Trădarea Câștigătorului este cartea a doua din Trilogia Câștigătorului. Despre prima carte, Blestemul Câștigătorului, am scris acum câteva zile aici.
Scurt rezumat Trădarea Câștigătorului
Kestrel reușise să fugă din Herran, la finalul primei cărți. Odată ajunsă la curtea împăratului valorian, Kestrel caută o soluție de mijloc pentru a nu se afla în postura de trădătoare, dar a nu le face rău nici lui Arin și neamului său. Ea reușește să-l convingă pe împărat că este mai bine să le redea libertatea herranilor, fără a porni un război (căci aveau un alt război pe frontul de est), dar să-i oblige în schimb să plătească tribut.
Împăratul știa de zvonurile potrivit cărora între Kestrel și rebelul Arin relațiile ar fi fost mai mult decât strânse. Îi propune acesteia să se căsătorească cu fiul lui, prințul Verex, iar ea nu poate face altceva decât să accepte, doar pentru a nu da de bănuit că simte ceva pentru Arin. Kestrel nu este singura implicată cu forța în această relație. Nici Verex nu o iubește pe ea, el fiind îndrăgostit de o altă fată.
Povestea se întinde pe parcursul mai multor luni, timp în care Kestrel este testată și urmărită, mereu suspectată de către împărat că ar trage sforile pentru herrani și că sentimentele ei pentru Arin încă există. Încearcă să se adapteze la viața la curte și să se comporte ca o viitoare împărăteasă, dar nu reușește, mai ales că, în curând, își va face apariția la curte și Arin (în calitate de guvernator herran) chemat pentru a participa la balul de logodnă.
Arin va cădea victimă planului de răzbunare al împăratului, dar nu va fi ucis.
Kestrel se ține la distanță de Arin tocmai pentru a nu-l pune în pericol. El încă o vede ca pe-o trădătoare și îi mărturisește că tributul pe care trebuie să-l plătească Valoriei nu este deloc ușor de suportat de către poporul său, că se vor înfometa pentru a-și onora datoria. Atunci când află că ea fusese cea care gândise strategia prin care generalul Trajan ieșise victorios în luptele din Dacra (otrăvirea cailor), o urăște și mai mult, crezând că este cel mai rău om de pe pământ.
Kestrel devine spionul herranilor, comunicând toate descoperirile ei lui Tensen (ministrul herran al agriculturii), fără ca Arin să știe cine este este Molia (așa o numește ministrul său pe Kestrel, ca urmare a metodei ingenioase de comunicare pe care aceasta o găsise). Între timp, Arin părăsește capitala Valoriei, dar nu pentru a merge în Herran, ci pentru a căuta aliați. Kestrel află că o navă care tocmai se întorsese de pe mare avusese o cu totul altă destinație decât cea pe care o comunicase oficial.
Lucrurile se complică și mai mult când la curte ajunge generalul Trajan, tatăl lui Kestrel, grav rănit. Acesta se va reface și va ceda insistențelor fiicei sale și ale împăratului, de nu mai merge pe câmpul de luptă momentan și a rămâne la curte până după nuntă. Pe Kestrel o doare că nu are relația pe care și-ar dori-o cu tatăl ei (simțea acut prăpastia dintre ea și tatăl său pe care o adâncea faptul că niciunul dintre ei nu spunea ceea ce simțea cu adevărat). Dezamăgirea va culmina cu momentul în acesta va face un lucru pe care niciun părinte nu ar trebui să-l facă.
Kestrel se va afla în cea mai nefericită situație la finalul acestei cărți, iar Arin nu va fi acolo s-o ajute.
Unde caută Arin ajutor? Îl va obține? Ce va face tatăl lui Kestrel atât de îngrozitor? Unde fusese de fapt trimisă în expediție nava despre care vă povesteam? Sunt secrete care m-au ținut cu ochii lipiți de carte. Nu vi le pot dezvălui. Va trebui să descoperiți singuri răspunsurile citind Trădarea Câștigătorului.
Părerea mea despre Trădarea Câștigătorului
Este o lectură incitantă din punctul meu de vedere, o continuare foarte reușită a primului volum.
Este un roman despre război, despre trădare (așa cum anunță și titlul), despre răzbunări și sacrificii în numele iubirii, despre oameni care au suflet, dincolo de educația primită și de cum au fost instruiți. Redescoperim două personaje care se iubesc încă: un Arin dispus să-și împărtășească sentimentele, deși este dezamăgit de trădarea lui Kestrel, și o Kestrel care arde pe dinăuntru, ar vrea să spună tot și să explice de ce, dar are certitudinea că e mai bine să se sacrifice ea ca să-i fie lui bine.
