Generația ’80 este pe recepție? Vă mai aduceți aminte ce frumoase erau iernile pe vremea noastră? Eu îmi aduc aminte cu mare drag de zăpada curată, de oamenii de zăpadă pe care nu-i dărâma nimeni din fața porții, de derdelușul care nu-i deranja pe vecini. De săniile noastre, de chiotele de bucurie, de bătăile cu bulgări și tăvăleala prin zăpadă. Cine avea timp să răcească? Nu ne puteai convinge cu nimic să intrăm în casă. Nimic nu era mai distractiv decât să ne dăm cu sania.
Mai vezi azi așa ceva pe străzile din orașe? Nu știu cum o fi pe ulițele copilăriei, dar la oraș eu nu-i mai văd pe copii afară, în zăpadă, prea mult timp. Părinții îi ocrotesc de parcă o bulgăreală ar avea efectul a trei zile petrecute în gerul din Alaska. Nu au voie să pună mâna pe zăpadă ca să nu-și ude mănușile. Li se interzice să se dea cu sania, nu cumva să cadă. Numai tabletele și calculatoarele sunt sigure. Li le oferă tot mai des, nu pentru că le cer copiii, ci pentru că părinții sunt egoiști și le este mai ușor și mai confortabil să le dea tableta și să-i știe pe canapea. Acolo nu sunt în niciun pericol și pot fi supravegheați foarte ușor. Cum rămâne cu dezavantajele abuzului de tehnologie? Cui îi pasă?
Pe de altă parte, nici zăpada nu mai e ce era odată. Acum ninge și, în nici 24 de ore, nu mai avem zăpadă. Pe unde să plimbi copilul cu sania? De problema asta m-am lovit zilele trecute. Pe stradă nu mai era aproape deloc zăpadă, deși se așternuseră vreo 10 centimetri. Și asta deși strada pe care locuiesc eu s-ar zice că este destul de slab circulată. Cu toate astea, lama trece și pe aici. Și, ce lasă lama în urmă, pe unde lasă, se topește rapid din pricina mașinilor care trec. La nici o zi după ce ninsese așa frumos, albul pe care eu îl iubesc dispăruse și lăsase locul asfaltului ud deprimant.
Singurele poze frumoase pe care am reușit să le fac cu totul alb sunt cele făcute noaptea, când nu prea trec mașini, când încă nu apucaseră autoritățile să-și fac de cap pe străduța mea. Și copilul vede seara că ninge. Și-i spui că a doua zi o să-l plimbi cu sania. Plimbă-l, dacă ai pe unde! Poate pe lună. Sau la munte. Sau în parcul până la care faceți cel puțin jumătate de oră (cu mașina). Pe străzi nu ai unde. Pe mijlocul străzii nu e zăpadă și pe trotuare, unde zăpada a mai scăpat pentru câteva ore, e plin de mașini parcate. N-avem unde să ne dăm cu sania.
Mi-e dor de zilele alea în care nu treceau mai mult de trei mașini pe zi pe strada mea, de iernile în care zăpada rezista albă, curată, câteva zile bune, până ne săturam noi de sanie și construit cazemate. Încă 2-3 generații și copiii nu vor mai ști cum arată un om de zăpadă decât din cărțile de povești. Cu sania se vor da doar virtual sau doar cei ai căror părinți au bani să-i ducă la munte. Poate că nici nu vor mai apuca să afle cum scârțâie sub picioare sau cum se face un bulgăre, atât de repede vom învăța să scăpăm de ea. Pentru că asta facem noi – distrugem tot ce e frumos și natural.
Cu nisip, în parc, nu mai au voie să se joace copiii. Nisipul e murdar și își pot da în ochi cu el. E bun nisipul kinetic. Că producătorii zic că nu e toxic. Sigur, nici roșiile alea cu gust de plastic nu sunt toxice. Am mai auzit placa asta. Zăpada le-am luat-o. De joacă nu mai au timp pentru că-i vrem genii, balerine și fotbaliști de la 4 ani. Ce mai urmează?
Pe când tunurile cu zăpadă artificială non-apoasă pentru uz casnic? Mă gândesc că ar merge un derdeluș în sufragerie și un om de zăpadă în baie. Și sunt sigură că nu va fi toxică.
Noi încă suntem de moda veche?
Când am aflat ca sunt însărcinată, am lăsat Bucureștiul ca sa ne mutam la curte, la 30 km mai departe de capitala, tocmai pentru ca îmi doream ca bebelușul ce urma sa se nască sa copilărească așa cum am făcut-o și noi.Și buna alegere am făcut. Tare frumos e sa stai primavara, vara afară și sa privești cum se joaca copilul la nisip, cum face mancarica la păpuși, uda florile sau se da în leagăn.Frumos e și iarna, toată lumea da la zăpadă, fiecare cu lopata pe măsura lui, de sanie nu mai vorbim ❤
Cred ca ai facut o alegere foarte inteligenta pentru sanatatea si starea psihica buna a copilului tau.
Din fericire eu stau la sat si avem locuri unde sa ne dam cu sania
Din punctul asta de vedere, te invidiez.
