Bird Box. Orbește (Josh Malerman) – rezumat și impresii

Primul a fost filmul. L-am văzut în ianuarie. Nici nu știam că există cartea. Apoi am văzut-o la Grupul Editorial Corint și am vrut să o citesc pentru a vedea dacă, și de data aceasta, cartea bate filmul. Și așa a fost. Bird Box. Orbește – romanul este mult, mult mai fain decât Bird Box – filmul de pe Netflix.

Bird Box. Orbește – Scurt rezumat

Se întâmple ceva ciudat. În mai multe țări din întreaga lume, oamenii o iau razna în mod inexplicabil, le fac rău celor apropiați și apoi lor înșiși (se sinucid). Se pare că niște entități ciudate se arată oamenilor și-i fac violenți. Malorie crede că este o glumă sau o știre falsă. Totul până când sora ei își pune capăt zilelo. Acum știe că nu e de glumă. Părinții ei nu mai răspund la telefon. Probabil că au sfârșit la fel ca sora ei. La TV apar tot mai multe cazuri noi. Orice ar fi, acolo afară, te va ucide, dacă te uiți.

Cu ochii mai mult închiși decât deschiși, Malorie reușește să ajungă într-o casă în care niște străini anunțaseră că acordă refugiu persoanelor care au nevoie. Aici va petrece următoarele luni din viața ei, alături de Don, Jules, Felix, Cheryl, Tom și, mai târziu, Olympia și Gary. Cu ușile bine zăvorâte, cu ferestrele acoperite cu pături, pentru a nu vedea ce este afară, trăind din conservele pe care proprietaru casei le adunase în pivniță, pregătindu-se parcă pentru așa ceva, ieșind pe rând legați la ochi (pentru a aduce apă sau a duce găleata în care își fac nevoile), așa vor trece lunile de sarcină. Da, Malorie este însărcinată. La fel și Olympia, care apare mai târziu.

Oferta zilei la carti

Sunt un grup de supraviețuitori care nu renunță la speranță. Tom este cel mai curajos din ei. El și Jules se avântă de două ori în lumea de afară, făcând rost de câini pe care-i vor dresa pe post de câini însoțitori pentru orbi, dar și de niște păsări în colivie pe care le vor folosi la sistem de alarmă. Ele devin agitate când cineva se apropie de ele, așa că-i vor anunța dacă cineva se apropie de ușa casei în care se ascund.

Asta a fost în trecut. În prezent, Malorie e singură. Cu doi copii, Băiat și Fată (așa li se adresează), de 4 ani. Toți trei sunt legați la ochi. Trăiesc așa de patru ani. Dar azi, Malorie a hotărât că nu se mai poate ascunde și că cei doi copiii merită o șansă la o viață mai bună. Așa că ia copiii, îi urcă în barcă și pornește pe râu, în căutarea refugiului despre care aflase pe vremea când încă mai funcționa rețeaua de telefonie fixă. Ea va vâsli legată la ochi. Copiii vor asculta legați la ochi. Ei vor fi urechile ei, căci pentru asta i-a pregătit de când s-au născut.

De parcă ar fi primit misiunea de a avea grijă de doi copii mutanți. Mici monștri. Adevărate creaturi capabile să învețe cum să audă un zâmbet. În stare să îi spună dacă e speriată înainte să o știe ea însăși.

Este cel mai greu drum pe care l-a făcut Malorie vreodată. Și ea a trecut prin multe situații periculoase. Nu știe ce surprize o așteaptă pe râu, nu știe ce se va întâmpla atunci când va auzi vocea și va trebui să deschidă ochii pentru a nu rata brațul către refugiu. Se teme ca nu cumva Băiatul sau Fata să-ți scoată legăturile și să vadă ce nu trebuie.

Ce s-a întâmplat cu ceilalți oameni din casă, de a rămas Malorie singură? Cât de greu a fost să crească doi copiii orbește și să-i învețe să trăiască legați la ochi? O vor asculta sau curiozitatea îi va ucide? Ce pericole îi pândesc pe râu și ce vor găsi la finalul călătoriei?

