Mda, noi, adică eu și al meu, ne mai și certăm. Nu suntem unul din cuplurile ale perfecte care susțin că, după 13 ani, încă n-au descoperit unul la celălalt lucruri care să-i enerveze. Or fi și cupluri d-astea, nu zic că nu, dar sigur sunt mult mai puține decât încearcă oamenii să arate. În majoritatea familiilor apar discuții din motive diverse. Unii se ceartă pe teme financiare, alții pe bănuieli de infidelitate. Unii se ceartă pentru că n-a dus el gunoiul, alții pentru că n-a aspirat ea scama din colț. La noi, ce cele mai multe ori, cearta în cuplu pleacă de la viziunile diferite în ceea ce privește o seară petrecută în familie.
Eu am o problemă cu nenorocita de comunicare. Îmi place să vorbesc. Aș fi în stare să vorbesc și singură, dacă n-ar fi Facebook-ul la mijloc, când sunt singură acasă. Lui îi place să se uite le TV. Cum credeți că se împacă cele două dorințe? Foarte prost, mai ales că el e genul care rămâne gură cască la orice ar fi la TV, iar eu am pretenția absurdă să fiu ascultată, ba chiar să mi se și răspundă. Vă dați seama că se lasă cu ceartă, nu? Nici cu cearta nu rezolvi nimic când tu ești gemeni și te-a pus naiba să iei un rac. Te cerți singură cât vrei.
Într-o seară am luat telecomanda și am schimbat pe RTL. Nu știe o boabă de germană, dar tot lipit de televizor a rămas. Dacă vin hoții și al meu se uită la un film, pot veni liniștiți. Nu aude, nu vede.
Îi spun că vreau să vorbim și e foarte nedumerit.
– Despre ce să vorbim?
– Despre ce-ai făcut azi la muncă.
– Bine… Am muncit.
După astea 7 cuvinte îmi imaginez că deja în doare capul de la atâtea discuții. Oftează și cred că-și spune, în sinea lui, că m-am născut să-i fac viața grea. La ce i-o fi trebuit nevastă să-l bată la cap când vine de la muncă? Sorry, scumpule, dragostea doare uneori. Și eu mi-am luat țeapă când am crezut că toată viața va fi cum a fost primul an, că-n căsnicie nu ai cum sa te simți singur, că serile în doi sunt ca alea din filme, unde el o ține pe ea în brațe și îi face declarații de dragoste.
Nu ți-am cerut bijuterii cu diamante. Știam că n-ai bani de vilă cu piscină. N-am sperat niciodată că-mi vei așterne lumea la picioare. Am vrut doar pe cineva pentru mine, pe cineva căruia să-i pot spune lucruri banale și să știu că mă ascultă, pe cineva care găsește bucurie în a-mi împărtăși gândurile și planurile sale. Pot trăi fără haine scumpe, fără cadouri sau ieșiri la restaurant, cu un telefon ieftin și cu un salariu mic, dar nu-mi cere să trăiesc fără să te bat la cap. Când n-o să mai fac asta, să fii sigur că nu te mai iubesc.
În definitiv, am chiar așa dorințe imposibile? Ți-am cerut să comunicăm, nu să-mi aduci luna de pe cer. Știu că ai prefera să te zbați să dai cumva luna jos de pe cer, în loc să-ți trădezi telecomanda pentru a sta de vorbă cu mine, dar ți-am zis că nu o vreau. Trebuia să mă întrebi treaba asta acum 13 ani. Ops, 13 e cu ghinion. Dacă trecem și de ăsta, nu ne mai desparte nimic.
Fiecare cuplu se mai certa, nu este nimeni perfect. Este ceva absolut normal.
Sunt multi care pozeaza in familia pefecta si sunt praf.
Și la noi sunt astfel de certuri, eu vreau comunicare, el e prea inchis. Vorbesc , mă ascultă iar apoi când vine randul lui îmi spune două-trei vorbe și a terminat cu mine. Mă enervează la maxim, cu toate că a încercat să se schimbe în alte privințe …tac și eu din gura și îmi văd de treabă mea.
vad ca e o prolema generala cu barbatii astia care nu vor sa vorbeasca.
