Nu-s părinte. Încep cu asta pentru că nu vreau să mă acuze cineva că pozez în părintele perfect, deși nu am copil. Dar, oricât de neavizată veți considera unii dintre voi că este părerea mea, nu mă puteți opri din a mi-o exprima. Văd și eu anumite lucruri în jur și pot să fac diferența între ce e corect și ce e greșit, fără a fi părinte. Ce critic azi? Tendința părinților de a face ceea ce e mai simplu pentru ei, fără a se gândi dacă decizia respectivă este cea mai bună și pentru copil.
Copilul îl culci la ora la care trebuie. Nu te bucuri că mai rezistă treaz până-ți faci tu treaba. Și, da, sunt conștientă că e al naibii de greu să fii părinte și să te ocupi de toate, dar copilul și obiceiurile sănătoase sunt cele mai importante. Nu e bine nici pentru noi, adulții, să ne culcăm la miezul nopții. Cu atât mai puțin pentru un copil de câțiva anișori.
Dusul și adusul cu mașina de la școală este o altă modă care cred că-i afectează pe cei mici. Înțeleg, parțial, când afară plouă sau ninge, dar când e vreme frumoasă, mașina ar trebui lăsată acasă. Alegem mașina pentru că ne grăbim. Ne grăbim să-l aducem pe copil din scaunul de a școală pe canapea. Ajunge acasă unde trebuie să doarmă, are multe teme de făcut și, la final, drept recompensă, are voie și la calculator. Și mișcare când mai face?
E mai ușor pentru mamă să țină copilul în casă, ferit de pericolele de afară, jucându-se sub privirile ei, în timp ce ea se ocupă de treburile casnice. Sunt perfect de acord că trebuie făcute și acestea, dar trebuie găsit timp pentru copil pentru a-l scoate afară, la aer, la joacă și socializare cu alți copii de vârsta lui. Sunt lucruri mai importante decât ștersul prafului zilnic sau hăinuțele veșnic călcate la dungă.
E mai simplu să-l lași să se joace singur sau să se uite ore întregi la TV. În definitiv, stă cuminte, nu? Iar tu ai timp să verifici niște rapoarte, sa-ți verifici Facebook-ul sau să vorbești cu o prietenă la telefon. Copilul tău are nevoie să stai cu el, să te joci cu el, să vorbești cu el.
Și la capitolul hrană unii părinți aleg varianta cea mai rapidă care nu este neapărat și cea mai sănătoasă. Ucideți-mă, dar mie nu îmi inspiră deloc încredere toate piureurile și mâncărurile pentru bebeluși la borcan! Cu atât mai puțin în supe la plic sau ciorbițe din pui cu vegeta minune. Îți ia mai mult și e puțin mai dificil pentru tine să cureți o ceapă, un morcov, să cumperi niște piept de curcan și să-l fierbi, dar, în momentul în care ai ales să fii părinte, trebuie să faci totul gândindu-te la binele copilului, nu la cum să-ți ușurezi tu viața.
De ce să te doară capul explicând copilului că nu are voie ciocolată, să pierzi timp încercând să-i calmezi suspinele, când e așa simplu să-i dai ciocolata care-l face fericit?
De ce să faci reguli și să te stresezi să le pui în aplicare, când e așa simplu să-l lași mereu să facă ce vrea? Ghici cine va fi apoi supărat că nu-l ascultă copilul!
De ce să pierzi timp să comunici cu el, când poți folosi timpul respectiv pentru a lucra ceva și a lua niște bani în plus, numai buni de investit în super jucăriile pe care și le dorește?
Pentru că fericirea lui de acum și cea viitoare nu depind de numărul jucăriilor primite și nici de valoarea lor materială. Pentru că e nevoie de reguli de viață, pentru că e nevoie de mișcare, socializare, alimentație corectă. Copilul tău este responsabilitatea ta. Succesul lui va fi și al tău. Eșecurile lui vor fi și ale tale. Nefericirea lui te va durea și vei vrea să dai timpul înapoi, dar nu vei putea. Gândește-te la asta și ia întotdeauna cele mai bune decizii pentru el, nu pe cele care să-ți facă ție viața mai ușoară!
