A trecut cam multicel de când nu am mai avut un articol tip leapșa pe blog, nu? Ieri am fost nominalizată la o nouă provocare, de către Drumul Vieții și, pentru că tema mi s-a părut interesantă și am simțit nevoia să mă spovedesc și eu, ca alte colege bloggerițe, iată azi un top 5 defecte personale. Fetele și-au nimic articolele 5 defecte care îmi dau bătaie de cap. Mie nu mi se potrivea titlul ăla. Mie defectele nu-mi dau bătaie de cap. Dau bătaie de cap celor din jurul meu, asta da, dar nu vreau să le corectez. De ce? Dacă aș scăpa de astea, aș risca să devin perfectă și nu vreau. 😛
1. Sunt cicălitoare
Îl iau pe soțul meu drept martor la treaba asta. Nu știu cum mă suportă, pe bune. Mă pricep de minune să stresez oamenii, cu întrebări, cu indicații, cu întrebări repetate și indicații puse pe repeat. Ați prins ideea, da? Fac fix ce nu mi-ar plăcea să-mi facă mie cineva. Dacă ar exista un campionat de bătut oameni la cap, sigur aș fi pe podium. Mă antrenez zilnic.
2. Am gura mare
Asta s-ar traduce într-o mare lipsă de diplomație. Diplomația e o porcărie. Marile imperii nu s-au clădit prin alianțe sau grație tacticilor diplomatice. În imperiul meu, eu spun întotdeauna direct ce am de spus. Nu mă interesează că te superi, n-o să-ți spun ceea ce știu că vrei să auzi doar ca să mimăm prietenia sau acceptarea reciprocă. Aș putea, dar nu vreau. La un moment dat, diplomația presupune a fi fals și mă prefer tare în gură dar sinceră.
3. Sunt orgolioasă
Să te ferească Dumnezeu să faci cunoștință cu orgoliul meu! Îmi place să fac totul singură, chit că muncesc mai mult, dar meritele vor fi toate pentru mine. În caz de eșec, n-am să dau vina pe alții, ci am să mi-l asum. M-ai jignit? O să te țin minte toată viața. Poate și pentru că stau bine cu memoria. M-ai refuzat cu ceva acum? Nu veni peste 10 minute să-mi oferi lucrul ăla, că nu-l mai vreau! Nu vorbim de orgoliul ăla care presupune mers cu nasul pe sus și atitudinea de eu sunt cea mai tare, ci de mândria și dorința de a nu te lăsa călcat în picioare, de a arăta că poți.
4. Stau prost cu răbdarea
Nu-mi poți cere să aștept 5 minute dacă ți-am cerut ceva acum. Totul aici și acum! Așteptarea mă înnebunește. N-am răbdare să mă suni tu, dacă e 15:01 și trebuia să mă suni la 15:00. N-am răbdare să urmăresc un film prost până la capăt. Nu am răbdare să stau la cozi. Semăn destul de mult cu domnul Goe, doar că nu bat și din picior atunci când întreb de ce nu vine și afirm că vreau să vie.
5. Sunt dezordonată
Dacă vreți să râdeți, simțiți-vă liberi să o faceți. Nu păstrez ordinea absolut deloc. Sunt genul ăla care acum face curat și pune totul în ordine desăvârșită și, peste câteva ore, a reconstruit dezordinea. Iau o carte și nu o mai duc la locul ei. Singură nu se duce niciodată. Scot un fond de ten din sertar, rămâne pe masă. Apropo de sertare, nu cred că vreți să vedeți ce e acolo! În copilărie mi-am luat și cafteală de multe ori, pe treaba asta cu dezordinea, dar nu m-am vindecat. La 33 de ani nu mai am nicio șansă să mă fac bine.
Astea sunt defectele mele cele mai mari, cred eu. Fac parte din mine și am de gând să le păstrez. Cui îi convine, bine. Cui nu, iar bine.
Tu ce defecte ai?
Ma regăsesc, Cristina. Dacă ai ști tu :-))))
Foarte faină leapșa, azi pe mașină ma gândisem si eu la una, ca tare ma enervează o chestie…
pai, sa vedem ideile tale. Poate, daca suntem pe aceeasi lungime de unda, o preiau si eu.
te voi nominaliza, asa ca sper sa imi vei face onoarea 🙂
vorbesc serios
Astept. Promit sa accept.
