Umblă vorba că așa ar fi creștinește și frumos, când cineva îți dă o palmă peste falca dreaptă, tu să o întorci și pe stânga, vesel nevoie mare, și să-i mai și spui Na, dă cât poți de tare, că eu nu mă supăr! Și am zis eu vreodată că aș fi vreun bun creștin, vreo Maica Tereza în persoană, vreo martiră a lui 2017 ca să procedez așa? Nu. Sunt imperfectă 100%. Nu-mi place durerea și nici umilința. Le trimit înapoi în secunda 2.
N-aș face asta nici într-o mie de ani. Cum să întorc și celălalt obraz, când m-a durut prima palmă? Să sper că ce? Că, dacă ți-l ofer și pe dreptul, o să te rușinezi de fapta ta, o să-ți ceri iertare și n-ai să lovești? Oamenii nu-s așa. Oamenilor le place să facă rău și să se simtă puternici și superiori. Se hrănesc umilindu-i pe alții și arătându-le că sunt nimicuri în calea lor.
N-ar fi așa hotărâți în atingerea altor țeluri, dar când vine vorba de a-și manifesta puterea, nimic nu le stă în cale.
Nu se opresc până nu-i oprești tu. Da, oamenii ne rănesc cu voia noastră și bine a zis cine a zis că, dacă nu ai sentimente și așteptări de la o persoană, acea persoană nu te poate răni.
Dacă mă lovește un străin, am să-i întorc spatele și-am să plec, dorindu-mi să nu-l mai văd niciodată. Va durea, dar puțin. Nu va face rană în suflet.
Dacă m-ai lovit și eu te-am iubit, nu privi mândru la urma degetelor tale de pe obrazul meu! Curând vei purta și tu urma palmelor mele și te asigur că am palmă grea și lovesc când trebuie și unde trebuie. Nu mă antrenez zilnic pentru asta, dar durerea care urlă din mine mă va conduce acolo unde trebuie. Vreau să suferi și tu, să te doară și pe tine. Ce dacă asta înseamnă că nu mai e loc de împăcare? Dacă ai fi lovit doar tu am fi avut o relație minunată? Nu. Doar o minciună.
Eu nu-s genul care să treacă ușor peste asta. Merg mai departe, mă fac că iert, dar nu uit niciodată. Probabil că n-am să văd Raiul pentru treaba asta. Nu știu de ce Dumnezeu se așteaptă să-i zâmbesc omului care-mi face rău și să mă țin cu el de braț pe mai departe. Nu știe din ce m-a plămădit?
N-am să las niciodată de la mine. Mai bine zis n-am să mai las. Am făcut-o destul. Numai cei care vor mântuirea întorc și celălalt obraz. Eu caut fericirea și am s-o găsesc într-o zi. Îmi doresc doar să fii prin preajmă când o voi găsi.
Cine te-a suparat zuzi? 🙁
Stiu ce zici si eu am trecut prin asta si am incasat-o rau de fiecaredata asa ca incerc sa nu mai iert. Mai bine singura decat inconjurata de hiene.
Fix asta am zis si eu. Mai bine singura.
Nici eu nu voi intoarce celalalt obraz niciodata, si nu voi accepta ever sa fiu calcata in picioare.
Nici nu trebuie. Nu e nicio lege care sa oblige sa suportam asa ceva.
Foarte adevarat, nici eu nu sunt genul care sa intoarca si celalalt obraz. Pai si daca l-as intoarce? S-ar opri? Nuuuu. Nu se va opri aici, as ajunge sa tot sucesc cand pe stangul cand pe dreptul ( metaforic vorbind) si cine face rau, face oricum. asa ca….du-te nene si lasa-ma 🙂
cine fura azi un ou, maine fura un bou. asa gandesc si eu, deci nu am motive sa intretin relatiile de genul asta.
Asta cu Celălalt Obraz îmi aminteşte de „capul plecat sabia nu-l taie”. Sunt din aceeaşi familie, bine gândite vorbe, astfel încât să domnească liniştiţi răii şi proştii iar cei slabi să îndure. La infinit dacă se poate. 🙂
imi vine sa te pup, cat de frumosi ai zis-o! Pot?
Sigur, Cristina ! Şi eu te pup pentru toate „PERSONALELE” tale, mai toate vin la momentul potrivit.
Din pacate din ce in ce mai multi fac rau cu buna stiinta dar ceea ce e mai strigator la cer este ca ei chiar nu realizeaza raul facut considerandu-se nevinovati ca un copil avand asupra lor intrebarea ;,,dar ce am facut ?,, Tocmai intrebarea asta pe mine ma scoate din sarite.Cred ca fiecare lasa intr-o relatie ceea ce are in suflet pentru ca bogatia si saracia nu o gasim in buzunarele oamenilor ci in sufletele lor.
