Spuneam că am să revin cu ceva detalii despre cum stă treaba cu personalul medical de pe secția de Cardiologie de la Spitalul Universitar București, unde este bunica internată.
Nu am ce să reproșez medicilor de data asta. Vă vine să credeți? Toți pacienții spun același lucru – nu doar că nu cer nimic, dar nici nu acceptă dacă li se oferă. Fiica unei doamne a adus un coș cu flori și nici măcar acela nu i-a fost primit. Sincer, este pentru prima dată în viață când întâlnesc medici care nu sunt interesați de șpagă. Sper să se ia și la celelalte secții microbul ăsta.
Să trecem la asistentele medicale! De aici lucrurile încep să se schimbe ușor-ușor. Unele sunt drăguțe că așa sunt ele. Două dintre ele sunt niște dulci pentru că așa le spune bunul simț să fie. Unele devin drăguțe până văd cel puțin o hârtie de 10 lei (asta pe fiecare tură). Altele rămân acrituri și scârbe, chiar și după ce fac cunoștință cu șpaga.
Ajungem la infirmiere. Ei bine, aici e de dat. Sunt de acord cu voi că nu e o meserie ușoară, că nu e simplu sau plăcut să stai cu nasul în ploscă sau scutec, dar până la urmă asta le este meseria. Vrea cineva să știe cât m-au costat infirmierele în 5 zile? 200 de lei. Îmi asum că am dat șpagă. Știu că umblă vorba că s-ar pedepsi fapta asta, dar aștept să fiu pedepsită după cei care o solicită prin comportamentul inuman pe care îl adoptă în lipsa atențiilor primite se la bolnavi sau aparținători.
Practic, medicii nu iau bani și se comportă și frumos, dar infirmierele ar fi capabile să ia și pielea de pe om. Cu tot cu bani dați, se urlă la bunica atunci când nu se mișcă suficient de repede ca să-i schimbe scutecul. Cum să priceapă niște femei, care n-au nici studii nici suflet, că o femeie care are un singur picior și așteaptă să îl taie pe al doilea (sper din suflet să nu fie așa!), care a făcut un infarct acum 5 zile și care are o singură mână bună (dreapta), nu poate levita?
Mi-am mușcat limba și m-am înroșit la față ca să nu mătur spitalul cu cea care a făcut asta.
Vreți mai mult? Infirmierele se cred și asistente mai nou. Aseară, una dintre ele i-a smuls bunicii brățara pe care o avea la mână (în locul unde i s-a injectat o substanță pentru o analiză). I-a făcut rană, i-a pornit hemoragia din nou și a plecat. În urma ei a venit o asistentă recalcitrantă care urla la bunica, de față cu noi, că de ce și-a dat brățara jos.
Azi infirmiera de zi era nervoasă că a trebuit să schimbe cearșaful pătat cu sânge aseară.
Ce poți să faci în situația asta?
Nimic.
Ar fi inutil să faci o reclamație. Se acoperă una pe alta. Cel mai probabil n-ar primi nici mustrare. Și, la drept vorbind, nici nu am curaj să fac asta câtă vreme bunica e pe mâna lor. Nu știu la ce să mă aștept de la acești oameni.
Vai, Cristina, imi pare atat de rau sa aud aceste lucruri…Bine ca ai dat de medici cu suflet. Adevarul este ca infirmierele sunt tare „stresate” si „nervoase”…nu le este mila de nimeni…parca nu au suflet. Am observat pe pielea mea de fiecare data cand am fost internata cu fetele…
Si eu ii multumesc lui Dumnezeu ca macar medicii sunt ok aici.
Cred ca ar trebui filmate cu camera ascunsa. N-am trecut prin asa ceva si nici nu vreau sa trec. Sa ne fereasca Dumnezeu.
si ce rezolvi? Nimic. Cel mai bine e sa scrii pe blog, sa te descarci si sa mergi mai departe.
Imi pare rau ca Bunica ta are astfel de probleme! O să citesc un acatitist pentru ea si sper din suflet sa – si revină…Fie ca Bunul Dumnezeu si Preasfanta Fecioară sa vegheze asupra eu! In privinta personalului…sincera sa fiu …am rămas socata la cele auzite…trebuie să ai inima de fier sa te comporți astfel cu un pacient…E strigător la cer!
Mariana, daca toata lumea ar avea macar pe sfertul bunatatii tale, in ce lume frumoasa am trai! Iti multumesc pentru incurajari. Sper ca Doamne- Doamne sa-ti intoarca tot binele pe care-l faci.