Eu am noroc ca sunt doua si le place foarte mult sa se joace impreuna. Uneori diferite jocuri, alteori cu papusile, chiar si de-a scoala, pe tabla magnetica. Insa eu imi pot face treaba linistita, iar ele se joaca singure. Cu ora de somn, o mai depasim si noi…insa borcanele nu le-am cumparat niciodata, am preferat sa le fac eu proaspat de fiecare data.Parcul este cam la 15 minite de mers pe jos, facem si miscare…😊
Uite un avantaj de a avea doi copii. Desi sunt sigura ca exista si griji mai multe.
Oruce paeinte isi doreste ce este mai bine pentru copilul lui
Sau macar as trebui sa fie.
Multi parinti aleg varianta cea mai simplă pentru copil și apoi tot ei sunt nemulțumiți de copii. Sigur e greu să fii părinte, dar trebuie să-ți asumi niște responsabilități și să te ocupi de educația lui, pentru că asta înseamnă să fii părinte.
Unii vor si reprosa mai tarziu ca ei i-au facut mari pentru ca le-au pus mancare pe masa. De parca mancarea este totul.
Nici eu nu-s părinte, dar lucrez inclusiv cu copii, Și observ că mulți părinți le pun tableta ori telefonul în brațe pentru că atunci copiii tac, nu mai pun întrebări, nu mai sunt gălăgioși, nu mai vor atenție, ci sunt atenți doar la telefon. Părinților le convine că așa își fac și ei treaba în liniște. Dar e o soluție de moment și fără beneficii pe termen lung.
Bingo! Ai spus in doua fraze ce m-am chinuit eu sa arat in 600 de cuvinte.
Să fii părinte nu-i ușor, mă bucur că ai scris asta din primele rânduri.
Cert este că obiceiurile sănătoase trebuiesc exersate de când sunt copiii mici, eventual părinții să le aibă deja de dinainte de a avea copii.
Nu zic ca as fi parintele perfect, dar sigur nu mi-as lasa copilul la tv sa vorbesc o ora la telefon cu o prietena 😀
Am doi băieți mari( 22 și respectiv 20 de ani) și mă bucur nespus de mult că nu au avut telefon, tabletă, ci un calculator la care nu prea aveau acces .Au prins alte vremuri, preocupările lor erau filmulețele proiectate de pe diapozitiv.Și asta când aduceau rezultate foarte bune de la școală.
In rest, plimbările prin parcuri și pe terenul de fotbal erau zilnice.
Recunosc că porția de dulce o primeau negreșit.
Cred ca am avut si noroc si dezavantaje ca am crescut intr-o alta perioada in care lucrurile erau altfel.
Tu ma stii, cand e vorba de disciplina, nu am iesit din vorba doctorului. Multi ma considera exagerata dar cu asta am transformat sanatatea si am ajuns sa nu avem nicio raceala de 8 ani nici eu nici copil (si un, genetica la noi nu e grozava, acum 9 ani am petrecut ceva nopti la Budimex si respectiv eu la alte urgente). Asa ca da, e simplu de dat o ciocolata sau orice altceva de la supermarket sa fiu mama buna, telefon, etc. si apoi de dat vina pe viatza/altii.
Da’ si eu am facut ce am facut sa imi fie mie usor. Ne-am mutat langa scoala doar sa mergem pe jos si sa dorm cat mai mult. Gatesc o data pt 3 zile tot din lene. Salate de cateva ori pe sapt. – ghici de ce? . Gatesc chestii in weekend sa am congelate pt sf de sapt. Nu am tv, si nici copilul nu are mobil (o sa aiba la 12 ani) asa ca ne distram altfel. Am facut tot cum am stiut sa ne fie simplu si usor si in armonie. Da-le incolo de reguli stricte daca nu e liniste si pace in suflet – boala loveste fix acolo.
da, dar tu ai gandit sa fi bine si pentru tine si pentru ea. Nu te-ai gandit doar la cum sa faci mai multi bani, cum sa reusesti sa ai timp de telenovele hranind copilul cu carne de curcan la borcan. E asa sau nu?
Meseria de părinte este foarte grea…Oana nu o trăiești nu ști exact ce înseamnă… ce-ți pot spune este că în 90 % din articolul tau ai dreptate…restul de 10 sa zicem că îl aloc acelor lucruri care nu sunt ok….dar pe care le mai fac și eu atunci când sunt epuizată…mai mult televizor, tabletă…dar foarte rar…in rest cel mic are multe reguli care trebuie respectate….
