Imi amintesc că atunci când Codin Maticiuc, alis Poponeț, și-a lansat această carte, au fost destul de promovate pe TV, atât evenimentul în sine, cât și cartea. O vreme mi-am zis că nu vreau să citesc așa ceva. Apoi a intervenit curiozitatea și, în final, am comandat cartea de lui de la Editura All(acum vreo lună de zile). Între timp cartea a și sosit (de fapt, de venit, a venit repede – în 2 zile) și a fost și citită de către subsemnata.
Despre ce este vorba în Consumatorul de Suflete
Despre aventurile unui Don Juan care se consideră un soi de vampir modern. N-am zis că e vorba despre aventurile lui Codin pentru că, deși cartea este scrisă la persoana I și am avut momente în care am fost dezgustată de poveștile lui, luându-le de bune pe toate, la final sunt sigură că mare parte din cele relatate nu s-au întâmplat pe bune și sunt doar rodul imaginației.
Pe scurt, cartea este o împletire între pagini de jurnal și scrisori dedicate unei femei pe care el pare a o iubi (în contextul în care lui îi pasă doar de sex și de energia și viața pe care o răpește victimelor sale). O iubește, ar vrea-o, dar îi povestește totul despre el, despre aventurile lui și felul lui de-a fi. Ea va avea de ales între a-l accepta așa cum este sau a fugi mulțumindu-i că a fost sincer cu ea.
Fel și fel de aventuri, femei de toate vârstele, droguri. Londra, Paris, Miami și multe alte locuri. Oameni cu bani, femei măritate, mult sex și un limbaj mai mult decât colorat. Și toate astea i le povestește ei.
Părerea mea despre Consumatorul de suflete
Din prefața lui Alex Ștefănescu, eu mă așteptam la altceva, sincer. Îl laudă destul de mult pe Codin Maticiuc și e încântat de opera lui. Chiar mă așteptam ca, la final, să exclam Wow și să-mi pară rău că n-am citit cartea mai devreme. Chiar și începutul cărții a fost promițător. Când am citit rândurile astea Am scris „introducere”, deși puteam scrie la fel de bine și „încheiere”, pentru că sunt convins că nu va începe nimeni să citească așa o aberație, am crezut că e vorba de simplă auto-ironie. Poate chiar era. Are și-un avertisment: Nu citi această mizerie!. Asta clar incită la lectură mai mult decât un îndemn sec.
În realitate, nu e chiar o capodoperă cartea (din punctul meu de vedere, desigur).
Mi-au plăcut asemănările și deosebirile dintre erou și un vampir. Unul de hrănește cu sânge, celălalt cu sufletele oamenilor (Da, ne hrănim cu sânge. Dar și cu lacrimi, dramă, tragedie sau pur și simplu cu suferința pe care o provocăm celuilalt sex.). Ambii acționează noaptea.
Mi-a plăcut sinceritatea (dacă luam totul de bun). Nu oricine are curajul să se recunoască drept băiat de bani gata, persoană superficială, consumatoare frecventă de droguri și înrăită de alcool, bărbat pentru care orice întâlnire trebuie să se termine cu o partidă de sex pe cinste, care își abandonează victimele după ce a luat ce era mai bun din sufletele lor.
Mi-a plăcut faptul că personajul e conștient că nu va fi iubit și poate nici acceptat de public, dar și-a asumat asta. Cu atât mai puțin va fi acceptat de iubită. De fapt, nici nu-și dorește asta. Îi scrie toate astea tocmai pentru a o speria și a o ține la distanță. Poate că nu vrea s-o rănească? Poate că mai există o urmă de umanitate în vampirul ăsta de anii 2000? Iubita n-am putea fi chiar noi, publicul? 🙂 Eu aș zice că da.
La început am fost dezamăgită de povești și limbaj. Oare la ce mă așteptam? Să pozeze în altceva decât noi toți suntem siguri că este? Să folosească metafore și cuvinte elegante când agață o tipă pe Facebook sau într-un bar și o posedă pe masa de fier de pe terasă? Nimic mai neverosimil. L-aș fi criticat mai rău decât o fac acum. Avea dreptate în interviurile lui când spunea că Oricât de bună ar fi fost cartea mea, criticile ar fi fost aceleași.
