Nici n-au trecut 3 zile, cred, de când îi scriam Mihaelei pe blogul ei, într-un comentariu, că nu am ajuns niciodată la Muzeul Satului, deși sunt din București. Ei bine, ieri am fost în vizită la Muzeul Satului. Culmea e că nu plecaserăm de acasă pentru asta. Noi voiam să mergem în Herăstrău(apropo, nici în Herăstrău nu mai fusesem, puteți să râdeți) pentru că văzusem al meu soț că ar fi ceva evenimente pe acolo, cu ocazia Zilelor Bucureștiului. Problema e că el s-a uitat la programul de anul trecut și nu era niciun eveniment în acel parc. Ne-am consolat însă cu o plimbare lungă și, tocmai când credeam că nu mai pot și ne îndreptam spre ieșirea de la Arcul de Triumf, pe Aleea Michael Jackson, văd intrarea. Îl întreb pe al meu dacă acolo e Muzeul Satului și îmi spune că da. Triiing, azi văd Muzeul Satului!
15 lei intrarea pentru adulți, taxă pe care nu mi-a părut rău că am plătit-o. Am văzut și eu pentru prima dată întreg universul ăsta al caselor sau mai bine zis al gospodăriilor adunate de prin toată țara. Am făcut muuulte poze – cu ocazia asta am și testat noul aparat, adică acesta – dar nu am cum să le pun pe toate pe blog, așa că o să vă arăt mai jos câteva. Aparatul face pozele super mișto, dar ceea ce vedeți voi aici sunt poze micșorate și mult comprimate, că deh e problemă cu spațiul pe blog.
Nu pot spune care mi-a plăcut mai mult pentru că fiecare avea ceva special. Am găsit și câteva case deschise, de fapt mai corect ar fi să spun semi-deschise, pentru că nu poți intra totuși ca la tine acasă, ceea ce e de înțeles pentru că un trafic intens nu ar face decât să le distrugă.
Am nimerit bine pentru că era și zi de târg. Meșteșugari de peste tot aveau fel și fel de lucruri de vânzare(ii, icoane pictate, obiecte din lemn sau din lut, cam ce e pe la târgurile de meșteșugari în general), dar mai mult decât atâta, erau oameni foarte deschiși, gata să povestească despre cum au dat naștere acelor lucruri, să-ți zâmbească, să facă o poză cu tine (ceea ce eu nu am îndrăznit să cer că mă știți mai timidă de felul meu). Bunătăți de mâncat nu am cumpărat, că nu stau bine cu finanțele în perioada asta și, la 7 lei/100 de grame de plăcintă, mai bine îmi fac acasă. Am cumpărat un litru de limonadă (8 lei), un pahar de must (330 ml – 5 lei) și un semn de carte cusut manual cu buburuze (10 lei).
Ce nu mi-a plăcut a fost faptul că nu am putut poza câteva case din cauza unor vizitatori care puseseră monopol pe prispe și se așezaseră la șuetă ca la mamele lor acasă. Nu aveai cum sa pozezi casa fără să-i pozezi pe ei, ceea ce nu mi se părea deloc ok. Bilă neagră și pentru că nu primești măcar un pliant la intrare, cu harta Muzeului, să știi și tu de unde să începi și unde să termini. Există în vreo 2 zone planuri ale muzeului, dar mi s-ar părea foarte util un pliant cu harta locului. Nu îi costă mai mult de 1 leu de tras la xerox.
Muzeul în sine este foarte frumos, amenajat mișto. Nu sunt doar case aruncate una lângă alta, sunt reconstruite gospodăriile întregi, pornind de la gardul specific zonei, continuând cu anexele (grajduri, porumbare, pătuluri, șoproane) și ajungând la case și diverse obiecte din gospodărie. Totul este reprezentativ pentru lumea satului, până și coșurile de gunoi, care sunt sub formă de coșuri împletite din nuiele.
Am ajuns acasă cu dureri de picioare, dar fericită pentru că am reușit să văd locul ăsta minunat, Muzeul Satului. Este în aer liber, este liniște, deci mi se pare locul ideal pentru o plimbare relaxantă în weekend.
Minunat!Rustic,cu accente stramosesti..multumim pt poze
Multumesc si eu pentru vizita.
Sunt mai bine de 10 ani de când am trecut ultima oară pe acolo. Cred că l-au și reamenajat.
Asta nu stiu, de vreme ce eu acum l-am vazut pentru prima data.
Avem si noi Muzeul Satului si Muzeul Etnografic si spre rusinea mea, nu am fost niciodata in vizita! Daca toamna ne permite, poate vom reusi sa le vizitam!