Repet pentru a nu-tiu cata oara. Nu zice nimeni ca nu dai telecomanda copilului sau nu il lasi sa asculte 3 cantecele pe internet. E vorba de parintii care cred ca e ok ca cel mic sa se trezească cu ochii in tv si sa o tina asa toata ziua.
si sa mai zic ceva din experienta mea: mamicia a scos din dulapul propriu multzi scheletzi emotionali ce ii duc cu mine de zeci de ani, dar si gunoaiele de sub presh ale casniciei.
La oboseala deseori ma comport irational si ajunsei sa comportamentele primite in copilarie. Da, m-am enervat si prima reactie a fost sa ridic mana la copil si sa lovesc. Sau sa fug /ascund in padure. Apoi mi-am dat seama ca daca mama atat a stiut sa faca, eu stiu mai multe.
Asa ca nu mai judec ca unele mame se ascund in bautura, in calcat/dezinfectat excesiv, in mancat compulsiv sau ca urla. Pur si simplu fiecare face ce pot. Doar ca uneori nu fac in interesul copilului. In cazul asta cred ca orice efort e important de facut sa fim bine cu noi inshine pt ca copilul copie nu ce i se zice sau i se da, ci in cat de mult mai iubesc si respect pe mine.
Asa ca, inainte de a face copii, ganditi-va ca e important si prioritar sa invatzam sa ne iubim pe noi inshine. Copiii pot creste armonios si fara chestii scumpe, cu haine la mana a2a sau cu scutece lavabile si fara tv, mobil, sau jucarii scumpe. Dar niciun obiect scump nu poate repara locuitul alaturi de o mama nefericita si auto-distructiva.
Nu am devenit mama poate si din lasitate. Mi-a fost frica de faptul ca nu voi fi un parinte bun. Stau destul timp cu nepoata mea, ca sa imi dau seama ca nu e usor. Adica eu stau cateva ore pe zi si recunosc ca e greu. Sa fii parinte fulltime sigur e si mai greu. Dar trebuie sa iti asumi pentru ca un copil nu il faci ca sa aiba cine sa iti dea apa la batranete, cum ziceau batranii.
Ai punctat bine. Dar din pacate si eu am uneori tendinta de a-i da celui mic telefonul cateva minute telefonul, pentru a reusi macar putin sa fac ce e necesar prin casa. Nu e ok, stiu…incerc sa fac cele necesare atunci cand poate cineva sa stea cu el.
Cat despre jucat singur, in casa..nu e cazul la noi, caci Stefan nu se joaca gram singur si intotdeauna trebuie sa stea cineva si sa se joace cu el.\Miscare face, fuge toata ziulica prin curte, cu bicicleta, cu masinuta..Slava Domnului, nu ii place sa stea prea mult in casa degeaba.
Foarte mult adevăr în articolul tau,a fi părinte este lucru mare.
stai tu linistita ca alea cateva minute nu sunt capat de lume. Nu ii putem feri complet de ele, dar sa nu fie lasati toata ziua.
Fiecare si-luna creste Cum vrea.Noi avem program de somn atât la prânz cât și seara, program de masa , ieșim afară după ce se întoarce pitica de la grădiniță, apoi nani, afară 2-3 ore, baita, mancarica,oleacă de joaca și nani.Cat despre borcanele sa știi ca am mai cumpăr pentru atunci când plec undeva unde nu am posibilitatea de a-i da ciorbica.Cat despre dulciuri sa știi ca pitica mănâncă, are voie ,doar ca trebuie sa manance mancarica
Nu sunt deloc extremista. Nu e vorba sa nu se atiga de telefon sau de dulciuri. E vorba de acei parinti carora nu le pasa deloc.
E asa de frumoasa meseria asta de parinte, dar asa putini o cunosc 😔
E frumoasa, dar si grea.
Sunt parinte si Maya este cea mai importanta pentru mine, fac unele greseli dar incerc pe cat pot sa le remediez si sa nu le repet. Prefer sa ii fac mancare zi de zi decat sa ii dau la plic. Trebuie sa iti spun ca ai mare dreptate.
