Impresii Pensiunea La Cristina din Sinaia

Weekendul trecut mi-am luat două zile libere. Pe prima am petrecut-o la Brașov, iar pe a doua la Sinaia. De ce încep cu Sinaia? Pentru că aici a fost surpriza neplăcută. Nu vreau să mă lungesc prea mult și nici să fiu subiectivă și să judec prea mult, ci doar să vă prezint pe scurt condițiile de cazare de la pensiunea La Cristina din Sinaia, unde am fost cazați de sâmbătă de la ora 4 PM până duminică dimineața la ora 8.

Am ajuns la pensiune pe o ploaie zdravănă. Am mai stat în curte câteva minute, în mașină, pentru că ploua torențial și am zis că s-o mai opri. După câteva minute a venit la noi o doamnă care ne-a condus în cameră. Am plătit imediat, la cerere, diferența de 100 de lei (dădusem 50 de lei avans) – 150 de lei pe noapte fara mic dejun, în caz că vă întrebați – și doamna a plecat să facă actele, iar noi am rămas în cameră.

Camera nu arată deloc a cameră matrimonială LUX, așa cum s-a subliniat în discuția telefonică. Nu am o prolemă în a sta în camere modeste. Nu am bani de lux și nu îl caut, dar nu mi se pare corect să numim lux ceva ce nu e deloc luxos. Doua lucruri le-am remarcat în primele 2 minute: mirosul de spray de cameră (care ni s-a spus apoi că era de la detergenți) și covorașul murdar de noroi. Eu nu contest că sunt și oameni nesimțiti care își bat joc de o pensiune, dar clienții care vin după ei nu au nici o vină. De ce venisem eu la munte? Pentru relaxare și aer curat, nu miros de chimicale. Pe-asta il am oricand acasa.

În clipa aceea mi-am dorit să plec, dar soțul meu era prea obosit pentru a mai căuta alt loc de cazare. A solicitat o altă cameră și ni s-a oferit. Din păcate, nu pot spune că aici m-am simțit mai bine. Pe scurt, lucrurile se prezintă așa:

• covoraș murdar, dar ceva mai curat decât cel din camera anterioară;
• cearșaf de pilotă cu gaură în el;
• flori de plastic pline de praf;

• izolare fonică proastă. Când vecinul pornea apa să facă duș se auzea la noi. De pe hol, se auzea totul ca și cum oamenii ar fi fost în aceeași cameră cu noi;
• cazarea unui grup de copii la parter, cu un etaj mai jos, care au trântit, urlat, și-au băgat și și-au scos până nu au mai putut;
• patul care scârțâie de fiecare dată când te miști. Da, știu că suntem grași, dar nu e pensiune pentru slabi și sper să nu aibă cineva neobrăzarea să pună treaba asta pe seama kilogramelor noastre în plus.

Curtea recunosc că nu am văzut-o prea bine pentru că ploaia s-a oprit sâmbătă seara târziu, iar duminică am plecat rapid pentru că mă așteptau lucruri faine de văzut. Nu am văzut nici locul de joacă despre care se vorbea în descriere, dar nu înseamnă că el nu există. Putea fi într-o parte a curții mai puțin vizibilă.

Referitor la priveliștea promisă, nu știu cum arată din restul camerelor, dar de la noi se vedea doar Hotelul Internațional, vecin cu pensiunea. Evident că turiștii din hotel aveau și ei priveliște mișto la noi în cameră.

Sigur că există și avantaje, dar la 150 de lei se putea mai bine. Printre punctele pro amintesc: locația (ești destul de aproape de pricipalele obiective turistice din Sinaia), parcarea gratuită în curtea pensiunii, acces la bucătărie, unde îți puteai prepara sau încălzi ceva (nu există restaurant în pensiune, dar au colaborare cu un restaurant de peste drum, unde primiți reducere în calitate de oaspeți ai pensiunii), și faptul că există camere în care este permis accesul cu animale. Nu am intrat în bucătărie, deci nu știu cum arată.

Locația Pensiunea La Cristina este bună, dar este loc de înbunătățiri, atât pe partea de confort și curățenie, cât și ca atitudine. Nu există urarea Bine ați venit și nici întrebarea cum v-ați simțit la noi.

Repet, la 150 de lei nu aveam pretenția la pat cu baldachin sau alte tâmpenii, dar mă așteptam la ceva mai curat, mai altfel. Cam astea sunt pozele pe care le-am făcut pentru că oricum telefonul nu surprindea detaliile și pentru aparatul foto nu era suficientă lumină.