Pe scurt, despre cartea de azi? 451 de pagini citite într-o zi. În a doua zi de Crăciun. Am spus deja multe despre ea, nu? Genul crime nici nu e departe de thriller, așa că am bănuit, de când am văzut cartea la ofertă pe site-ul Libmag, că-mi va plăcea. Doar că nu știam cât de mult. Care-i povestea din Prințesa ghețurilor?
Prințesa ghețurilor – scurt rezumat
În orășelul Fjallbacka, din Suedia acoperită de zăpadă, are loc o crimă. Fiica unei familii înstărite, care se mutase de multă vreme din zonă dar păstrase casa, este găsită moartă în cadă. Indiciile arată clar că nu este vorba de sinucidere. Alexandra (victima) fusese cea mai bună prietenă din copilărie a Ericăi, o scriitoare care se afla în orășel la momentul crimei, punând la punct anumite lucruri legate de casa părintească după moartea mamei și a tatălui său.
Pentru Erica totul este un mister. Nu a știut niciodată de ce familia Alexandrei a plecat brusc, în urmă cu mulți ani, din Fjallbacka, de ce Alexandra își schimbase la fel de brusc comportamentul față de ea. Atunci când părinții victimei îi cer să scrie un articol despre fiica lor, Erica acceptă nu doar un job, ci începerea propriei anchete privind secretele Alexandrei și motivele pentru care cineva a ucis-o. Dar nu este singură. Și poliția anchetează, prilej pentru Erica să se ciocnească mai des și să înceapă o relație cu detectivul Patrik, prieten din copilărie.
Erica se furișează în casa Alexandrei pentru a căuta… nici ea nu știe ce. Numai că, în timp ce ea este acolo, casa mai primește un vizitator. Reușește să se ascundă și, la final, este sigură că lipsește ceva din casă, dar nu-și dă seama exact ce. Dar, într-un sertar, găsește decupat un articol despre dispariția, de acum 20 de ani, a unui băiat din orășel. Să aibă asa vreo legătură cu evenimentele actuale? Ceva îi spune Ericăi că da.
Treptat, ajunge să discute cu toți apropiații (și nu numai) Alexandrei. Află că prietena ei era căsătorită cu un tip bogat căreia îi refuza bucuria de a avea un copil, că ea însăși o ducea bine, având o galerie de artă. Nimeni nu înțelege ce căuta Alexandra, aproape în fiecare weekend, în orășelul natal atât de plictisitor.
Motivul iese la iveală curând. O relație extra-conjugală. Dar nu cu oricine, ci cu un personaj murdar și alcoolic – un pictor local. Și asta nu e tot: când a fost ucisă, Alexandra era însărcinată și se pare că lucrul acesta o făcea tare fericită.
Cum a fost posibilă o relație între prințesa ghețurilor și un pictor care trăia în mizerie și sărăcie? Oare el este cel care a ucis-o? Sau soțul ei, care poate aflase că este înșelat? Sau este cineva care le scapă? Există o legătură între copilul dispărut în urmă cu 20 de ani și crima de acum? Finalul cărții va răspunde tuturor acestor întrebări.
Prințesa ghețurilor – impresii de după
Este o carte superb scrisă. N-ai zice că o lectură de genul ăsta (crimă/polițist) este potrivită pentru perioada sărbătorilor, nu? Ei bine, chiar a fost. Pentru că, dincolo de fapte, avem descrieri foarte frumoase ale Suediei acoperite de zăpadă, avem personaje foarte bine conturate. Toate frumos împletite cu multe secrete și semne de întrebare care se ridică.
Nu mă așteptam să-mi placă atâta. Dincolo de urmărit dovezi și indicii în căutarea criminalului, este o carte din care am avut câte ceva de învățat despre oameni în general, despre dragostea care mi ține cont de statutul social, despre prejudecăți și despre adevărul e care unii oameni vor să-l ascundă pentru a nu da rău în micile comunități. Dar adevărul iese întotdeauna la iveală, chiar dacă-l ucizi pe cel care amenința să-l scoată la suprafață.
Ciudat sau nu, personajul meu preferat a fost Alexandra, victima. Deși la început am crezut că este doar o tipă bogată, răsfățată, care-și bate joc de soțul ei, înșelându-l, s-a dovedit a nu fi deloc așa. Pentru că banii nu i-au adus nimic bun în viață. Alexandra a fost victimă de două ori: o dată cât a trăit, din pricina unor experiențe de viață nu tocmai plăcute și a deciziilor luate de alții în locul ei, și a doua oară când a fost ucisă. Nu merita să moară. Ar fi putut fi fericită cu adevărat pentru prima dată în viață.