Sper din suflet sa aud… in scurt timp ca Bunica ta este bine! Daca te pot ajuta cu ceva…stii unde ma găsesti.. .deocamdata nu pot face altceva decat sa o pomenesc la Sfânta Liturghie si in acatistele mele…La noi chiar mai exista preoti care nu au uitat de juramantul lor…Va îmbrătisează cu draga!! ! Doamne ajuta!
Mariana, iti multumesc pentru tot. Nu ma ateptam ca o peroana care ma stie doar de pe net sa ma faca sa o simt asa apropiata. Sanatate iti doresc!
Sa stii ca paradoxal am intalnit si eu medici care nu au avut pretentia la spaga. Si culmea, care si-au facut si treaba asa cum trebuie. Asta s-a intamplat acum 10 ani la sectia de oftalmologie cand am avut o interventie chirurgicala la un ochi. O doamna doctor de milioane, sa ii dea Dumnezeu sanatate.
Pai sa stii ca desi la bunica nu e rost de mai bine (ca e cazul sa fim sinceri), eu ma gandeam la externare sa incerc sa ii cumpar un cadou doctorei, dar nu cred ca ar accepta, daca nu a primit nici flori.
Îmi pare foarte rău și pentru bunica ta și pentru tine și pentru toți care trec prin calvarul ăsta… Da, nu avem curajul să ripostam de frică, ai dreptate, iar așa ceva ne distruge psihic în primul rând.
si cand a ajuns mamaie acolo o intreba doctorul de la ce a facut infarctul? de la suparare? Iaca ce zile senine le ofera personalul!
Nu-mi vine sa cred ceea ce ne spui, am ajuns sa trăim în halul asta în tara noastră? Este sub orice critica. Îmi pare atât de rău pentru bunica ta.
Dar e o noutate? Nu e. Toti stim bine in ce tara traim.
Mi-e asa de mila de bunicii noștri…oameni cu bun simt care nu stiu si nu vor sa se certe. Ajung ca tot lor sa le fie rusine ca au patat cearceaful. Sunt umiliti si batjocoriti. Nici nu vreau sa ma gandesc ce se intampla cu cei care nu pot oferi spaga.
asta e lucrul care ma scoate din minti. Noi avem, nu ne plangem ca nu avem. Ideea e ca si cu banii dati si tot scroafe sunt. Nu vreau sa imi imaginez cum fac cu amaratii care nu au pe nimeni sa ii sustina financiar.
Imi pare rau de voi.
Tin minte nasterile din Romania cand trebuia bagat cite ceva in buzunarul oricarei infirmiere care trecea prin fata usii, plus portarului ca sa il lase pe sot sa intre.
Nu ma provoca sa zic si de paznici si de liftiere, te rog!
Pai mie mi se par mai rai, ca doar taie si spinzura pe mosia care nici macar nu-i a lor. Dar am remarcat chestia asta si in alte medii: cand unii oameni se trezesc niste mici sefuleti, trag sfori si fac pe atotputernicii.
Prostia e la ea acasa acolo unde nu exista educatie si bun simt inascut.
chiar imi pare rau de situatia in care esti, dar ma bucur ca ai curajul sa vorbesti despre asta. multa sanatate bunicii tale
de ce sa nu am curaj? Nimeni nu da bani din placere, da pentru ca asta e sistemul si statul o stie bine.
Cred ca asa este aproape in toate spitalele din Romania, eu cunosc bine situatia ca am deaface cu ea. Multa sanatate bunicii tale.
Si atunci pentru ce se mai opresc bani la sanatate?
Aceste lucruri sunt ceva obisnuit in spitalele din Romania. Numai cine nu a stat in spital sau nu a avut pe nimeni in spital nu crede.
sa faca bine sa creada!
Asta e problema. Secretarele, portarii, asistenele si infirmierele dicteaza. Astfel de oameni ajung in pozitii de asa zisa forta si le place sa isi arate puterea.
Eu cred ca dadeam cu ele de pamant. Sa indrazneasca sa faca ceva bunicii ca maturam cu ele de ajungeau la sectia de politie!