Bird Box. Orbește – impresii de după

Romanul este un thriller psihologic pe cinste. Dacă filmului i-am acordat cam nota 7-8, și asta mai mult pentru că sunt fan Sandra Bullock, cartea se apropie mult de nota 10. Deși nu-mi plac în mod deosebit chestiile psihologice. Filmul este o înlănțuire de fapte, multe dintre ele neavând legătură cu romanul, o chestie puțin cam horror. Cartea pune mai mult accentul pe latura umană a poveștii, pe psihologicul din spatele acțiunii. Atenția este concentrată pe trăirile interioare ale lui Malorie, pe ce simte și ce gândește ea în toate situațiile prin care va fi nevoită să treacă.

Și cartea are accente terifiante, multe momente în care stai cu răsuflarea tăiată și te temi de ce va urma, dar parcă e mai puțin violentă. În definitiv, aici totul depinde de cum îți imaginezi tu totul. În film, imaginile sunt mai dure decât a fost imaginația mea.

Sigur că e vorbim despre ceva ce înclină spre SF, un fantasy cu entități care conving oamenii să facă lucruri oribile, pe care nu le-ar face în mod normal, sigur că rămân lucruri inexplicabile la final, dar pană la urmă cred că e vorba doar de o viziune nuanțată asupra Apocalipsei. Să fie nebunii singurii care ar putea supraviețui?

Tom zicea odată că diferă de la om la om. Zicea că un om nebun n-are cum să înnebunească și mai tare. Poate că cei nebuni vor moșteni această lume nouă, incapabili să fie frânți mai tare decât sunt deja.

Ce nu vezi, nu te poate ucide. Și foarte interesante mi se par simbolurile Este o lecție despre supraviețuire și o poveste care arată că speranța există chiar și acolo unde pare că a fost moartă și îngropată de mult. Trebuie doar să fii hotărât să lupți până la capăt, să gândești care-i atitudinea corectă și să acționezi ca atare.

Toată această agitație în jurul nebuniei nu era cauzată de creaturi, ci de modul exagerat în care reacționau cei care le vedeau.

Suspansul este ca la el acasă. Ritmul este foarte alert. Multe propoziții scurte, multe monologuri interioare și întrebări retorice pe care Malorie nu se poate abține să nu și le adreseze. Teama pune stăpânire pe tine în repetate ori. O admiri pe Malorie pentru că a supraviețui 4 ani în asemenea condiții. Te întrebi dacă tu ai fi putut rămâne în viață atâta timp, dacă ai putea conduce mașina fără să vezi pe unde, dacă ai rezista să nu privești atunci când ești în pericol de moarte, dacă ai avea curajul să părăsești casa care te-a adăpostit timp de patru ani pentru ceva ce nici nu știi dacă mai este acolo.

Este genul de roman care îți va da multe teme de meditație, poate și prin prisma finalului deschis. Mie nu mi se pare chiar o carte de groază, cum au descris-o unii. De groază sunt mai degrabă întrebările pe care ți le pui la final, în special cele despre rațiune, simțire și conștiință, despre ce ne facem siguri, despre al cui este viitorul. Citește cartea, chiar dacă ai văzut filmul! Nu va mai fi o poveste despre un personaj oarecare legat la ochi, va fi o dramă a unui om ca mine și ca tine.

Da, Malorie, ești o mamă bună. Nu știi cum va fi viitorul, dar ai reușit să le oferi copiilor tăi șansa de a-l trăi. Ți-a fost frică, dar nu ai renunțat. Ți-a fost milă, dar i-ai tratat cu duritate și i-ai întărit pentru ce era afară. Pentru o viață grea. I-ai crescut orbește, i-ai iubit orbește și ai reușit să-i duci într-o colivie în care speranța cântă în fiecare zi.

Citatul preferat

Creatura de care se teme omul este chiar el însuși.

Tu ai fi dispus să înfrunți noua lume orbește sau ai prefera să mori ACUM?