Erica este o femeie puternică, un bun detectiv și o prietenă bună. În amintirea zilelor frumoase din copilărie, trebuie să afle adevărul despre prietena ei. Nu se teme să pună întrebări, nu se dă în lături de la nimic. Îi bănuiește pe toți și nu se teme să-și acuze și cel mai bun prieten (fost iubit) când își dă seama că este implicat în povestea Alexandrei. Simțul dreptății este foarte bine dezvoltat la acest personaj.
Cine-a ucis-o până la urmă pe Alexandra? Finalul te va lăsa mască. Iar motivul este… șocant. Să ucizi doar pentru a nu-ți strica imaginea în comunitate?
Prințesa ghețurilor este mult mai mult decât un roman din categoria Crime. Poate fi la fel de bine și thriller psihologic, dacă avem în vedere misterele din jurul morții Alexandrei, răsturnările de situație, finalul neașteptat și amplele caracterizări și analizări ale personajelor. Mai presus de toate este o lecție despre tăcerea care ucide. Când problemele se bagă sub preș, ele nu dispar. Trecutul ne influențează prezentul și ne poate refuza șansa la un viitor, dacă nu ajutăm rănile să se vindece și doar le acoperim cu un fond de ten să nu le vadă nimeni.
Citat preferat din carte
Dacă nu deschizi nimănui de teamă să nu fie vreun dușman, riști să lași afară și prietenii.
Ma zapacesti, nu stiu cum poti sa citesti atatea carti. 450 pagini intr-o zi. Si nu orice fel de carti. Una mai buna decat alta. Eu mai dau gres cateodata cand aleg cateo carte. Stii cum se spune, la pomul laudat sa nu te duci cu sacul. Am luat teapa cu doua carti foarte laudate( nu de tine 😀 ) . Una, m-am fortat sa o termin desi avea vreo 300 si ceva de pagini, alta….. ma fortez la ea acum, poate mai incolo imi va placea. Ramane sa ma inspir tot de la tine, nu am dat gres niciodata cu o carte recomandta de tine.
Nu stiu ce carti citesc si recomanda altii, eu nu citesc nimic plictisitor sau, daca am nimerit carti mai putin grozave, am specificat ca le lipsea ceva…
:)) bun venit in club, ce pot sa zic? sa-ti recomand toata seria Fjallbacka? zic eu ca deja te orientezi spre ea 😀 ia la rand autorii nordici. o sa-i iubesti!
pai deja am in plan sa citesc seria asta 😛
Wow, o carte citita intr-o zi??
Interesanta oricum.Îmi plac poveștile cu crime
La Tv nu era nimic, sotul a vrut sa doarma….
Mulțumesc pentru recomandare.
Cu drag!
Iar mă faci să îmi pun o carte pe lista de aşteptare cu finalul.Sună a carte poliţistă dar după cum zici că e chiar faină aş vrea tare mult să o citesc.Personajul Erica pare foarte interesant; probabil că e genul meu; de mică am o obsesie pentru detectivi.
Nu am facut nimic, nu recunosc nimic.
Jos palaria! Intr-o zi ai dat gata atatea pagini! Wow! 🙂
Daca e asa, inseamna ca e buna rau cartea aia. A reusit sa te captiveze intr-atat incat sa o citesti intr-o zi. Mi-o comand si eu! Sunt foarte curioasa cum e! 🙂
Mai fac recomandari din astea ca uite, uneori nu mai stiu ce sa imi comand ca sa citesc si sa fie captivant 😉
Are ceva special. Stii, unele carti din genul asta au multa actiune, dar sunt seci pe partea de descriere. Nu iti stimuleaza imaginatia. Nu te plaseaza intr-un cadru si nu te fac sa te simti parte din peisaj cu totul.
Daca a primit doar cuvinte de lauda din partea ta si ai citit-o pe nerasuflate atunci clar merita sa o iau si eu. In plus, nici eu nu stiu nimic despre Suedia, in afara de faptul ca e frig si ca suedezii au descoperit secretul fericirii si vreau sa aflu mai multe.
sa stii ca personajele din cartea asta nu prea au gasit secretul fericirii.
Judecand dupa titlu/coperta, clar ar fi o carte potrivita pentru sezonul iernatic.
Legat de citatul extras de tine la final, si eu sunt din aia cu fobie la deschis usa. Vorbesc foarte serios. Nu stiu ce-i cu mine. O patesc mai ales cand sunt singura acasa. Dar, in era noastra, cred ca prietenii ne-ar atentiona cu un SMS, apel, ceva, nu?
Cred ca ai inteles tu mai multe din citatul ala 😛
Ai fost tare harnică, mă bucur că ai reușit să citești mult de sărbători. Eu am de recuperat multe cărți în ianuarie, cred că nici să dorm nu mai apuc.
Hi, hi. Continui cu acelasi spor si in ianuarie. Ai grija, ca iau avans!
O carte interesanta si o relatie usor neinteleasa. Ai un talent teribil de a povesti si imi starnesti si mie curiozitatea de a o citi
Sigur este o poveste care prinde. Depinde daca iti place genul.