In fiecare zi întoarcem si celălalt obraz,la figurat,indurând pentru a putea ajunge acasă la copii si sa fii fericita când te îmbrățișează si sa te pregătești pentru o alta zi de mii de întoarceri ale obrazului!
Nu m-a lovit fizic nimeni niciodata, dar cu vorba multe persoane au dat in mine. La inceput am iertat, apoi am inceput sa ripostez, iar in prezent nu le mai bag in seama.
nici eu nu prea mai sunt genul de a lasa de la mine…inainte poate eram mai „diplomata”, sa zic asa. acum tai in carne vie. prefer sa fiu directa, sa zic lucrurilor pe nume, indiferent pe cine deranjeaza asta!
Nici eu nu sunt genul care sa intoarca si celalalt obraz pentru ca am vazut destul de multa violenta in viata mea si am hotarat ca nu o s-o accept niciodata indreptata spre mine. Si ma tin de promisiune. Cred ca nimeni nu trebuie sa aiba drept de viata si de moarte asupra altei persoane, iar daca Dumnezeu ar fi vrut sa fim victime nu ne-ar fi inzestrat cu ratiune si cu puterea de a lua decizii.
Eu încerc să nu pun la suflet asemenea lecții de viata, iar în privința persoanelor, le ignor, e mai sănătos pentru mine.
Doamne si ma gandeam ca sunt rea,niciodata nu am intors obrazul si nici nu aveam de gand.
Mi se pare foarte corect..dar aici mai sunt si altele de pus in balanta
La mine nu e niciodata cu ” celalalt obraz”. M-ai calcat in picioare? Asteapta sa ma ridic, sa ma sterg de praf, si sa vezi atunci cosmar.
Uite că eu mai întorc obrazul. Dar doar ca să maschez riposta. 🙂
Of, Cris! Te inteleg si stiu ce vrei sa spui. Multi considera ca esti prost si slab daca nu dai la fel de tare, altii te considera rau si afurisit daca nu taci.
Eu am fost educata sa tac si sa inghit, sa merg mai departe. In anumite momente din viata am fost blocata din cauza educatiei care e instalata practic in mine, dar am reusit sa ma deblochez si sa dau replica. Stiu ca au fost socati cei care si-au primit-o pentru ca nu se asteptau.
Daca e ceva ce am invatat mai ales in ultimii ani este sa imi adun fortele si sa nu ma las calcata in picioare in numele ideii ca trebuie sa las de la mine ca sa fie bine. Mi-a fost greu, nu contest acest lucru si sunt momente cand primul gand e sa tac, dar am invatat sa dau cu putere, cu argumente acolo unde doare mai rau ca sa simta si prostul, si raul, si dobitocul care vrea sa imi faca rau.
Nici eu nu voi intoarce celalalt obraz niciodata. Am sters iobagia din mine – mai degraba as ataca inapoi, cand ma sterg de praf 🙂
Nici eu nu ma las calcata in picioare. Adio si la revedere. In anumite situatii las de la mine, treaca mearga, ma fac k iert, dar tin minte muuult timp. Ca sa nu zic permanent :))
Mi-o iau mereu dar cred ca o sa mi se umple si mie paharul…doar ca e putin mai inalt al meu, e de sampanie! Si cand o sa se umple, da pe din afara si arde tot!
Tot respectul , admiratia si „invidia” mea pentru astfel de oameni care nu permit astfel de compromisuri. Nu stiu daca tine de educatie sau de temperament, personalitate dar cred ca ambele se pot educa in astfel de cazuri. Mie mi-a jucat capul stanga- dreapta mereu si asta fiindca am avut incredere in oameni am crezut ca toti suntem facuti dupa „chipul si asemanarea” LUI.
Sa intorci celalalt obraz nu inseamna sa te lasi calcat in picioare. Din pacate, oamenii la care te astepti cel mai putin lovesc cel mai dureros.
Si eu merg pe același principiu ca di tine. Iert, dar nu uit.
Nu suport sa fiu luată in ras si cineva sa ma dea cu fundul de pământ sau sa-mi dea o palma si eu sa ma prefac ca-mi place. Nu pot sa tac si imi place sa spun lucrurilor pe nume, chiar daca de multe ori am deranjat….
nu ramân datoare niciodata ….
Asta cu „intoarce si celalalt obraz” mi s-a parut intotdeauna o mare tampenie. Asa cum spui si tu, parca dor mai tare loviturile primite de la cei care ne sunt dragi… Si pe ei ii pedepsim cel mai tare.
dar tot pe ei ii si iubim cel mai tare