Am o gramada de defecte. 5 am trecut in articol…mai erau un infinit ?
P.s.: esti mai mica decat mine! ?
crezi ca eu am doar 5? Daca era asa, as fi primit aripile de inger deja :))
🙂 ))))))
:))) Pe astea le am si eu, plus inca alte cateva zeci 😀
Si te-ai gasit sa te lauzi la mine pe blog?
Hi, hi, Cristina, as fi preluat cu placere aceasta leapsa, numai ca mi-ai furat toate marile mele defecte. Ori te plagiam, ori lasam pagina goala. :)))
Ehe, nu e chiar asa. Chit ca ai aceleasi defecte, tu ai alt stil, alt vocabular.
Eu le am pe toate care le ai și tu! ???
Suntem suflete pereche 😛
Toate femeile au aceste defecte clar, unele mai au si altele mult mai rele, esti un mic copil !
Pai crezi ca astea sunt singurele? :))
aaaa..pai cred ca mi-ar trebui zile intregi sa le insiruiesc..pot zice ca sunt orgolioasa, incapatanata, rautacioasa uneori 🙂 ma supar repede si te tin minte..etc etc
Si pe-astea le am. Mai ales pe aia cu incapatanarea… mama-mama.
Defectele mele, bună întrebare. Îmi pierd repede răbdarea, înjur în trafic (nu sunt mândră de asta), doar că soțul meu m-a învățat să fiu corectă în trafic și mă disperă când alții nu respectă nimic, uneori uit ce este diplomația și spun oamenilor totul în față. Lucrez la defectele mele, însă uneori îmi place să fiu eu.
Nu vreau să fiu ca alții. Sunt unică și îmi place asta.
Si eu injur si stiu ca nu e frumos. Cand aud o alta femeie, imi dau seama ce urat suna. Dar, cand imi vine nervii, uit ca suna urat. Le zic si gata 🙁
In afara de ultima le am si eu. Eu nu sunt dezordonata poate prea ordonata si nici asa nu este prea bine cateodata.
Esti genul ala maniac al curateniei? Cred ca m-ai ucide daca as face mizerie.
Vai de capul meu! Sa fug Zuzi???? Nuuuu! #REZIST 😀 Nimeni nu-i perfect. Acum imi dau seama ca am 4 defecte gasite la Antoaneta + inca 2 adaugate de mine in comentariul ei + 3 de la tine (alea de nu sunt comune cu ale Antoanetei)… ma mai fortez oleaca si eu o sa fiu mai cu mot…. cu 10 defecte! Chit ca declarandu-le vor fi folosite impotriva mea la proces! :))))
Yoy, in asta cu refuzul pe moment si revenitul peste 10 minute (sau peste 2 ore) sper ca nu intru si eu. :))))
10 defecte sunt toate la tine? :)) Stai bine. Poate te lauzi si tu cu ele pe blog, sa stim si noi cu cine avem de-a face, zau!
Fata mosului( fata babei era aceea rea) cred ca stai bine la capitolul defecte, ptr ca le constientizezi, chiar daca nu vrei sa „lucrezi” la ele, mi se pare un lucru extrem de important sa te cunosti pe tine si lungul nasului . Mi-a dat un amic sa citesc un soi de anunt de matrimoniale, o tanti isi cauta jumatatea, avea pretentia ca viitoarea jumatate sa stie gramatica dar ea insasi era certata rau cu gramatica.
Ma regasesc la cateva din defectele de mai sus, faza cu cicalitul cred ca e in gena daco-romana, dezordinea la mine e temporara, cand nu gasesc ceva automat mai fac si curat/organizez.
Astept leapsa cu calitati!!!
Carmen, pot sa-ti vorbesc ore intregi despre defectele mele, dar mi-e foarte greu sau aproape imposibil sa identific calitati la mine. stiu ca trebuie sa am si asa ceva, dar oriunde m-as uita, vad si o parte buna si parte rea si nu mai sunt sigura daca o trasatura e calitate sau defect.
