Aud și văd vorbindu-se pe Facebook (în grupuri în care am ajuns fără voia mea) despre copii. De fiecare dată când o mamă vine să povestească despre băiețelul sau fetița ei, care a început să meargă sau să vorbească foarte devreme, alte câteva mămici intră în panică. Bebelușii lor sunt puțin mai mari, dar nu au început încă să meargă și nu spun mai mult de 3-4 cuvinte. Oare este ceva în neregulă cu puiul meu? În unele cazuri este posibil, dar de regulă copiii nu se dezvoltă la fel, în același ritm și în aceeași ordine a aptitudinilor.
Suntem diferiți. Fiecare este unic în felul lui. Ceea ce este valabil pentru tine, nu este neapărat valabil și pentru mine. La fel stă treaba și cu cei mici. Nu toți învață să meargă sau să vorbească la aceeași vârstă. Unul poate începe la vârsta de 6 luni, altul abia la un an. Și ambii copiii sunt perfect sănătoși și nu poate spune nimeni că unul se dezvoltă prea lent sau celălalt mai rapid. Este ca atunci când plantezi porumb. Ai aceeași sămânță aruncată în același sol, dar nu tot porumbul va fi la fel de înalt, nu?
Aceeași problemă și cu mersul de-a bușilea. Copilul vecinei merge în patru labe de o lună deja și al meu este cu două luni mai mare și nu a pornit de-a bușilea. Și ce dacă? Poate că acel copil va continua să se deplaseze astfel încă vreo două luni, vreme în care al tău va învăța deja să meargă pe propriile picioare. Pentru că, din nou, copiii nu evoluează la fel și nu toți trec prin perioada aceasta a mersului patruped.
Unii copii încep să vorbească mai devreme, alții merg mai devreme, dar încep să vorbească mai târziu. Depinde de la copil la copil, nu există reguli bătute în cuie după care copiii ar trebui să se dezvolte. Unuia îi place mai mult să exploreze și corpul lui lucrează pe partea de mobilitate pentru a-l ajuta să descopere tot ce este în jurul lui. Altuia îi place mai mult să comunice, așa că-și folosește energia mai degrabă pentru a exersa ma-ma și ta-ta decât pentru a încerca să se deplaseze.
Este important să înțegelem că fiecare copil are propriul său ritm de dezvoltare și să avem un medic pediatru bun (aici eu zic că învățarea continuă este mai importantă decât experiența) care să ne îndrume și să ne răspunda la întrebări. Nu mai luați de bun tot ce scrie pe forum-uri și pe diverse site-uri! Limitele acelea de vârstă pe care le vedeți pe unele site-uri (de genul până în 2 ani copilul face aia și aia) sunt orientative, nu definitive.
De exemplu, pe un site destul de cunoscut, găsisem ieri un tabel cu vârstele medii la care copii pot executa anumite activități. Cică între 1 an și doi ani copiii țin creionul cu toată mâna și cu degetul mare orientat în sus. N-au văzut-o pe nepoțica mea de un și jumătate cum îl ține aproape în poziția corectă. Și asta ce ar însemna, să spunem că cei care nu-l țin ca ea sunt subdezvoltați? Nici vorbă! Un asfel de verdict poate da doar medicul.
Ce dacă știe mai puține cuvinte decât alți copii de vârsta ei? Important este că se dezvoltă în ritmul ei, că înțelege tot, ascultă și comunică foarte mult. Știe ce vrea și stie cum să ceară pentru a se face înțeleasă, chiar și acolo unde nu poate rosti încă silabele care îi definesc dorința. Și eu cred că totul, dar absolul totul, în dezvoltarea unui copil sănătos, desigur, depinde de timpul și calitatea timpului petrecut împreună cu el.
Întradevăr fiecare are ritmul sau,niciodată nu seamănă unul cu celălalt.
Nici noi nu avem aceleasi pasiuni, nu?