Ai timp, Mihaela. Mie mi-a placut mult asta ca e in aer liber si vremea era asa frumoasa.
Superb! Eu nu am fost niciodata in vizita, insa cu prima ocazie cand ajung in Bucuresti duc si eu fetele!!
Sunt sigura ca le-ar placea mult la muzeu.
Foarte frumos, interiorul este superb! Merită să fac și eu o vizita cat mai curând! Mulțumim pentru pozele frumoase! ❤❤
Daca te simtit atrasa de cultura populara, o sa iti placa.
eu am fost in urma cu vreo 8 ani ani din ce in pozele tale, acum e mult mai frumos.. mai creste pitica si o sa mai mergem
Sper sa ii placa si Sofiei.
Atat de mult mi-as dori sa ajung si eu pe acolo.
Poate veti ajunge candva.
De foarte multi ani n-am mai trecut pragul Muzeului Satului! A fost locul meu preferat de joaca in copilarie si acum, dupa ce am vazut pozele tale, am cazut in melancolia amintirilor…Mi-am promis sa-l revad cat de repede voi putea ajunge acolo 🙂 Multumesc Cristina!
Daca ai in plan vreo vizita, da de stire! Poate merg si eu.
Pot sa iti mai dau o idee de vizita? Mergeti la Muzeul CFR (este chiar langa Gara de Nord) si acolo puteti vedea diorame. Sunt superbe. Nu e un muzeu mare, dar e fain.
Un muzeu super fain este cel al Aviatiei (e pe Barbu Vacarescu daca imi aduc eu bine aminte). E super fain. Am fost cu Andrei si am ramas amandoi impresionati. Vreau sa o duc si pe Daria cand prind ocazia.
p.s.: aparatul face poze super, dar stapana stie sa il manevreze 😀
Promit ca data viitoare cand mai am chef de vizitat ceva am sa tin cont de sugestiile tale.
Ador aceasta oaza de liniste cu energie aparte…Ma bucur ca te-a cucerit si pe tine!
Cucerit- asta e cuantul care descrie cel mai bine experienta de sambata.
La muzeul satului tot ce se vinde pe acolo e mai scump, ca sunt niste targuri si expozitii speciale.
Or mai fi veverite prin pomii aia?
In general la targuri si evenimente de genul asta sunt preturile marite. Si la Rural Fest a fost a fost la fel. Veverite n-am vazut, sa stii.
In Bucuresti am fost doar pe fuga sau in trecere. Mereu am dorit sa vin si sa stau cateva zile ca sa-l vizitez, dar programul concediilor il face baiatul meu de cand a crescut mare.
E scumpa viata din Bucuresti, dar 2-3 zile merita zic eu.
E foarte frumos acolo. Am fost si eu de cateva ori si imi aduc aminte ca am nimerit si intr-o duminica si era targul de care scrii si tu. Imi aduc aminte ca mi-am cumparat niste bratari impletite colorateeee :))) Apoi ne-am plimbat cu vaporul pe lacul Herastrau. Relaxant! 😀
in vapor nu am curaj sa ma urc 😀
Nici eu n-am ajuns la Muzeul Satului pana acum. M-am delectat cu pozele tale si cu ce am mai vazut pe la TV. De fiecare data cand ajung in Bucuresti sunt pe fuga si nu am timp de prea multe chestii
Sunt sigura ca ai sa ajungi tu si pe acolo.
seamana cu muzeul satului din maramures, acolo mi-a placut maxim, a fost o nebunie!
Acolo n-am ajuns, dar Maramuresul in sine mi se pare rai.
Cred ca nu am mai fost la Muzeul Satului de mai bine de 15 ani. Eram prin gimnaziu si imi amintesc ca mi-a placut foarte mult. Pozele tale imi provoaca amintiri…. imi aduc aminte de strabunicii mei care avea casa muzeu. Iar dulapul acela din lemn…. s-a ales praful ca cine a pus mana pe casa nu a apreciat ce e in ea. 🙁
eu inca mai am lazi de zestre, lazile pentru cereale, putineiul… am de gand sa le pastrez la tara.
Woow! Chiar as vrea sa ajung si eu, cred ca e o experienta foarte placuta!
Bucurestiul te asteapta cu bratele dechise.
Nu am vizitat Muzeul Satului, dar mi-ai stârnit amintiri din copilărie, vacanțele petrecute la bunici în căsuțe aidoma celor de acolo…
Si eu m-am gandit la asta cand am vazut unele dintre case care semanau cu cele din satul meu.