Pasagera – Alexandra Bracken (recenzie)

O ochisem de ceva vreme și, când am văzut-o la reducere pe site-ul Libmag.ro, am pus-o imediat în coș. Pasagera este o carte semnată de Alexandra Bracken, prima din seria Pasagerii. Nu mai citisem nimic scris de această autoare, așa că nu știam la ce să mă aștept. Totuși, descrierea cărții a fost suficient de tentantă.

Pasagera – rezumat

Etta este o tânără de 17 ani și este o violonistă foarte talentată care tocmai se pregătește să urce pe prima scenă cu adevărat importantă din viața ei. Ca și cum emoțiile nu erau de ajuns, Etta surprinde o discuție ciudată între mama ei și profesoara ei de vioară și apoi una dispare și pe cealaltă o găsește moartă. Numai că Etta nu are timp să reacționeze în fața acestei situații pentru că se trezește brusc într-o lume pe care nu o recunoaște.

Etta a călătorit în timp, fără voia ei. Nici măcar n-a știut vreodată că poate face asta. Mama nu-i spusese niciodată nimic. Aceeași mamă care călătorise mereu, săptămâni întregi. De unde să știe Etta că era vorba de călătorii în timp, călătorii pline de pericole, într-una din ele mama ei furând și ascunzând un astrolab pe care liderul călătorilor în timp și-l dorește cu ardoare?

Oferta zilei la carti

Acum se trezește într-un alt secol, captivă pe o navă de pirați, neînțelegând nimic din ce i se întâmplă. Vrea să se întoarcă în lumea ei, dar pentru asta trebuie să afle cum a fost adusă aici. Trebuie să afle tot ce se poate de la Sophia, femeia care a adus-o înapoi în timp, dar și de la Nicholas, piratul plătit să o livreze celui care se pare că are nevoie de serviciile ei.

Etta trebuie să găsească astrolabul ascuns de mama ei și să-l aducă celui care o amenință că altfel îi va ucide mama. Are la dispoziție doar câteva zile să facă asta și habar are de unde să înceapă căutarea și cum să descifreze mesajele lăsate de mama ei. Partea bună este că nu va pleca singură în această aventură, ci însoțită de Nicholas, cel de care se simte destul de atrasă. Părțile proaste sunt că Nicholas îi ascunde ceva, că drumul este plin de pericole și că va realiza curând că astrolabul nu poate ajunge niciodată în mâinile omului care amenință viața mamei sale.

Ce este astrolabul și de ce este așa de important? Ce secret ascunde Nicholas? Cum va reuși Etta să descifreze mesajele criptate? Prin câte epoci vor călători în timp și ce pericole vor înfrunta în această misiune? Ce va alege Etta între a-și salva mama sau a da un obiect magic pe mâna unui om de care mama ei a vrut să-l protejeze?

Pasagera – impresii

Pasagera este un roman fantasy pe care nu știu exact cum să-l cataloghez. Aș zice de aventuri, dar avem parte și de o poveste de dragoste. În povestea se împletesc frumos și detalii istorice despre epocile și locurile în care Etta călătorește, deci are valoare și din acest punct de vedere. Ar putea fi la fel de bine și un roman young adult, date fiind vârstele celor două personaje principale și povestea lor. Are câte puțin din toate, ceea ce s-ar putea să fie de bine.

Recunosc că mi s-a părut greu de citit și m-am așteptat la altceva, la mai mult. Greu de citit pentru că tema aceasta a călătoriilor în timp nu m-a pasionat niciodată. Atunci de ce am ales-o? Pentru că mi-am imaginat altfel povestea, cu mai puține detalii despre cum și cu mai mult suspans. Probabil că veți înțelege citind cartea. Cel mai greu mi-a fost să intru în poveste. Cred că abia după vreo 100 de pagini am început să pricep ce și cum.

După acest punct, lectura a devenit mai interesantă, dar nu într-atât încât să pot pune cartea aceasta pe lista celor mai bune citite. Intriga nu e chiar strălucită și desfășurarea acțiunii nu a reușit să mă țină cu ochii lipiți de carte. Nu este nici o carte de lăsat, dar nici genul pentru care să poruncești ochilor obosiți să mai reziste 15 minute, să termini capitolul, să vezi ce se mai întâmplă.

Povestea de dragoste care se leagă între cele două personaje este cea care mi-a plăcut mai mult decât cea a căutării și istoriei astrolabului și a călătorilor în timp. Nu e povestea de dragoste care să te dea pe spate. Nu e nici foarte credibilă și e și prea grăbită. Nici măcar intensă nu se poate spune că e. În schimb, este romantică, așa că va plăcea amatorilor genului. Este povestea domniței vânate de zmeu și având nevoie de protecție și a lui Făt-Frumos curajos ca un leu și din cale afară de posesiv.

Ea, femeie albă din secolul 21, secol în care femeia este egală bărbatului. El, un tânăr de culoare, cu un trecut agitat, trăind în secolul 18. Cine va face primul pas și cine va da înapoi? Ce soartă are relația lor, dat fiind secretul lui Nicholas și faptul că niciunul dintre ei nu se simte pregătit să se mute cu totul în timpul celuilalt? Luate separat, personajele nu spun mare lucru. Nu sunt foarte bine construite, nu atât cât să te atașezi de ele.

Bilă albă pentru Alexandra Bracken pentru modul cum reușește să zugrăvească mici tablouri ale epocilor în care ne duce și își duce personajele. Totuși, parcă e un pic prea darnică cu descrierile, comparativ cu zgârcenia de care dă dovadă pe partea de acțiune. De multe detalii ne puteam lipsi. Sau, cine știe poate se vor dovedi relevante pentru volumele viitoare? Voi citi volumele viitoare? Probabil că da, din curiozitate. Deci, s-ar zice că nu e o carte așa de rea, nu? Poate toată critica mea a pornit de la așteptările mele prea mari…

Nota mea pentru Pasagera este de 3/5 pe Goodreads. Sunt prea multe pagini și prea puțină acțiune, din punctul meu de vedere. Probabil că amatorii de romane de dragoste, de filosofia timpului, de paranormal sau de romane frescă vor prețui altfel descrierile ample ale autoarei și explicațiile privind călătoria în timp, explicații din care eu n-am priceput mare lucru.