Sinuciderea – o temă care se pare că mă atrage. (Nu pentru că aș fi avut vreodată porniri în sensul ăsta. Oamenii confundă de multe ori depresia cu atacurile de panică. Eu am doar momente de teamă, nu-s deprimată, nu vrea să termin cu viața, ci mă agăț de ea cu ambele mâini.). Ultima carte pe tema asta, Cele treisprezece motive, nu a fost chiar genul de carte la finalul căreia să simt că-s mai bogată, mai înțeleaptă, mai aproape de fericire. În schimb, Ultima oară când ne luăm rămas-bun, tot de la Corint, este un roman din care ai ce învăța.
Ultima oară când ne luăm rămas-bun – scurt rezumat
Lex și Ty sunt doi frați. Ea are 18 ani, el este cu 2 ani mai mic. În urmă cu 4 ani, tatăl lor a plecat de acasă pentru a-și reface viața alături de o altă femeie. De atunci nimic nu a mai fost la fel. Mama este mereu tristă, copiii își văd tatăl o dată pe săptămână, în oraș. Atunci a avut loc prima tentativă de sinucidere a lui Ty. Advilul n-a fost suficient să-l omoare, așa că Ty primește a doua șansă la viață.
Viața merge mai departe. Mama face școala de asistente. Lex își face un iubit – Steven, pasionat de cifre, la fel ca ea. Ty se comportă ca un puști normal de vârsta lui: face sport, iese cu prietenii, merge la bal cu o fată de care este îndrăgostit. Totuși, pe 20 decembrie, Ty se sinucide prin împușcare cu o armă de vânătoare în garajul casei.
După moartea lui, Lex trece printr-o mulțime de transformări. Merge la terapeut. Nu poate plânge, dar suferă enorm. Se îndepărtează de prieteni pentru că nu le mai suportă compasiunea. Se desparte de Steven. Citește și recitește un mesaj de pe telefon, un mesaj pe care nu vrea să-l piardă niciodată. De la cine să fie și ce conține?
În camera fratelui său găsește și un plic pe care Ty îl lăsase pentru Ashley, fata care-l însoțise la bal și de care se despărțise cu puțin timp înainte de a se sinucide. Să i-l dea sau nu? Oare nu ea este vinovată de decizia lui? La asta se mai adaugă niște poze lipsă din albume și un loc gol în colajul pe care Ty și-l pregătise singur pentru înmormântare.
De ce s-a sinucis Ty? Cine lipsește din acel colaj? Cine-i vinovat de moartea lui? De ce sunase la 911 înainte de a se împușca? Va reuși Lex să treacă peste această perioadă cruntă din viața ei?
Ultima oară când ne luăm rămas-bun – impresii de după
Sunt multe întrebări rămase fără răspuns după scurtul meu rezumat, dar cartea va răspunde la toate. La final nu doar că vei ști totul despre personaje, ci vei fi și învățat multe de la ele. Vei învăța despre curajul a lupta cu greutățile vieții în ordinea în care vin ele, despre subestimare, starea de nefericire în care ajungem pentru că alegem să fim nefericiți, egoism, lașitate, durere, iertare, acceptare. Este o poveste dureroasă, despre motivele sinuciderii și despre viața celor pe care Ty i-a lăsat în urmă, despre moarte și viață, despre disperare și speranță.
Ty dovedise deja că era instabil atunci când a încercat prima dată să se sinucidă. Dar și-a jucat bine rolul mai departe. Părea fericit, dar în sufletul lui doar el știa ce era. Puțin mai multă atenție, mai multă comunicare, n-ar fi stricat. Poate l-ar fi salvat. Poate că nu e bine să ne prefacem că lucrurile sunt ok, să revenim la glume și tachinări după ce o persoană a încercat deja să se sinucidă. Problemele lui nu trec odată cu noua șansă la viață. Ty nu e adolescentul care doar vrea să atragă atenția. A plănuit totul foarte atent, fără a spune ceva cuiva. Și-a luat rămas-bun de la oamenii dragi în felul lui, fără a da ceva de înțeles, și a apăsat pe trăgaci.
Lex nu e fericită, asta e clar. Dar nici nu-și impune să fie nefericită pentru tot restul vieții, așa cum face mama ei. Cu toate astea, vei descoperi că multe din deciziile pe care le-a luat de la moartea lui Ty sunt o formă de auto-pedepsire pentru ceva ce făcusea ea în ziua în care el s-a sinucis. Există un secret. Un moment în care ea ar fi putut acționa altfel și poate asta i-ar fi salvat viața fratelui ei. Există un motiv pentru care Lex refuză să creadă în iubire.
