calculator 🙁
se poate si asta, nu zic nu.
Nici eu nu imi amintesc sa fi folosit creme spf în adolescenta sau copilărie, dar acum nu mai expun la soare fără protecție solară. Ca nu folosesc spf 50 și folosesc 30 e alta treabă, dar folosesc. Iar pentru copii nici nu concep sa nu îi dau cu protecție maximă
Nici eu nu imi aduc aminte de asa ceva. Si nu eram nici prea bronzata si nici nu ma feream de soare. Ma mai inroseam eu putin in primele zile de stat in vacanta la tara, dar niciodata cu arsuri si nu dupa cateva ore.
Awwwch! Eu imi amintesc de o yi din copilaria mea, in care mama m-a ”imbalsamat” cu iaurt pentru ca m-am ars. Candva erau niste spray-uri, nu am habar cu ce, dar erau linistitoare. Tare mi-ar fi placut sa am Jonzac atunci, bine macar ca avem de toate a
iaurtul era de baza, vad. EU nu am avut parte de el.
oho, si de cate ori am fost si eu imbalsamata in iaurt…. ba mai mult, de vreo 2 ori vecinii au venit la usa la mine disperati ca nu stiu ce sa mai faca (fusesera la pescuit si au venit si fara peshte, si ca tomatele) si eu tot cu borcanul de iaurt ii serveam :))))
o singura data imi aduc aminte ca m-a dat si pe mine mamaie cu iaurt, dar nu imi amintesc cum am reusti sa ma ard.
Daa, e musai sa ne protejam de soare. Indicat ar fi sa nu iesim afara cand e soare puternic, dar cum zici si tu..zici ca nu e prea cald si nu are ce sa se intample. Eu am capatat niste pete pe fata, de la soare banuiesc. Ca eu mai mult pe afara stau.
Nu stau foarte mult la soare,evit cât pot sa nu mă ard și nici nu prea am voie sa stau.
Si eu il cam evit.
Ca si tine, nu sunt fan soare deloc, evit pe cat posibil expunerea la soare fiindca mi face rau. Dar este indicat sa folosim creme de protectie,indiferent cat de puternic este soarele, iar daca tu nu stiai acest lucru, atunci cine, motato? 😀 Imi pare rau ptr tine.
pai stiam, dar am zis ca una, ca alta, ca romanul. stii cum se zice: sa faci ce zice popa, nu ce face el.
Chiar dacă nu e foarte cald, nu mai e aceeași atmosfera. Poluarea a distrus o buna parte din straturile protectoare, astfel ca acum capeți arsuri mult mai repede… Deci da… Spf orice ar fi!
eu mi-am invatat lectia.
Cu siguranta nu am folosit creme SPF in adoleacenta..la noi, la tara, nici nu auzisem de asa ceva ? dar probleme am mai avut..in special pe maini si pe fata..asta pentru ca mergeam la treaba la camp, si chiar nu puteam sta la umbra. Acum fug de soare cat pot..dar folosesc creme de protectie. Acum, chiar cred ca nu este un moft, ci o necesitate.
nu zic ca nu se mai parleam si acum 20 de ani, dar nu asa, nu in 2-3 ore…
Ai scris exact ce gândesc și eu. Chiar și când eram copil soarele nu era atât de puternic. Știu că stăteam fără protecție la plajă, destul de mult, și nu mă ardeam. Chiar mă bronzam frumos. Acum, până și eu care am tenul destul de închis, mă înroșesc fără cremă.
daaa, eu am fost la mare doar anul trecut si o data cand aveam 14 ani. Atunci nu a fost nici vorba de creme sau minuni si nu am avut probleme.
datorita reactiilor alergice eu nu ma dau cu nicio crema.
Dar cred ca soarele arde mult mai mult acum decat in copilarie.
Si mai si ne supracocolosim, stam prea mult inchisi in cutiile numite locuinte, ne supra imbracam, pielea s-a dezobisnuit.
Noi ne ducem iarna la mare, in una din vacante am vazut rasaritul pentru vreo 10 zile, ca ieseam sa alerg pe plaja diminetzile, si unde am stat atunci era extraordinar de bine expus ajungand in 2 km pe un fel de iesitura in mare. Vara stam la munte, prin paduri, la umbra, cu palarii si haine ca africancele (frunze, insecte, soare, alergii) si tot mi-am ars degetele cu dunga de la sandale 😀 .
Nu stiu daca sa il numim cocolosit neaparat. Pur si simplu s-a schimbat stilul de viata.Nu?
Am o verisoara cu melanom, tocmai pentru ca a stat la soare fara spf. Mie, vreo 3 dermatologi mi-au spus ca nu e deloc indicat sa facem plaja, mai ales fara creme. O crema cu spf 50 inseamna protectie 50 de minute, iar alea scumpe au ingrediente mai ok cu pielea.
of, e de speriat cu soarele asta!
am pățit și eu acum cativa ani
banuiesc ca te-ai invatat minte intre timp.
Si eu consideram cremele cu protectie solara un moft atunci cand vedeam strainii ca le foloseau din belsug, dar acum mi-am schimbat parerea, dupa ce m-am ars de nenumarate ori, arsuri grave, cu insolatie, pete pe piele, etc. Acum folosesc creme cu factori de protectie de fiecare data cand ies din casa.
multe din lucrurile pe care le credeam de fite azi se dovedesc absolut necesare. La mine e la fel cu ochelarii de soare.
Imi aduc aminte din copilaria mea ca nici nu foloseam creme de plaja. Poate ca pe la liceu am inceput sa folosesc creme de plaja. Cand mergeam cu ai mei la plaja nu am amintiri cu cremele de protectie la plaja. Ma bucur ca apa termala te-a ajutat in aceasta problema
Multi spun ca pe atunci nu aveam asa ceva sau ca nu stiam noi de ele, dar adevarul e ca pe atunci nu aveam atata nevoie de ele, ca azi.