După ce am postat sâmbătă o fotografie cu o strachină de mucenici muntenești preparați de mama, am primit destule întrebări despre rețeta mamei mele. În esență, ingredientele și modul de preparare sunt cele pe care le găsiți pe pagina rețete mucenici, cu mențiunea că la cei muntenești, micuți, ai nevoie de un aparat special de decupat aluatul. În plus, mama obișnuiește să-i bage și la cuptor 10 minute, la foc foarte mic, pentru a grăbi puțin procesul de uscare.
Principala recomandare este să vă preparați mucenicii, acele opturi din aluat, acasă. Recunosc că eu am încercat în alți ani să iau din cei ambalați, dar rezultatele au fost mai mereu dezastruoase. Unii nu fierb, alții se sfărâmă și se transformă în ciulama. Mucenicii muntenești sunt nici mai mult nici mai puțin decât o supă de făinoase fierte în apă cu zahăr și puțină sare, aromată și presărată cu nucă. Sună simplu și banal, doar că foarte importante sunt detaliile, calitatea restului ingredientelor, a acelora care dau acea aromă aparte.
Coaja de lămâie
Dincolo de gama de vitamine, minerale și antioxidanți pe care ni le oferă citricele, fructele în sine, despre care puteți afla mai multe din articolul beneficiile citricelor, coaja lor (lămâie/portocală) este ingredient cheie în foarte multe deserturi. Pentru că pe majoritatea etichetelor citricelor suntem avertizați să nu consumăm coaja acestora pentru că este toxică, foarte mult gospodine au renunțat total la o mai utiliza pentru gătit.
Ce farmec are un cozonac sau un orez cu lapte fără aroma de coajă rasă de lămâie? Cam la fel este și cu acești mucenici muntenești. Nu au același gust fără acest ingredient. Ideal ar fi să aveți și coajă de portocală.
Ce este de făcut? Ori cumpărați 1-2 lămâi și portocale bio (dar să nu uitați să le spălați și pe acelea), ori încercați să curățați coaja fructelor obișnuite de acea peliculă de ceară. Asta se face prin scufundarea fructelor într-o soluție de apă cu oțet pentru 10 – 15 minute sau prin frecarea cojii cu soluție de apă cu sare.
Esențele
Prăjiturile fără esențe sunt ca supa fără sare. Esențele folosite în rețeta de mucenici sunt cele de rom și vanilie. Acestea ar trebui să fie cât mai naturale. Un fel de gust au mucenicii în care pui vanilie dintr-o păstaie, un alt gust au cei cu esență de vanilie cu gust de… ceva ce a trecut pe lângă vanilie.
Nu neapărat esențele cu aroma cea mai intensă sunt cele mai bune. Important este gustul lor și felul în care reacționează în contat cu restul ingredientelor. Unele esențe miros de te dau pe spate, dar se pierd de îndată ce sunt adăugate în preparat. Altele sunt mai discrete la primul contact cu nasul, dar reușesc să dea aroma copilăriei când sunt amestecate în prăjitură. Esențele bune le veți găsi doar experimentând.
Scorțișoara
A treia aromă importantă din rețeta de mucenici muntenești este scorțișoara. Din păcate, nu orice scorțișoară măcinată, la plic, este la fel de bună. Unele sunt doar un praf cu aromă foarte slabă și, pentru a obține gustul dorit, tindem să punem foarte multă pudră și stricăm aspectul și cumva și textura preparatului.
Dacă vă place aroma de scorțișoară la fel de mult ca mie și nu plănuiți să oferiți din acei mucenici și unei persoană care nu o agreează, sfatul meu este să adăugați un baton de scorțișoară în oală pe timpul procesului de fierbere. În acest fel veți avea aromă intensă, naturală, de scorțișoară și veți adăuga foarte puțină scorțișoară măcinată pentru decor.
Batonul de vanilie și cel de scorțișoară nu se vor fierbe timp îndelungat. De preferat este să le infuzăm în apa fierbinte, 2-3 minute, înainte de a pune mucenicii la fiert. Coaja de citrice trebuie rasă cu grijă, strict partea colorată, fără a lăsa dinții răzătoarei să pătrundă prea mult în partea albă de sub coajă. Aceasta se va adăuga spre final în supa de mucenici și, dacă nu vă place să dați peste bucăți de coajă de lămâie în preparat, o puteți doar infuza cu ajutorul unui infuzor de ceai sau al unui săculeț improvizat din tifon.
Dacă ați respectat cantitățile, nu ați fiert mucenicii mai mult decât era necesar și i-ați aromat bine și corect, rezultatul nu poate fi decât delicios.
Sa fie cu de toate, plus multa nucă
Fara nuca nu poate.
Eu am făcut ambele variante si au iesit buni
Moldovenesti am incercat o singura data sa fac si nu mi-au iesit.
Raspunsul meu il stii deja,cred 🙂 Ii prefer pe cei moldovenesti. Dar am mancat si din cei muntenesti si mi-au placut 🙂
La anu sa faci d-aia moldovenesti sa imi pui si mie la microbuzul de Bucuresti, Platesc oricat.
Să știi că fur rețeta și fac și eu ,nu am făcut niciodată.
Pai nu se supara nimeni. 🙂
Si multa nuca… mmm.. Am mancat mucenici, dar de data asta m avut pofta de mucenici moldovenesti, Are ceva daca fac si muntenesti, chiar daca a trecut ziua lor? Cred ca nu. Mare pofta mi-ai facut.
Eh, ce sa aiba? Ca si noi mai avem cativa si o sa ii fierbem zilele astea, ca nu ne place sa ii mancam gatiti de pe o zi pe alta.
si nucaaaaa! am facut si eu si au iesit super buni! imi era dor de mucenici muntenesti, mie doar astia imi plac
Imi plac foarte mult, dar imi plac si cei moldovenesti. Bunica mea, Dzeu sa o ierte, facea niste mucenici de iti lingeai si degetele.
Eu folosesc coaja de lamaie doar de la lamiile bio. Innainte bunicile o foloseau si nu mai spunea nimeni ca e toxica..dar pentru ca innainte nu erau fructele radiate.
Arata tare bine mucenicii tai!
Eu ii prefer pe cei moldovenesti
Sincer, nu am facut niciodata acasa, mereu am cumparat. Desi aceia nu sunt atat de deliciosi ca cei facuti in casa, dar eu nu ma pricep deloc sa fac.
Nu am incercat niciodata sa fac mucenici, la noi in zona nu se prea fac, dar sigur sunt deliciosi.
Mie imi plac mucenicii clasici cu aluat si copti in cuptor. Poate ca am fost obisnuita cu ei si din acest motiv ii ador
la mine clasici sunt aia cu zeama 🙂