Oamenii vor să creadă în iubire. Însă ea nu e reală. […] Nu există nimic mai real decât numerele.
Sunt aproape 400 de pagini ușor de lecturat, dar greu de trăit. Te pui în locul lui Ty, al mamei sale sau al lui Lex și te doare. Guști pe rând dezamăgirea, durerea sfâșietoare și regăsirea speranței. Pleci din punctul în care crezi că un laș s-a sinucis fără să-i pese de ce lasă în urmă și ajungi în cel care în afli că lașul a făcut tot ce-a putut pentru ca cei din jur să sufere cât mai puțin și să nu se învinovățească pentru decizia lui. Dacă până la un punct personajul meu preferat a fost Lex, la final Ty i-a luat locul. Să ajung să plac un om care s-a sinucis, când eu nu-s de acord cu sinuciderea – la asta chiar nu mă așteptam.
Ideea principală a cărții este că noi alegem dacă luptăm pentru fericire sau ne luptăm cu ea pentru a o ține la distanță. Romanul este o lecție pentru noi toți cei care ne ferim să le spunem celor dragi cât îi iubim. Nu știm niciodată dacă persoanele cărora le spune la revedere dimineața vor mai fi parte din viața noastră diseară. Ar trebui să le arătă acum și azi ce simțim și cât îi prețium, să ne comportăm la fiecare întâlnire ca și cum aceea ar putea fi ultima dată când ne vedem.
O lectură emoționantă despre vinovăție și puterea de a trece peste pierderea unei bucăți din suflet și a înțelege că viața merge mai departe, fie că vrei sau nu. Dacă vei fericit sau nu, asta nu depinde de alegerile făcute de alții, ci de ce alegi tu pentru tine.
Foarte interesanta carte, multumim pentru recomandare.
Cu drag.
Mulțumim pentru recomandare 😘 pare foarte interesantă
Depinde daca iti place genul.
Emoționantă recenzia ta, Cristina! Se simte că ți-a plăcut cartea 😘 . Sigur o să-mi placă cartea chiar dacă este și tristă. Sinuciderea nu este un subiect ușor dar, cum ai spus, poți învăța ceva. Dacă vrei.
sau poti sa inveti pe moment si sa te faci ca uiti maine. Se mai intampla si asa…
da, este o tema foarte sensibila…nici eu nu m-am omorat dupa Cele 13 motive, dar am impresia ca romanul asta imi va placea
Ma bucur ca nu sunt singura care a refuzat sa puna pe piedestal 13 motive. Vad ca toti lauda filmul, dar nu ma tenteaza.
Deja imi doresc sa aflu daca Ty ar fi putut fi salvat, de ce s-a sinucis si daca Lex isi va reveni dupa moartea fratelui sau. Sigur o voi comanda si eu, momentan mai am cateva pe lista…
Am sa-ti raspund la o singura intrebare. Cred ca nimic nu l-ar fi putut intoarce din drum.
Cred ca as plange pe tot parcursul celor 400 de pagini. Pare o poveste pe care o vedem in fiecare zi la stirile de la ora 17.
Emotia primeaza in fata faptelor.
Chiar e o un subiect sensibil si cred ca fiecare ar trebui sa o parcurga, m-ai facut tare curioasa. Din pacate, nu aratam celor din jur ca ii pretuim si atunci cand vrem poate fi prea tarziu.
Atunci cand un copil sau un adolescent decide sa renunte la viata inainte sa traiasca cu adevarat mi se pare foarte dureros si ma intreb mereu daca peste 5 ani motivele care la facut sa ia aceasta decizie radicala ar mai conta. Nici macar nu stiu daca e vorba despre curaj sau despre lasitate dar inclin spre cea din urma.
O poveste trista,emotionanta,multumim pentru recomandare.
Cartea asta imi aminteste de „Mincinosii”, un alt roman construit in jurul a ceea ce poate sa faca durerea dintr-un om si cum anume ii poate schimba viata. Imi plac astfel de carti pentru ca sunt apropiate de realitate. Realitatea aia fara vata de zahar si baloane de sapun. Realitatea pe care evitam sa o vedem, in fata careia inchidem ochii sau ne intoarcem cu spatele. Dar ea exista si cel mai bine pentru noi este sa ne impacam cu ea si sa facem fiecare zi mai frumoasa, exact asa cum ai spus si tu pe final, ca e de datoria noastra, fericirea depinde doar de noi.
MI-a atras atentia numele scurt al personajelor. Am ramas si eu cu multe semne de intrebare si cum misterul pluteste in aer nu-mi ramande decat sa citesc cartea pentru a afla