Stiu femei care au invatat sa gateasca de dragul copiilor si am tot respectul pentru ele.
Oh, Doamne… daca as putea sa dau timpul inapoi, as gestiona altfel timpul pentrecut cu baiatul meu. Chiar daca am fost o mama afectuoasa si responsabila, am facut multe greseli in cee ce priveste relatia mea cu el. Azi, la cei 30 de ani ai lui, vad greselile pe care le-am facut.
Toti facem greseli. NImeni nu e perfect Pana si un caine e greu de crescut si, daca nu il aduci la timp, patesti ca mine, sa nu te asculte deloc.
zuzo, eu iti dau dreptate. nici eu nu-s parinte, si nici nu intentionez prea curand, dar zau ca ma deprima sa vad oameni care dau tableta sau telefonul copiilor in loc sa-i scoata in parc sau sa se joace cu ei. eu ma uit la vara-mea si vad multe chestii care nu-mi plac, da stii cum e, nu te poti baga in familia altuia. dar nu poti sa nu te intristezi cand vezi ca cel mare nu citeste, ca cea mica e cu telefonul si la masa, ca trebuie facute 7 feluri de mancare zilnic, ca ala nu mananca aia, ala nu mananca aia… e greu.si grav!
Sunt sigura ca are multa treaba si nu ar fi de judecat sa ii lasa sa faca ce vor in anumite momente, dar…
Asta e un subiect delicat, foarte delicat chiar. Ca aici taberele se impart intre parinti si persoanele care nu au devenit inca parinti. Un copil iti da lumea peste cap din clipa in care apare, e minunat si sublim totul, e o grozavenie bebelusul, dar… se schimba lucrurile intr-un hal. Principiile pe care tu le-ai expus atat de frumos incep sa capete alte nuante. Gandeam si continui sa gandesc exact ca tine, doar ca…practica nu e chiar conform teoriei.
De cate ori nu am zis, cand vedeam cate un copil facand scandal prin magazin, dandu-se cu fundul de pamant, ca „Pfai, ce parinti…ce razgaiat! pai la mine nu va exista asa ceva cand voi deveni mama…”, iar al meu ma aproba. Alta… „Pai gadget la copii asa mici?! Ce parinti inconstienti”…mda…si al meu a scapat la telefon (acum insa nu il mai are), a mai ramas laptopul. Din pacate, atat eu, cat si sotul meu, avem munca la calculator…pe de-o parte, asta mic ce observa de mic la parinti, va dori si el pe masura ce descopera lumea. E ca un animalut mic ce trebuie dresat… o data i-ai pus pe mana ceva, el deja crede ca i se cuvine si data viitoare.
Cu ciocolata …am inceput mai mult asa intr-o joaca, hai sa guste si el niste Kinder (al meu e de vina aici). Nu s-a dat in vant la inceput… puteam manca linistiti ciocolata langa el, bine, dar nu era cazul. Pe masura ce a crescut, pe nesimtite parca a inceput sa ii trebuiasca…azi, nu il mai scoti din Kinder, e groaznic sa mergem cu el in supermarket. Ideea e ca nu poti sa fii perfect, insa sunt de acord cu tine in multe situatii. Ar trebui ca parintele sa petreaca mai putin timp pe telefon si calculator (hobbie-uri) si sa aloce cele momente copilului. Cu atat mai mult aici, in scenariul flagrant din parc… cand mamicile butoneaza pe banca pe telefon. Incerc sa am si eu obiceiuri mai curate, astia mici tot copiaza, ma ingrozeste. Uff, nu e greu, e foarte greu sa fii parinte, sa te mulezi la marele fix pe acea imagine de parinte pe care ti-o proiectai cand copilul nici nu exista. Vei vedea cate se schimba, mai ca nu iti va veni sa crezi 🙂 Si nu e ca nu te va interesa, doar ca… „Ce, eu? niciodata nu voi face asa”.
Eu sunt sigura ca ai inteles ca nu sunt vreo radicala si stiu ca nu ai cum sa eviti si nici nu trebuie interzise complet micile placeri de felul ale lumii moderne. Eu vorbeam de cazuri in care se exagereaza cu libertatea. Si la faza cu copilul care se tavaleste prin magazin, recunosc ca si eu ma uitam putin ciudat la ei inainte sa devin matusa, dar acum imi dau seama ca, pana la o anumita varsta, crizele de genul trebuie tratate cu mult calm si incercat sa distragi atentia fara sa ii spui ca e un copil rau, ca el oricum nu intelege.