Asa este draga mea. Azi nepotica mea a implinit o lunita,a inceput sa scoara sunete,sa prinda de par pe cine apuca :))), e atat de dulce,ma topesc dupa ea.
IMi imaginez ce dulce este. Sa va traiasca!
Din pacate sunt multe mame care isi ” trateaza” isi cresc copiii dupa sfaturile primite pe forumuri sau grupurile astea de mamici de pe facebook, in care si eu am ajuns fara sa stiu cum si curiozitatea ma mai face sa citesc atunci cand imi apare ceva. Incepe sa ma doara mintea. Nu am fost de acord niciodata cu asa ceva, mai ales sa pui un diagnostic sau sa preiei un tratament dupa ce iti spune x sau y. Nici eu ca adult nu fac asa ceva dar minte cand vine vorba despre copii.
si cate sunt care fac asta! Oare stiu ca exista mame care isi cresc copiii fara FB?
Din aceasta cauza nu-mi plac mie grupurile astea. Sofia la 5 luni nici macar nu vroia sa stea in fundulet si toata lumea se mira..ca nah, nu prea e ok. Eu am lasat-o in pace. La 10 luni mergea in picioare. Si pot da nenumarate exemple. Eu mi-am lasat copilul sa creasca asa cum a vrut el si multumesc lui Dumnezeu, ca a crescut bine si e sanatoasa
Foarte bine ai facut si respect pentru toate mamele care nu se sfatuiesc cu toate istetele de pe grupuri.
Eu nu am facut comparatie nici macar intre Sofia si Ante…fiecare cu ritmul ei. Ante mi-a mers de la 10 luni singurica, la un an deja era pe picioarele ei; Sofi in schimb abia la 1 an si vreo 2 luni a inceput tinuta de maini. Nu voia sa paseasca…Acum alearga amandoua 🙂 una dupa cealalta, eu dupa ele :))))
Cel mai bun exemplu. Sa iti traiasca!
Eu am incetat demult sa mai ascult gura lumi pentru ca atunci cand era Dragos mic, eu avand probleme de mers, era tinut saracu sub lupa si toata lumea ma intreba daca merge, vorbeste, vede, stie sa faca de toate si eu nu stiam ce sa raspund pentru ca asa cum ai spus si tu fiecare copil e unic si are propriul lui ritm de dezvoltare.
Esti o tipa puternica si ma bucur ca Dragos este sanatos. Curajoaso!
Asa este…fiecare copil are ritmul sau
Si nu are nevoie de stres.
Ma bucur sa vad ca gandesti asa. Daca ai sti de cate pareri m-am lovit eu …
Mamicile care au copii asemanatori ca sa se laude sau poate sa faca usor in ciuda afirma ca … al meu face … cum de al tau nu face asta. Alte pareri vin si de la persoane care nu au copii. Ei stiu deja cum trebuiesc crescuti copiii si vin cu fel de fel de sfaturi care nu fac altceva decat sa te scoata din sarite. Evident ca fiecare copil are ritmul lui si exemplul cu mersul de-a busilea este genial
Ramo, toti stim cum sa crestem copiii pana in clipa in care avem noi insine unul :))
Ideal ar fi sa citim printre randuri sfaturile si cum ar tb sa fie un copil, ori cum ar tb sa se poarte, ce informatii ar tb sa acumuleze.
Eu avand un pitic special am filtrat la maxim aceste informatii, nu le ignor dar nici nu le iau drept etalon, intreb doctorul de fam, doctorul de specialitate in fct de probleme , alti terapeuti si apoi imi formez o parere si actionez in consecinta. Nu e niciodata alb sau negru, important e sa reusim sa ii mentinem sanatosi, ritmul si-l vor gasi in functie si de noi si de cum ii ajutam.
Poate ca tocmai voi, mamele, ar trebui sa scrieti mai des despre asta. Sunt femei care nu citesc atata sau citesc si nu inteleg si se iau dupa ce spune X sau Y.