Ok, atunci pot spune ce am observat :
Cinste, respect, corectitudine, bun simt, astea mai ales fata de altii, ai mereu grija sa fii corect inteleasa si respecti omul, marca, situl. Poate fi interpretat ca strategie de marketing ptr situri, trafic, dar nu, asa esti tu.
Cand zambesti, esti draguta foc, insa rar observ zambetul , judecand dupa pozele expuse.
Sufletista asta e cumva dedusa, pui mult suflet in tot ce faci, uneori esti dezamagita de oamenii cu care colaborezi, dar chiar si asa, raspunzi diplomat .
🙂 doar ce am observat.
Scuze daca am deranjat.
Carmen, iti multumesc. Aia cu raspunsurile diplomatice nu prea e pentru mine. Incerc sa respect oamenii, dar cand m-au calcat pe nervi, numai diplomatie nu le arat, indiferent cine ar fi.
Fiecare are defecte,nimeni nu-i perfect dar mie imi esti draga asa cum esti! Ma regasesc in articolul tau,multumesc!
Multumesc.
:))) well… sa stii ca avem cateva defecte in comun! Oricum toti le avem pe ale noastre si nu cred ca-i cineva pe lumea asta fara defect! Care ar mai fi farmecul?! :))
daca avem defecte in comun inseamna ca ne intelegem bine.
Defectele tale eu le condider calitati. Ce poate fi rau dorind sa faci totul singura sau daca oferi garantia realizarii unor lucru sa nu primesti la fel. Decat sa fii o mataita, una careia ii scoti vorbele cu clestele, mai bine sa fii cu gura mare.
Doamne, nu suport oamenii aia care nu vorbesc. Mai ales sa ma sune si sa taca in telefon.
Suntem surori gemene??? Mă regăsesc în toate bhahhaha!
Nimic nu este imposibil.
Ma regasesc in articolul tau! La chestia cu rabdarea ai mare dreptate…sunt punctuala, uneori ajung chiar mai devreme unde am stabilit, asa ca cer acelasi lucru si de la cel cu care trebuie sa ma intalnesc….
si eu la fel. Mai bine ajung mai devreme si astept, decat sa intarzii.
dezordonata nu prea sunt, dar tare in gura???a zis cineva asta? nu era sa mi-o iau doar o data din cauza asta. sa nu mai zic si de cicalitoare si orgolioasa :))
Sa stii ca si eu am fost la un pas sa imi iau una odata 😀
Diplomatia e un soi de ipocrizie. Asa mi se pare mie.
Cit despre dezordine, stau bine la ea:) Insa o prietena prea ordonata mi-a spus ca mai bine asa, ca un birou dezordonat inseamna un cap ordonat si viceversa.
Ma simt mult mai bine acum, daca e vorba ca dezordinea de pe masa mea e direct proportionala cu ordinea din mintea mea.
Sa stii ca in mare ne regasim cu totii in defectele tale :p
Atunci e bine. Inseamna ca ma acceptati mai usor.
Pe majoritatea le am si eu. Mai putin cu cicalitul, eu sunt mai mult genul mutulica din Alba ca Zapada. 🙂
Hai ca m-ai facut sa zambesc. Io-s fan Mutulica. Mor de el 😀
Draga mea nimeni nu este perfect, iar dacă aș încerca să mă spovedesc aici, lista ar fi prea lungă…
Important e sa ti le stii tu si sa ti le asumi.
Nimeni nu este perfect si toti stim asta.
Ma regasesc in articolul tau, doar ca mie nu-mi place dezordinea, de multe ori ma cert cu nepotelul pe tema asta, mereu il pun sa-si stranga jucariile dar el zice ca-i camera lui si face ce vrea :Di
In rest am si eu o groaza de defecte….
Uf, micutul! Eu sufar alaturi de el, ca nici mie nu-mi place sa ma bat cineva la cap sa imi strang cartile sau cosmeticele.
Incredibil sau nu, am si eu mult mai multe defecte. Sa stii ca cele mentionate de tine pot fi trecute cu brio si in dreptul meu. Ma regasesc perfect in descrierea asta a ta 🙂
Stiam eu ca avem multe lucruri in comun.