Și în acest volum Kestrel dă dovadă de umanitate, de capacități strategice excelente, dar devine și un detectiv foarte bun, în căutarea adevărurilor ascunde în spatele intrigilor de la curte (În mintea ei, Kestrel juca piesele. Împăratul. Genistul. Medicul. O favoare. Herran. Valoria). Cu riscul de a fi numită trădătoare, spionează în numele iubirii și al dreptății. Încă o dată ea refuză să-și dezamăgească tatăl. El, însă, o va dezamăgi total trădând-o în cel mai crunt mod cu putință.
Toată cartea este despre trădare, e ca un cerc scris din literele acestui cuvânt, TRĂDARE, iar Kestrel se află în mijlocul lui. Este considerată trădătoare de către Arin, suspectată de trădare în timpul revoluției herrane, trădătoare pe bune când descoperă jocurile murdare ale imperiului și trădată la final.
Kestrel mi-e dragă în continuare. Este mai puternică decât se preconiza în prima carte. Tânjește după iubirea lui Arin, dar preferă să renunțe la propria libertate pentru a i-o reda lui pe cea pe care o pierduse din cauza tatălui ei. Se pare că blestemul câștigătorului continuă. Încă un preț prea mare trebuie plătit pentru câștigul ei (Kestrel crezuse că știa care avea să fie prețul alegerilor ei, însă când o sărutase prințul înțelesese brusc că avea să plătească pentru tot restul vieții).
Pe Arin l-aș lua la palme pentru că nu pricepe sacrificiul ei. Pe de altă parte, mă doare zbuciumul lui interior.
Pe împărat îl urăsc pentru cum își joacă rolul de păpușar.
De prințul Verdex mi-e milă că este atât de slab și nu face nimic pentru a scăpa de rolul de marionetă a tatălui său.
Pe tatăl lui Kestrel îl consider cea mai slabă verigă, cel mai crud om, un nemernic mai mare decât însuși împăratul. O să vedeți voi de ce.
Ce pot să spun la final? Că mi-a plăcut atât de mult și sunt așa de curioasă cum vor evolua lucrurile în cartea a treia, Sărutul Câștigătorului, încât îi urăsc pe cei de la Editura Corint că nu au publicat și finalul până acum.
Pe mine M-a amuzat teribil părerile tale despre personaje și ce ai fi făcut tu! Superbe replicile!
N-am urmarit sa fiu amuzanta, dar eu in general iau atitudine fata de personajele din cartile pe care le citesc.
Esti asa de haioasa cum explici ce le-ai face personajelor! Modul in care scrii articolele ma determina de fiecare data sa realizez cat de mult traiesti tu fiecare moment din cartile citite. Imi face o mare placere sa citesc articolele tale tocmai din acest motiv.
Daca vrei sa citesti finalul, gasesti in format kindle (pe amazon) in limba engleza 😀
Nu citesc in engleza, bre, ca inteleg eu sa zicem 90%, dar nu vreau sa ratez nimic, ca sa pot la final sa imi bat personajele cu argumente.
Foarte interesanta cartea?
Nu am citit cartea dar îmi place ca iai făcut o recenzie foarte frumoasa ?❤
Multumesc.
Nu am citit nici o carte de genul asta dar cred ca ma apuc si eu de trilogii SF, pentru ca par dea dreptul fascinante din descrierea ta. Si pe mine ma enerveaza sa astept finalul asta e si motivul din cauza caruia nu ma mai uit la telenovele.
Nu e SF Trilogia Castigatorului, dar cred eu ca o sa iti placa.
Ce recenzie interesantă și mi-au plăcut impresiile tale de final.
Atata de miso ne-ai povestit ca mi-ai luminat ziua mai facut sa zambesc.
Trăiești foarte intens cărțile care îți plac, se vede din recenziile tale, detaliate dar pe alocuri pătimașe chiar.
pai cum altfel? doar nu le citesc ca sa am la ce da pagina.
INTERESANTA DESCRIERE A CARTII! MI-AI TREZIT INTERESUL, DESI CAM GREU DE A FI IN ROLUL LUI KESTREL!
si mie mi se pare ca are o misiune dificila tanara asta.
Ai in scris un umor deosebit. Daca randurile tale nu ma fac sa rad, un zambet strengar tot apare in coltul buzelor.
Multumesc. Ma bucur daca aduc zambete.
Sa zic, ca ti-am zis ca o sa iti placa si continuarea? :))))
Si sa iti mai zic ca ultima parte, din cate am inteles, e si mai si? :p
Am inteles ca o sa mai avem de asteptat pana in primavara pentru partea a 3a. Hai ca supravietuim. Nu mai e mult 🙂
Pana atunci citeste seria Lux :p
Trece repede timpul. Mi-am comandat acum primele doua volume din Seria Lux.
Felul in care scrii recenziile, ma determina sa imi doresc sa le cumpar. Sa le caut, sa le citesc si sa vad daca si eu gandesc la fel ca tine :)))
chiar as fi curioasa daca ne potrivim la reactia fata de personaje.
recenziile tale imi ung sufletul 🙂 e ca si cum as fi citit cartea
ba eu sper ca nu dezvalui atat de mult incat sa simti ca ai citit cartea