Normal că nu mi-au plăcut scenele de sex și cuvintele alese pentru a povesti despre ele. Nu sunt vreo măicuță și nici nu încerc să par. Am înțeles că ele erau necesare pentru contura perfect imaginea tipului superficial, a craiului, a cuceritorului și a tipului potent a cărui valoare se măsoară în numărul de picioare care i s-au deschis în față. Le-am acceptat, le-am citit, am căutat să înțeleg din ele ce era de înțeles, dar nu sunt de plăcut. Vreți o mostră? N-am să vă dau. Ar fi prea mult să le bag publicului meu pe gât, fie și sub formă de citate. Curioșii pot cumpăra cartea de aici.
Uneori prea acid, alteori puțin haios. Așa e personajul. Vulgar, extravagant, dar și posesor de cultură generală. 🙂
Și-n final, ce face iubita? Fuge sau rămâne?
Există vreo evoluție a personajului sau îl găsim la fel de imperfect și la ultima scrisoare și ultima pagină de jurnal? Chiar e superficial până-n măduva oaselor sau doar joacă rolul superficialului pe care noi, publicul, i l-am atribuit? Cât la sută din personaj este Codin și cât este ficțiune? Nu există varianta potrivit căreia povestea să fie 100% reală, da? Dacă ar fi fost așa, am fi găsit-o la secțiunea Non-fiction, ori ea face parte din colecția Strada Ficțiunii.
Nota mea pentru carte? 7. Nu e nici prea interesantă, nici un dezastru total. În niciun caz nu am citit-o pe nerăsuflate și nici nu mă dă pe spate scriitura modernă și talentul literar al lui Codin Maticiuc (cum zice pe Bendeac pe coperta spate).
Jur că nu ştiam că are o carte publicată!! Dar nici nu cred că i-a fost greu să o scrie. Însă mie una îmi place stilul său de a privi lucrurile. Şi-a asumat, are de unde, şi nu-l interesează de ceea ce este în jur. Mai ales când vine vorba de femeie.
Însă, am văzut şi postări şi rânduri care te fac să te îndoieşti de gradul său de superficialitate.
Poate, doar poate, aş citi cartea. Deşi, nu cred că va fi nimic special.
Cartea chiar nu te da pe spate, dar sa stii ca si eu am dubii ca ar fi chiar asa cum vrea presa sa-l vedem.
Fetelor, nu a scris el cartea, a si declarat ca l-a ajutat cineva s-o scrie. Adica, asa cum se procedeaza cand o vedeta vrea sa „scrie” o carte: spune cateva idei, cateva intamplari, iar scriitorul le transpune intr-un limbaj literar, le mai infloreste sau le mai indulceste, dupa e cazul. Iar sa-l banuiesti pe Codin de „cultura generala”… asta e prea de tot. 🙂
El a scris cartea asta special pentru dame, iar Alex Ștefănescu il „lauda” ironic, a fost ceva iesit din comun si pentru el.
Nu intru in polemici, dar sunt de alta parere.
Ai avut răbdare să citești o astfel de carte, cred că mai mult din curiozitate. Mărturisesc că nu mă atrage.
Curiozitate a fost mai mult, ai dreptate. Simt ca am cam pierdut cele 2 ore, dar macar stiu despre ce e povestea.
Inca nu am citit cartea, ma tenta la un moment dat si tind sa cred ca o voi si citi (curioasa maxim :))) ). Cel mai mult ma bucura faptul ca ai fost sincera, ca intotdeauna! :*
pai chiar nu aveam nimic de castigat daca nu eram sincera. Cel mult niste injuraturi 😀
Imi doresc enorm aceasta carte.
Daca vrei sa o citesti, ti-o pot imprumuta fara probleme.
De cand asteptam recenzia asta 🙂 acum nici nu stiu daca sa o iau si eu sau nu…
De ce nu? Poate tie o sa-ti placa.
De ce nu? Poate tie o sa-ti placa.
