Băiatul cu pijamale în dungi este o carte pe care o ochisem de mult. Cred că am și citit o recenzie pentru ea, dar nu mai știu sigur pe unde. Abia după ce am terminat-o de citit, am aflat că a fost și ecranizată. Am ales să nu văd filmul pentru că din trailer mi-am dat seama că foarte multe detalii din carte nu sunt respectate. Prin urmare, dacă nu vă place să citiți sau nu aveți timp, puteți căuta filmul. Eu zic că subiectul vă va captiva.
Scurt rezumat Băiatul cu pijamale în dungi
Bruno este un băiețel neamț, de doar 9 ani, care locuiește în Berlin, alături de familia sa (mama, tatăl și sora lui mai mare). Au o casă mare, o duc bine. Tatăl său lucrează în cadrul armatei și Bruno este un copil fericit. Are o casă cu 5 niveluri de explorat și prieteni alături de care să se joace. Asta până în ziua în care o găsește pe menajeră făcând bagajele, iar mama sa îi spune că trebuie să se mute pentru că tatăl său a fost avansat și noul post primit este în alt oraș.
În noua locuință nimic nu mai este la fel. Doar biroul tatălui său a rămas inaccesibil. În rest, totul s-a schimbat. Casa este mult mai mică. Alte case nu sunt în jur. Dacă nu sunt case, nu sunt nici copii. Cum să mai fie Bruno fericit aici? În plus, sunt prea multe lucruri pe care nu le înțelege. Casa este plină tot timpul de soldați. Pe fereastră, într-o curte imensă, împrejmuită cu gard înalt de plasă deasupra căruia erau prinse arcuri de sârmă ghimpată, sunt o mulțime de oameni îmbrăcați în pijamale în dungi. Ce fac ei acolo? De ce soldații se duc mereu acolo, dar oamenii ăia nu vin niciodată la ei? Unde mai pui că acolo sunt și copiii care i-ar putea fi parteneri de joacă.
Hotărât să exploreze noua lume în care ajuns, Bruno se îndepărtează într-o zi de casă, mergând foarte mult de-a lungul gardului cu sârmă ghimpată. Mare-i este mirarea când, la un moment dat, dă peste un băiat de-o seamă cu el (chiar născuți în aceeași zi), ghemuit de partea cealaltă a gardului. Un băiat îmbrăcat în pijamale în dungi (Shmuel). De-aici povestea devine dramatică, dar nu vă spun mai multe.
De ce Bruno n-are voie dincolo de gard? Care este povestea lui Shmuel? De ce bunica îl urâse pe tatăl lui, atunci când aflase de noua lui slujbă? De unde titlul cărții Băiatul cu pijamale în dungi? Unde este de fapt locul ăsta în care s-au mutat (Out-With, cum îl numește Bruno)? Cine este șeful tatălui, acel Fury care l-a trimis aici?
Părerea mea despre Băiatul cu pijamale în dungi
Este un roman foarte ușor de citit. Scurt, scris la persoana a III-a, dar din perspectiva unui copil, poate fi citit foarte bine și de către copii, dar e o lectură excelentă, răscolitoare și pentru un adult sau poate chiar mai mult pentru un adult. Semnele de întrebare apar încă de la început.
De ce se mută? Este foarte greu pentru Bruno să se adapteze la noul mediu, să renunțe la casa lui mare și la prietenii care erau universului lui, să stea într-o casă în care tot ce vede sunt soldați.
Nu putea să înțeleagă cum s-a ajuns aici. Într-o zi era perfect mulțumit, jucându-se acasă, având cei mai buni trei prieteni pe viață, alunecând pe balustradă, încercând să stea în vârful picioarelor pentru a vedea tot Berlinul, iar acuma era imobilizat aici, în această casă rece și neprimitoare.
Ca ce lucrează tatăl lui Bruno? Am înțeles de la început că purta uniformă, dar multă vreme nu mi-a fost clar cu ce se ocupă mai exact și cine e șeful lui, cel care venise într-o seară la ei acasă și de atunci totul fusese dat peste cap. Și de ce atâta bucurie pe tatăl său că Fury că venise și îi oferise locul ăsta nou de muncă? Iată cum vede Bruno lucrurile!
Ei bine, nu cred că ai fost prea bun la serviciu dacă a trebuit să plecăm toți din casa noastră frumoasă și de lângă prietenii noștri și să venim într-un loc oribil ca acesta.
Cine sunt vecinii lor în pijamale? Tot timpul poartă aceleași haine și sunt murdari.
– E foarte murdar pe acolo, aprobă Bruno. Poate că nu au băi?
– Nu fi prost, zise Gretel, deși i se spusese de nenumărate ori că nu trebuie să-i spună așa fratelui ei. Ce fel de oameni sunt cei care nu au bai?
Inițial am bănuit că erau pușcăriași, dar s-a dovedit a fi mai rău de atât. Când Bruno își face puțin curaj și-și întreabă tatăl ce e cu oamenii de dincolo de gard, răspunsul cade ca un bolovan peste cititor.
