Kate Morton m-a cucerit cu romanul Casa de lângă lac. Am trecut la Grădina Uitată și am iubit-o și mai mult. Păzitoarea tainei m-a fascinat. Cum aș fi putut să trec cu vederea apariția celui mai nou roman al său, Fiica Ceasornicarului? Am luat-o de cum a intrat în stocul Libris. Nici n-am mai avut răbdare să termin ce era în curs de lecturare în ziua în care a sosit. Kate Morton nu putea aștepta. Avea atâtea de spus…
Fiica ceasornicarului – scurt rezumat
Vara lui 1862. Mai mulți tineri artiști, printre care și Edward Radcliffe, însoțiți de muzele lor, petrec câteva zile la moșia Birchwood Manor. Ceea ce ar fi trebuit să fie o tabără de artă, se transformă într-o tragedie. Logodnica lui Edward este ucisă, iar o altă fată dispare și, odată cu ea, și un diamant albastru (cea mai prețioasă moștenire a familiei Radcliffe). Ceilalți părăsesc casa. Dar nu toți… Edward va muri în curând, distrus de durere, și casa va rămâne moștenire surorii sale, care fusese și ea martora evenimentelor din acea vară.
Birchwood Manor va fi transformat apoi în școală de fete. Una din fetele din internat va găsi, ani mai târziu, diamantul albastru. O altă fată va muri înecată și școala va fi închisă. Va fi apoi cămin pentru mai mulți studenți la Arte și, în timpul războiului, va găzdui o familie formată din mama și cei trei copii. Mulți și-au pus întrebări despre misterele ascunse de această casă, câțiva au zărit lumina din ferestra cea mai înaltă a mansardei, dar nimeni n-a reușit să afle ce s-a întâmplat în ziua aceea din 1862.
Nimeni până la Elodie. La 150 de ani distanță de evenimente, printre arhivele care-i sunt obiectul muncii, Elodie descoperă o geantă cu un carnet de schițe și fotografia unei fete foarte frumoase. Nimic neobișnuit în meseria ei, nu? Ei bine, Elodie recunoaște casa din schițe. N-a fost niciodată acolo. Nici nu știa că există, dar descrierea se potrivește perfect casei din povestea pe care i-o spunea mama ei când era mică. Mama a murit, deci nu are cui pune întrebări, așa că Elodie se hotărăște să meargă la Birchwood Manor. Acolo dă peste Jack, un detectiv angajat să caute… diamantul. Împreună vor descoperi totul.
Ce s-a întâmplat în acea casă? Cine era fata care a dispărut fără urmă și unde este ea acum? Cine-a rămas în casă în acea vară și de ce? Cum s-a pierdut din nou diamantul, după ce fusese găsit? Ce legătură este între familia lui Elodie și această casă? Doi martori știu totul. Unul n-a putut vorbi, celălalt nu a vrut. Adevărul va ieși totuși la iveală, așa cum o face mereu.
Fiica ceasornicarului – impresii de după
A fost una dintre cărțile greu de citit. Nu e genul ăla de roman pe care să-l parcurgi permițându-ți să te gândești și la alte lucruri. Îți solicită toată atenția. Ba ești în 1846, ba în 1862, ba în 1940, ba în 2017. Ai momente când nu mai știi care personaj în ce epocă trăiește. Începutul e chiar greoi. După ce intri în poveste, după ce înțelegi exact pe care și de unde să-l iei, nu te mai poți dezlipi de ea. E Kate Morton. Dă dependență.
Rezumatul nu cred că a reușit să cuprindă nici 10% din poveste. Este atât de amplă, întinsă pe mai multe decenii, prinzând în ea mai multe generații, că nu ai cum să rezumi totul într-un articol. O poveste minunat spusă din mai multe puncte de vedere, un adevăr tăinuit perfect, până la final, fără însă a te simți frustrat sau păcălit. E stilul Kate Morton. Fiecare început de capitol este o nouă provocare, dar fiecare final te îndeamnă spre următorul.
Este un roman lung, cu multe detalii, dar unul la finalul căruia îți va părea rău că s-a terminat. O casă care ascunde multe, o poveste de dragoste unică, o crimă rămasă nerezolvată, o dispariție fără urmă, un martor care a ales să tacă, un personaj misterios de care te vei simți mai atașat decât de toate celelalte. Totul frumos împletit cu descrieri ample din fiecare epocă în care ești purtat.
Uneori vei vrea să țipi de neputință, să faci cumva dreptate. Alteori ți se va tăia respirația. O lumină la mansardă pe care nu toți o văd. Te înfiori, dar nu de teamă, ci de nerăbdare. Fiica ceasornicarului nu are o acțiune foarte concentrată, dar intriga este excelentă și cuprinsul știe să ofere adevăruri mici, din mai multe direcții. Adevărul final îți va da sigur fiori și probabil te va face să privești cu alți ochi un personaj pentru care ai nutrit doar admirație până atunci.