Ai foarte mare dreptate,noi că sa ne dam cu sania a trebuit să mergem înainte satele din apropiere ,în oraș nu găsești locuri pentru așa ceva.
E bine ca puteti merge, ca aveti aproape comune si rude.
nici la noi nu prea e unde de sanie. Dar eu compar cu copilaria la bunici unde…
nu e bai, avem multe baltzi, nu o data am aruncat incaltzamintea copilului si sosete pt ca nu am reusit sa le spal suficient de curate :)))
NU te contrazic, baltoace avem din plin!
Sa sti ca ai dreptate. Eu aveam o sanie facuta de tata, mare si grea si nu stateam o clipa iarna, am folosit-o din greu, iar Dragos are o sanie scumpa pe care o tinem de bibelou si chiar ma gandesc sa renuntam la ea in favoarea placii si a trotinetei de zapada pentru ca nu are unde sa se dea cu sania. In vacanta de iarna s-a dat doar o data cu placa in parcul dinspre Poiana Brasov. In rest, in cartier nu are unde si nici copii nu sunt afara ca sa se joace. Mereu ma intreaba: Mami, unde sunt copii?
Copiii sunt in casa, la calculatpor, la tv, pe tableta. Parintii nici nu isi dau seama ce rau le fac.
Vai de mine, dacă ai ști cât de dor îmi este de un dat cu sania așa ca în copilărie…veneam acasă toată roșie în obraji, transpirată de mă dezbrăca mama la fundu gol instant. Dar ce frumos la derdeluș! Și să știi că niciodată nu mi-a fost așa de dor ca în anii ăștia în care petrec iarna la 35 de grade. La anul vin acasă iarna, sper să prind zăpadă, ai mei mi-au păstrat sania, nu mă las până nu mă dau nițel dacă prind zăpadă.
te duci la munte si gasesti tu putina zapada!
Ma crezi sau nu, eu chiar am nostalgia vremurilor cand eram copii. De cum dadea zapada si priveai pe geam, in spatele blocului, pai plin de copii.
Acum, vorba ta, nici zapada nu mai e ce a fost, nici generatiile de copii nu mai sunt cele care au fost candva. Am constatat cu tristete (constatare veche, oricum!) ca saniuta mea, de cand eram copil, s-a pierdut. Stii tu, saniutele alea clasice, din lemn. Or mai fi de vanzare modele de astea?! Or fi, daca le cauti bine, insa…mai este pentru cine sa cumperi?! <– #generatiacuiphonelagat
ca bine ai zis-o pe asta! Nu mai au cheie la gat, au iphone in buzunar acum. Acum e periculos sa lasi copilul sa vina singur de la scoala. Dar sa stea 7 ore pe zi pe net nu e periculos?
sa stii ca zilele astea chiar am vazut la noi pe bulevard oameni cu copiii cu saniile. da, nu mai sunt derdeluse, dar macar ii plimbam de colo colo. si am vazut si un delusor construit de copii. din cand in cand si din loc in loc, mai sunt si minuni. putine, ce-i drept… dar sunt!
Poate ca in orasele mai mici e altfel. In Bucuresti…
Noi avem zapada, si chiar sub padure este o partie improvizata, foarte multi copii sunt la sanius.
Eu zic sa ii lasam sa se bucure pana mai avem zapada, apoi o vor mai vedea in poze.
Esti o norocoasa ca locuiesti intr-o zona unde copiii isi mai permit acest lux, al jocului in zapada.
Eu inca am sania de cand eram mica; langa blocul parintilor mei este un parc si acolo ne dadeam cu sania pe derdelusul format pe lac. Wowww…ce fain eraaa! Acum…nu prea ai unde plimba copilul cu sania, din pacate 🙁
pe vremea noastra era loc berechet intre blocuri. Acum avem parcari pline.
Noi, aici avem noroc. Stam la poalele unui deal si cand ninge suficient se depune zapada si putem iesi la derdelus. Daca te-ai uitat pe Instagram, pe stories, am pus azi niste poze cu cei mici cum se ”bulgaresc” pe deal! Ca pe vremuri :)))
la Bucuresti nu e de mirare ce scumpe sunt apartamentele din zona parcurilor…
Eu nu prea m-am dat cu sania cand eram mica. In mare parte pentru ca nu aveam voie sa ies din casa decat daca eram supravegheata, lucru care se intampla foarte rar. Din ce am auzit, am pierdut destul de multe distractii ale vremurilor respective. Dar, na, cata vreme nu le-am incercat nu prea am cum sa le duc dorul 😀 .
EU am fost mereu grasuna si mai lenta. Nu imi placeau alte jocuri gen leapsa, dar saniusul il iubeam.
Este drept ca pe vremea mea aveam un derdelus frumos in fata blocului si seara era intrecere. Era o placere sa iesi cu sania afara si toata lumea era la sanius. Imi amintesc ca erau foarte multi copii prezenti la sanius si magia iernii era absolut fantastica
Si acum? Poti spune ca pitica ta mai gaseste aceeasi bucurie in stat la sanius? Mai are cu cine?