Asemenea problema cu lipsa de comunicare este si aici .Si culmea ! la fel i-am zis de nenumarate ori ;ca nu vreau luna de pe cer ,doar sa ma asculte si sa imi raspunda ;o sa incep sa las mesaje lipite pe frigider ca in filme pentru a asculta de am de zis :)))
ha! Crezi ca le vede? Eu zic ca te obosesti degeaba.
In fiecare cuplu exista certuri dar depinde cum sunt gestionate.
Eu nu pot sa nu ma aprind. Nu pot.
Ha, ha!! Si noi ne ciondanim pe nimicuri. Al meu e scump la vorba rau, asa ca ii scot vorbele cu clestele :)) Pai na.. ce sa faca pestele cu o scorpie!!!?! :))
eu sunt curioasa daca exista pe undeva vreun cuplu in care el sa vrea sa comunice si ea nu.
Deci nu cred! ))))
Tot 13 ani, tot un mutulica am si eu acasa. Zau asa. De multe ori el cica vorbeste cu mine, dar uita sa deschida si gura. Vorbeste in gand. Apoi spune: Ti-am zis…. si de aici cearta. (de fapt sa stii ca noi nu ne-am certat niciodata, doar dublurile noastre :D).
La fel si despre petrecutul timpului impreuna. Cateodata nimerim, cateodata nu. Dar aici e discutabil ca job-ul poate fi solicitant si taie din start cheful al ambelor parti.
Cateodata am chef de vorba, iar el nika…. Noroc ca am cu cine vorbi la telefon.
Iar pe el il apuca cheful de vorba cand nu am eu chef si sunt irascibila.
In rest suntem pe aceeasi lungime de unda: vacanta, mancare, haine, unele idei, design interior, muzica (inclusiv pasiunea pentru CSD chiar daca eu ma manifest mult mai intens)… mvai ce am mai plans ca nu am putut veni de revelion in Bucuresti.
Acum ca tot veni vorba de casatorie…. am citit de curand un banc. Era ceva de genul: Nu te ingrijoreaza ca majoritatea prietenilor la varsta ta sunt casatoriti si au copii? Raspunsul e genial: Ba da, dar nu mai pot face nimic pentru ei. 😀
sa zici mersi ca are chef de vorba si atunci. Al meu nu are niciodata.
Aoleu dar ce poza ai ales :))))) Uite ca mie imi vine sa rad dar nu e de ras. Cine nu se mai cearta?! Din pacate…
Cred ca la urmatoarea cearta iau poza asta de model si nu ma mai cert. Imi imaginez doar ca sunt eu in locul tipei :))))))))))
eu imi cumpar si manusi.
Rac? Ca al meu! Nu le place sa raspunda la intrebari…dar daca ii apuca vorbitul…e grav daca ii intrerupi 🙂 )))
p.s.: eu varsator! iti dai seama ca sunt ca tine, nu? 😛
cand il apuca vorbitul? Ca in 12 ani nu a avut nicio criza de genul asta.
Pe-o parte, m-ai facut sa rad, chestia cu RTL -ul 😀 . Trebuie sa stiti amandoi, ca in casnicie mai sunt necesare si mici compromisuri. Dragostea aia ca in primul an, trece al naibii de repede, ramane respectul. Si iarasi un lucru important, zic eu, orgoliile nu au ce cauta intr-o caznicie. Asezati-va la masa tratativelor, fara sa simt el ca ar fi intr-o sedinta, si stabiliti-va acele mici compromisuri. Probabil el nu are nimic sa-ti reproseze, se crede omul care nu deranjeaza, vrea doar sa fie lasat in lumea lui linistita, tu nu suporti acea singuratate in doi. Inventeaza niste tabieturi pentru amandoi, doar esti fata isteata, nu mai fi nici tu tafnoasa si cu barda la brau. Poti sa ma consideri un mare filozof in viata 😀
Nu vrei sa ne fii consilier? Sau marcar arbitru cand ne certam? sa tii scorul? In teorie e usor.