Kate Morton patinează prin timp fără nicio dificultate, așa cum ne-a obișnuit. Construiește personaje complete și imperfecte, de care nu ai cum să nu te atașezi. Epicul, liricul și fantasticul își dau mâna într-un roman pe care eu îl plasez în acest moment pe locul 2 în topul cărților citite de mine, după Cartea Pierdută a Vrăjitoarelor. Are de toate, este captivant și emoționant în același timp, este o lecție despre dragoste, sacrificii, regrete, adevăruri ascunse.
Personajul meu preferat este… fiica ceasornicarului. Nimic n-a ieșit cum trebuia pentru ea. Ea știe adevărul, dar adevărul nu mai contează pentru ea. A pierdut tot, a suferit întotdeauna și probabil… pentru totdeauna. Și nimeni în afară de timp nu a vrut să-i facă dreptate. O vei iubi, sunt sigură de asta. Dar mai întâi trebuie să-i cunoști povestea…
Citate preferate
Nu există timp exact. El este doar o noțiune, nu are nici sfârșit și nici început, nu poate fi văzut, auzit sau mirosit. Poate fi măsurat, desigur, dar nu există cuvinte care să-l explice cu precizie. Cât despre timpul exact, acesta doar un fel de a cădea de acord asupra unei noțiuni.
Trebuie să ne iertăm propriul trecut, căci altminteri călătoria în viitor devine insuportabilă.
Nu-i mare lucru să fii părinte, nu-i mai greu decât dacă ai pilota un avion legat la ochi sau ai zbura cu aripile găurite.
Trecut, prezent, viitor – ce însemnătate au toate acestea, oricum? Nu poți aspira decât să faci ce poți tu mai bine în situații date, în anumite momente.
Îmi plac cărțile de genul acesta,îmi place ce am citit ,mult mister.
Am pe lista Casa de langa lac si Pazitoarea Tainei. Deocamdata nu am reusit sa citesc nici una dintre cartile lui Kate, insa am auzit ca sunt super faine. Asa cum pare sa fie si Fiica ceasornicarului, pe care am trecut-o deja pe lista. Au vreo legatura intre ele?
desi imi place expunerea asta pe mai multe planuri temporale, am un feeling ca nu m-as omori dupa stilul autoarei. nu stiu de ce, dar zic eu ca nu e genul meu de carte
uuuahaaa, ce fain suna (semnul exclamarii – nu il pot pune ca tin copila in brate :)))) imi place si coperta mult.
Hm… ma mai chinui si acum cu o carte greu de citit, cand renunt la ea, cand o iau. Personaje multe pe care uneori le confund sau nu imi mai amintesc. Pe mine ma plimba intre epoca elisabetana, despre care s-ar cuveni sa stiu cate ceva si timpurile noastre, printre vampiri si vrjitoare. Cand zic ca am intrat in linie dreapta si pricep ceva, ma trezesc in alta perioada, alte personaje si iarasi nu mai pricep nimic 😀 De data asta m-ai pierdut.
Hm.. tu ma faci sa las tot ce am acum in plan de citit ca sa caut cartile lui Kate Morton. Daca ti-au placut inseamna ca scrie bine! Spre rusinea mea eu inca nu am citit nimic de ea desi tot zic ca o fac.
Foarte interesanta povestea
Chiar pare interesanta povestea. E drept ca pare si putin complicata insa daca te prinde cred ca greu o mai lasi din mana pana nu affli toate detaliile.
Și totul doar de la un diamant! Pare foarte interesantă acțiunea, totuși nu sunt mare fană a cărților care se citesc greu. Cred că nu mai am răbdare, dar și satisfacția atunci când reușești să termini o astfel de carte e pe măsură.
Nu-i mare lucru să fii părinte, nu-i mai greu decât dacă ai pilota un avion legat la ochi sau ai zbura cu aripile găurite. Asta e citatul care m-a convins ca trebuie sa citesc cartea. 🙂
Îmi plac cărțile de genul acesta
Daca iti place stilul Kate Morton, o vei iubi.
Kate Morton scrie tare frumos, mi-au plăcut toate cărțile scrise de ea. Pe aceasta nu o am încă, dar urmează să o comand.
Stiu ca ti-a placut ce ai citit pana acum si sunt sigura ca o sa iti placa si Fiica Ceasornicarului.
Mmmm oare cine a ramas in casa?! M-ai cam pus pe ganduri. Foarte interesanta cartea
Stii ca nu voi spune nimic in plus.
Foarte incitanta recenzia! Îmi place mult coperta 😘 . Sincer titlul nu mi-a spus prea multe la incepuî 🙂 .
Eu zic ca e bine ales titlul, ca nu da niciunindiciu despre actiune.
Of, Doamne! Credeam ca sunt tare de cap… imi era jena sa spun ca m-a zapacit cartea asta, cu inceputul ei!!! Trebuia sa nu stau departe prea mult , sa pot citi mai repede, sa nu pierd sirul anilor, numelor… intr-un final, mi -a placut enorm !