Mi-ai starnit interesul. Cred ca am sa mi-o cumpar si sa o citesc si eu. Mi se pare a fi o carte rupta din realitatea zilor noastre.
Da si nu. Nu cred ca e real nici 50% din ce scrie in ea.
Abia asteptam sa vad ce zici despre carte si pot spune ca m-am desumflat. Daca e la fel de reala ca Poponet, nu vreau sa o citesc pentru ca ma uit destul la stirile mondene.
E o experienta pana la urma. E buna si fie doar ca termen de comparatie.
Nu-l cunosc pe autorul despre care ne vorbesti si nici nu am auzit despre cartea lui. Insa la cum povestesti tu despre ea, sincer, nu e genul meu.
Vai, vai, vai, ce urat vorbesti! Cum sa nu cunosti asemenea personalitate?
Eu ma intreb daca Alex Stefanescu chiar a citit cartea.
Mai…nu se poate spune ca puteai avea mari asteptari de la carte, sincer. Dar e important ca ai avut vointa sa o termini 🙂 )))
nu stiu daca aveam asteptari in sensul ala, mai mult pot sa zic ca nu ma asteptam sa fie asa porcoasa.
Pe bune?? Hai ma, de cand este si asta scriitor??!!
De cand a scris cartea asta 😀
Nu am auzit de carte. Bine de stiut. Multumesc de recomandare!
N-as zice ca e chiar o recomandare…
Sunt curioasă să o citesc. Frumoasă recenzie! <3
Lectura placuta si multumesc.
Nu e bine sa ai asteptari…. din asteptari se nasc dezamagirile. In schimb daca nu le ai si gasesti ceva interesant la persoana/situatie/lucru s-ar putea sa-ti schimbi parerea. Codin in general e superficial, foarte acid, dar are si o inteligenta pe care nu vrea sa o arate decat cu taraita. Neah…. viata de baiat de bani gata care a intrat in lumea artistilor (prin ce?). Oare cartea i-a fost dedicata Ginei Pistol? :))) BTW pe langa limbaj colorat, droguri, bani aruncati in toate directiile, tricouri cu mesaje motivationale si jignitoare unele… Codin (sau familia Maticiuc) are si un mic orfelinat in care sunt ingrijiti vreo 20 de copii. Deci aparentele pot fi inselatoare. Asta m-a facut sa vad cu alti ochi acest om. Si da, ne invata ceva Codin. Sa nu ne pese de ce zic altii, ba chiar sa facem caterinca pe seama a ceea ce spune interlocutorul despre noi. Cu alte cuvinte sa ne doar fix la aluna (ca in fund sau cot nu stiu cat e de bine sa ne doara) de ce zic altii despre noi!
stiu si eu de treaba cu orfelinatul si sa stii ca am chiar in anturaj 2 tipi care pozeaza in cele mai nebune persoane, fac glume nesarate si chiar sunt foarte nestatornici in relatii, dar la fiecare Craciun si Paste ei strang bani si alimente si merg la un orfelinat. Nu mi-a venit sa cred cand am aflat de treaba asta.
carte? pe bune? a scris o carte? cred ca recenzia ta mi-a fost suficienta 🙂
eram mega curioasa de cartea asta… cu ocazia asta s-a dus naibii tot entuziasmul. nu stiu de ce ma asteptam la altceva…
Nu as citi-o. Nu m-ar imbogati cu nimic.
Am auzit si eu multe laude la adresa lui Codrin si am zis ca voi citi măcar o carte de-a lui.
Este prima recenzie citită si sincer as îndrăzni s-o citesc.
Nu ma uit la televizor, nu stiu cine e Codin Maticiuc, dar numele lui imi suna totusi cunoscut (probabil mi-a aparut prin reclame in sidebars, pe ici pe colo, who knows). In schimb imi place ce am citit mai sus si ma intriga faptul ca nu ti-a placut :)). Ba chiar mi-am salvat-o la bookmarks, sa mi-o comand dupa ce termin cu scoala de soferi (mi-am zis ca pana nu termin cu asta nu citesc nimic altceva in afara de legislatie, sa o stiu si in somn) 😀 .
esti glumeata azi! Pune mana pe carte si lasa-l pe Poponeț!