A, oamenii aceia, zise tata, dând din cap și zâmbind ușor. Oamenii aceia… Ei bine, aceia nu sunt oameni, Bruno.
Răspunsurile vin treptat și pentru cititor și pentru Bruno. Bruno le percepe cu minte de copil și pentru el marea dramă rămâne că nu se poate juca împreuna cu băiatul de dincolo de gard. Pentru mine drama a început când am realizat că Bruno locuia lângă … un loc al ororilor. A continuat pe măsură ce Shmuel își spunea povestea. A atins punctul culminant când sora lui Bruno l-a certat aprig și i-a spus că s-a săturat să pronunțe greșit și să numească locul acela Out-With, în loc să-i spune pe numele său corect care este…
M-a cutremurat povestea. Și finalul. O să simțiți același lucru dacă o veți citi. O parte din istoria Europei moderne văzută prin ochii unui copil care, în inocența lui, nu pricepe nici măcar în ultima clipă ceea ce tu ai vrea să poți opri.
PS: remarcați că mi-am luat jucărie nouă, nu? Ebook Kindle Paperwhite e al meu. Mi-am făcut cont pe acest site și citesc cărți online și de acolo.
Sa stii ca si eu am observat ca in carti povestea este mult mai detaliata iar in film sunt taiate multe secvente. De ce oare?
Ca sa se dea scenaristii rotuni 😛
Mi-a plăcut f mult cartea. La noi la biblioteca e la raionul pentru copii. Noroc ca mi-ai amintit de ea, o sa i-o recomand fetei.
Eu ma bucur ca am citit-o acum. Cand eram copil nu cred ca as fi inteles-o asa.
Cred ca voi citi aceasta carte.
Ti-o recomand sincer.
M-am gandit la inceput ca actiunea se petrece pe vremea lui Hitler, si ca acei oameni sunt prizoneri. Deci nu sunt nici prizonieri nici puscariasi. Trebuie citita.
Ai intuit bine, draga mea.
Am și eu cartea în bilioteca de mulți ani. Marea mea greșeală a fost să văd filmul și apoi nu m-a mai tentat cartea. Acum am foarte multe de cărți de citit, dar sper să îmi fac timp să o citesc, sigur nu se compară cu filmul.
finalul am vazut ca este usor diferit in film, adica anumite detalii nu coincid.
Nu am vazut filmul dar sa stii ca nu cred ca as citi nici cartea. Mi se pare foarte trista din ce povestesti tu in recenzie. Da, stiu ce ar gandi multa lume dar prefer ca macar in carti sa ”traiesc” vieti mai frumoase. Perfect, ideale…
Nu conteaza ce zice lumea, si eu gandesc aproape a fel ca tine.
Mi-ar placea sa citesc aceasta carte. Nu stiu de ce am senzatia ca am vazut un fragment din film daca o fi fost pe la Tv pe Cinemax sau HBO…. Tot filmul nu l-am vazut, asta e clar, ca asa nimeresc eu la sfarsitul lor 😀 , dar parca actiunea cartii ma duce vag cu gandul la niste scene dintr-un film. M-a tentat si pe mine de multe ori sa pun aceasta carte in cos, o voi face.
daca iti pica in mana si e la reducere ceva, sa nu o ratezi!
Interesanta actiunea cartii
Pe mine cartea asta ma duce cu gandul la lagar, nu stiu de ce, poate din cauza pijamalelor in dungi. Oricum vreau sa o citesc sa aflu daca am dreptate!
Ai dreptate 🙂
Ca și alți comentatori de dinaintea mea, și pe mine tot la lagăr mă face să mă gândesc. Tatăl posibil ceva prin aparatul birocratic nazist. S-a nimerit tocmai bine, citesc o carte despre Mengele 🙂
Sper ca nu e o carte care descrie ororile cu lux de amanunte 🙁
E doar un capitol despre experimentele făcute efectiv la Auschwitz. În rest este despre viața lui pe fugă, e foarte interesantă și demitizează oarecum imaginea aia de expert în a se eschiva autorităților. Pur și simplu a avut foarte mult noroc și a fost și contextul de așa natură.
Mie imi e cunoscut doar dupa nume si renume, nu am citit nimic despre el pana acum 😀
am plans la cartea si la filmul asta… cat n-am plans niciodata la nicio carte/film. tare mult mi-a placut!
Si eu plang greu la filme si la carti. De pilda, n-am dat o lacrima la Inainte sa te cunosc 😛
Mi-a placut tare mult cartea, desi e cutremurătoare. Iti recomand si Oscar si tanti Roz, daca nu ai
citit-o!
N-am citit-o. Daca e tot in tema, sigur am s-o iau. Multumesc.
Imi amintesc ca am mai citit si eu undeva franturi dintr-o recenzie a acestei carti. Nu am aflatr multe despre carte, doar cat sa-mi starnesti curiozitatea. Ma incanta ca este o carte usor de citit si o voi citi si eu
Asta e farmecul, sa nu iti spun tot. Altfel, de ce ai mai vrea s-o citesti?