Cred ca multi barbati sunt asa… Din ce vad in jur, cam asta rezulta. Eu am noroc cu asta, ca al meu imi asculta toata palavrageala.
Elena, te invidiez graaaav! Nu vrei sa facem un schimb de barbati 2 saptamani?
Bărbații încă nu au înțeles că pot foarte ușor să ne facă fericite. Iar dacă nu le place calea simplă, mergem pe cea mai dificilă! Discutii exista, e important sa treci peste si fiecare sa lase din orgoliu la momentul potrivit.
Uf, ce frumos ai zis-o. Chiar nu cerem mult, nu? De ce nu ne pot oferi ce stiu ca avem nevoie?
M-am amuzat teribil in acest articol al tau. Il vad pe scumpul meu sot in aceeasi situatie. Nici al meu nu-i tocmai vorbaret, dar treptat s-a mai dat dupa mine. Ma asculta cateodata si ne mai certam si noi. Nu foarte des, da na.
Sfatul meu …. sa faci un copil. M-am schimbat de cand cu cea mica. Vorbesc foarte mult cu ea. Nu mai am acelasi chef sa ies in oras ca inainte. Nu imi place s-o las la bunici decat fff foarte rar
Ramo, si in primele luni, cand copilul doar plange, nu vorbeste, nu stie nimic, si vreau si eu sa vorbesc cu cineva, ce fac? ma dau cu capul de pereti?
Si cearta e o dovada de iubire. Arata ca iti pasa si te intereseaza persoana iubita.
Bingoooo! Daca nu mi-ar pasa, l-as lasa si mi-as vedea de altele.
Idem, idem!
Am vorbit si eu pe blog despre tema asta…macar imi zic of-ul,
cu el nu reusesc😕
crezi ca eu reusesc? Nici vorba.
Există divergențe în orice cuplu. Cred că în general noi, femeile, vorbim mai mult decât ei și simțim nevoia să fim ascultate în tot acest timp. Mie mi-a zis că am meliță și nu poate să mă urmărească tot timpul :)).
sunt nebatuti barbatii astia, zau :))
Eu nu ma omor dupa comunicare dar am o problema cand sta cu telefonul lipit de mana asa ca ii zic sa-l lase jos ca il arunc sau il iau pur si simplu. Am vazut la o alta bloggerita o idee cu un cos de gunoi pus la intrarea in casa unde sa-l obligi sa-si lase telefonul si cred ca o s-o aplic, dar mai am timp ca noi avem doar 8 ani, pana la 13 mai e.
Casnicia e perfecta atunci cand sunt si certuri imi spunea mie o doamna. Eu la comunicare, nu ma pot plange, ca al meu vorbeste mai mult ca RTL-ul si nu trece seara fara sa nu povestim despre cele petrecute in timpul zilei. Plus ca mai e si fetita si trebuie sa vorbim mult si cu ea ( ea e mai rau ca taica’su, ar vorbi numai ea daca s-ar putea). La noi certurile sunt mai rare, poate la cateva luni, asta poate ca nici nu prea avem timp 🙂
Crede-ma ca timp nu avem nici noi prea mult. El e la munca si mereu ajunge mai tarziu pentru ca se ocupa de diverse lucruri si pentru mama si pentru bunici si pentru mama lui, etc. Eu, pe alta parte, am bunicii de care trebuie sa am grija, blogul, casa…
:)))) Ce draguta esti,mai facut sa rad,dupa o zi de munca prin gerul asta nenorocit. Eu cred ca esti copia mea,si eu vb tot timpul :)))) ai mei nu reusesc sa vada nici un film fara sa-l comentez eu,sau cand ma plicti incep cu alte povesti si gata filmul,saracii de ei nu il mai inteleg .:)))
la film sa stii ca tac. Acolo sunt cuminte 😛
Fiecare cuplu se cearta..nimeni nu este perfect