Stii ce riscam? Iti spun eu. Sa vina paznicii sa ma dea afara din spital. Cand fost cu tataie le facultatea de stomatologie, era o doamna care doar i-a reprosat paznicului ca nu o lasa sa intre cu bunica in cabinet pentru ca ea nu aude. Si ala a tipat la ea, a iesit doctora din cabinet si a sunat la politie sa vina ca face o femeie scandal…
Stiu exact cum te simti. In august am fost la sanatoriu Mangalia la recuperare si chiar daca se numeste asa cei cu carucioare nu au acces ici macar la masa, unde sunt trepte si cele care trebuiau sa trateze bolnavii, unele erau dragute dar altele urlau la cei care intarziau 5 minute pentru ca abia se tarau fara sa tina cont ca sunt batrani si bolnavi si le ziceau in fata: Dupa ce ca nu-mi dai bani mai si intarzii. Mi s-a facut sila. Va doresc si tie si bunicii tale multa putere de a trece peste toate, rabdare si sanatate ca sa se intoarca cat mai repede acasa.
Nimic nu ma mai mira. Stiam dinainte sa ajung la spital ca asta este normalitatea la noi. Le-as dori ceva de rau, dar nu e nevoie. Soarta are prostul obicei sa se intoarca.
Vai, Cristina, imi pare rau sa aud aceste lucruri…. tocmai ca am trecut prin asta, acum nici 2 ani cu mamaia.
Nici nu inteleg ca vindecarea este magnific influentata de starea psihica….
Cu ce sa inteleaga? cu neuronii care le lipsesc? sa simta cu sufletul pe care nu il au?
Si eu cred ca sunt fara suflet. Fara!!
Ah da, din acest motiv, desi sunt cadru medical, nu doresc sa lucrez in sistem… am vazut in timpul practicii cum este, dar am zis ca sunt cazuri pasagere…totusi nu a fost asa, ba chiar s-au inmultit….Bine ca nu stiti cum vorbesc doamnele intre ele, ca sa nu mai zic cum se poarta intre ele…mai ales cele de pe la salile de operatie…
Pacat ca nu profesati. Pareti exact genul de om de care avem nevoie 🙁
Da, insa cu o floare nu se face primavara…am o prietena care dupa aproximativ o luna de serviciu la sala de operatie, s-a imbolnavit, a lesinat….de stres si oboseala…de vorbe urate…mna…a renuntat la acel post imediat dupa…Eu am avut noroc sa lucrez la stomatologie, la cabinet particular, dar apoi a trebuit sa renunt de tot… probabil nu este pentru mine meseria aceasta, nu sunt suficient de puternica.
Pacat… mare pacat. Mare nevoie am fi avut de oameni ca dumneavoastra, dar va inteleg.
Antonia, am o amica plecata medic in Franta. Din cauza asta: haita o haituia.
🙁 pacat…
Vai, ce rau imi pare sa vad ca bunica ta trece prin aceste lucruri. Mie sa-ti spun sincer, mi-e frica sa merg la spital tocmai din aceste motive. Fereasca Dumnezeu de probleme de sanatate, oamenii in ziua de azi sunt foarte rai.
Nu inteleg de ce fac o meserie daca nu le place!? Pentru bani?!..Da-i in mama lor de bani, ca nu totul se rezuma la asta..
eu inteleg ca banii sunt importanti, chiar inteleg. Si eu iubesc banii, dar asta nu m-ar determina niciodata sa tratez oamenii asa.
sincer…le-ad da foc! asistentele si infirmierele din sistem si-au cam luat mai multe grade decat doctorii. ok, fara ele nu poti, dar da-o-n ma-sa, ca nu e greu sa fii amabil! nu zice nimeni sa perii pacientul, dar nici sa-ti bati joc!
si cu copiii, ca am inteles ca doar pana la o anumita varsta poti sta cu el in spital, eu nu as avea curajul sa il las pe mana scarbelor din sistemul de stat.
Cu alte cuvinte trebuie sa tacem si sa inghitim si sa speram intr-o minune. Am auzit de problemele bunicii tale si sper sa ai noroc si sa scape cu bine de toate problemele. Te ingrozesti atunci cand ajungi la spital. Realizezi ca sunt persoane foarte bolnave care sunt ignorate si speri intr-o minune in ceea ce te priveste.
Eu am fost la Iasi luna trecuta si m-am ingrozit. Am vazut fete mai mici ca mine care faceau citostatice si batranii de la rand nu vroiau s-o lase sa intre in fata. Este tare rau sa vedem ca sunt persoane in varsta care calca peste cadavre
de sanatate nu mai poate fi vorba la ea. Doar ne rugam sa nu ramana si fara al doilea picior.