Nu sunt o mama model si nici nu pretind a fi, imi place sa-i ofer copilului meu libertatea de a alege atunci cand asta nu ii pune viata in pericol si am cateva reguli care tin sa fie respectate. In rest, ne descurcam din mers. Dragos face sport, merge la maraton, sta pe calculator, se joaca in parc si se murdareste, mananca atat la fast-food cat si mancare gatita de mama, are o ora stabilita de somn, dar si libertate de miscare.
Mie imi place mult sinceritatea si tind sa cred ca esti un parinte echilibrat, asa ca… felicitari!
Of, asta cu alimentatia corecta e de discutat. Asa am crezut si eu candva, ca fiu-meu o sa manance doar sanatos pentru ca o sa fac eu efortul de a gati acasa ce e mai bun pentru el. Din pacate … mananca doar ce ii place oricat am incercat sa ii explic ce e mai sanatos si de ce trebuie sa mancam unele chestii si altele nu.
Eu am ajuns sa ii ascund unele alimente in mancaruri sau sa fac supa crema dintr-o ciorba doar ca sa fiu sigura ca mananca 🙁
Haha, si eu ascund. Supele creme, sosul de paste, salatele sunt cu „treaba” mea ce pun.
Important e sa manance variat si senin si calm , nu sa fie 100% perfect. Sunt copii cwre mananca fix 5 6 ingrediente si sunt super sanatosi. Asta conteaza pana la urma, sanatatea, si se poate obtine.
tu stii ca eu la inceput am zis ca tu esti prea radicala, dar mi-am schimbat total parerea.
si sunt. Dar motivele mele sunt personale si noi doua am mai vorbit de istoricul meu de probleme de sanatate ce m-au dus la urgente, avui luni de zile cand juma din venitul meu (salariu maaare!! ) s-a dus pe analize si tratamente si nu ma simteam bine. Copila ma mosteneste, primele mele probleme au aparut pe la 15 ani, ea de la 2 luni! Realmente nu am de ales daca vreau o viata sanatoasa si uite ca se poate, nu am mai dat pe la farmacie de multi ani nici eu nici copilul (samponul antipaduchi nu se pune, da? 😀 , daca ma rad in cap o sa stii de ce 😀 😀 )
Am tot scris despre asta, scrisul m-a ajutat sa inteleg si eu unde mai am de imbunatatit, dar si sperand ca daca 1 din cei ce citesc ii ajuta sa evolueze si sa ajunga mai bine.
Eu te asigur ca faci bine ce faci si ca, desi probabil nu din prima, in timp, majoritatea celor care te urmaresc, ajung sa iti dea dreptate si sa incerce sa invete ceva de la tine. EU sunt printre ei Sunt departe de nivelul tau de vointa, dar incep sa constientizez si sa fac pasi mici spre mai bine.
Claudia, e clar ca atata vreme cat mananca gatit in casa, e ok.
Referitor la mancarea copilului recunosc ca pireurile ambalate nu sunt cea mai buna, dar am cumparat si eu de vreo cateva ori cand am plecat de acasa si nu aveam nimic pregatit si am luat chiar si intr-o mini vacanta cateva borcanele. Nu aveam ce sa-i cumpar de la restaurant si 2 morcovi pasati si alte cateva legume fierte ii erau suficiente.
Acum si cu televizorul este relativa treaba. Eu o las pe fetita mea la televizor, dar asta nu inseamna ca sta doar la televizor. Sta acasa de o saptamana si mi-as dori sa ma lase si pe mine in pace macar un pic. Vrea continuu joaca, tipa, sare, canta colinde si se arunca de pe canapea … Sa stii ca sunt momente in care imi doresc sa ia macar un pic tableta si sa ma lase si pe mine un pic. Ieri mi-a facut creierii franjuri. Se vede ca sta acasa de o saptamana ca e racita, dar de luni … totul va reveni la normal 😀
Ramo, sunt sigura ca nu sta la TV toata ziua. Eu la acei copii ma refeream. Cris se vede ca e sociabila si vorbareata. Nu ar sta ea prea mult la TV.