După ce luna trecută v-am povestit despre romanul Poate într-o altă viață, al aceleiași autoare, în iunie am decis ca pe lista mea de cărți de la editura Leda Edge(parte a Grupului Editorial Corint) să introduc și această carte, Uniți pe vecie. Experiența cu lucrarea anterioară a acestei autoare și ștampila aceea de pe copertă, cu 100% iubire au cântărit mult în decizie. 
Scurt rezumat Uniți pe vecie
Elsie, o fată liniștită spre plictisitoare, bibliotecar de profesie, e singură. Își petrecere Revelionul printre străini și de Anul Nou va mânca pizza singură. Sau nu. Sună să comande pizza, i se comunică un timp de așteptare prea mare, decide să meargă să-și ridice personal cina și acolo dă peste el, peste Ben. Între ei este chimie pură și din acest moment devin de nedespărțit. Relația evoluează rapid și în doar 5 luni cei doi ajung să se căsătorească în Las Vegas fără a da de știre vreunui membru al familiilor lor.
La doar câteva zile de când devenise doamna Ross, Elsie poftește la un anumit tip de cereale și Ben se oferă să meargă să le cumpere cât își face ea toaleta. În curând apartamentul va fi inundat de sunetul sirenelor mașinilor de poliție și al ambulanțelor. Elsie iese în stradă chiar în momentul în care Ben este urcat în ambulanță. Ben moare și Elsie se trezește văduvă fix în luna de miere.
Își face apariția și mama lui Ben, Susan, care nu știa nimic despre relația fiului ei cu Elsie și cu atât mai puțin despre căsătoria lor, iar Elsie nu-i poate dovedi că este soția lui pentru că încă nu primise certificatul de căsătorie. Pe lângă durerea pierderii sufletului ei pereche, Elsie mai trebuie să suporte și faptul că soțul ei va fi incinerat, și nu înhumat (așa cum și-ar fi dorit), pentru că așa vrea mama lui și ea nu are drept de decizie neavând niciun act care să dovedească faptul că erau căsătoriți.
Susan o dă la o parte. Părinții ei sunt șocați că fata lor s-a căsătorit fără ca ei să știe. Toată lumea crede că pierderea unui om, pe care-l cunoști de câteva luni și a cărui soție ai devenit de câteva zile, n-ar trebui să provoace suferință prea mare. Singura care este mereu alături de Elsie este prietena ei, Ana.
Elsie nu se va da bătută în fața soacrei care nu o recunoaște și la un moment dat lucrurile chiar se vor schimba. Ben nu se mai întoarce, dar Elsie va face lucruri care o unesc de el pe vecie. Nu actul de căsătorie va fi cel care contează. Doar atâta pot să vă spun.
Părerea mea despre Uniți pe vecie
E un roman dureros încă de la început pentru că lucrurile nu se întâmplă tocmai în ordinea în care vi le-am expus eu în rezumat.
Cartea începe fix cu episodul morții lui Ben și te încearcă niște emoții foarte puternice, ba chiar și lacrimi. De aici încolo povestea se desfășoară în 2 timpuri: timpul prezent, în care Elsie își trăiește drama și învață să facă față durerii, și timpul trecut prin care ni se dezvăluie evoluția relației sale cu Ben. Această construcție nu face deloc cartea greu de lecturat. Cele 330 de pagini chiar ar putea fi lesne parcurse într-o după-amiază.
Uniți pe vecie este scrisă la persoana I, autoarea împrumutând vocea lui Elsie pentru a spune povestea. Faptul să nu se schimbă persoana de la un capitol la altul face firul narativ ușor de urmărit.
E un roman de dragoste cu accente dramatice, e o poveste frumoasă și dureroasă în același timp. Avem doi oameni frumoși care se găsesc și se iubesc. Brusc vine viața și-l ia pe unul dintre ei, lăsându-l pe celălalt cu sufletul mai pustiit decât îi era acum 6 luni, când încă nu cunoscuse iubirea adevărată. Momentul în care Elsie vede bicicleta răsturnată, un bărbat urcat în ambulanță și sub picioare îi trosnesc cerealele ei preferate n-ai cum să-l uiți.
Ben e un bărbat atrăgător, glumeț, care știe să iubească și să facă o femeie fericită. E bărbatul pe care ni l-am dori toate. Asta nu-l face totuși perfect. Are și el o problemă, aceea că se simte responsabil de soarta și fericirea mamei sale, o văduvă care vrea să aibă iubirea fiului ei doar pentru ea. Din acest motiv el tot amână să-i spună mamei despre relația și căsătoria cu Elsie.
Elsie este genul ăla de fată cuminte, poate plictisitor de cuminte. Nu prea are prieteni, în afară de Ana, și este total dedicată slujbei sale de la bibliotecă. N-are o relație prea bună nici cu părinții ei și n-ar fi îndrăznit niciodată să spere că un bărbat ca Ben ar putea fi atras de ea. Și, cu toate astea, el a fost mai mult decât atras, a fost fermecat de ea.
Susan, mama lui Ben e soacra aia poamă acră, mamă de băiat, pentru care femeia care l-a făcut fericit pe băiatul ei nu înseamnă nimic dacă n-are actul care să o lege de el. Pare destul de egoistă dar, spre deosebire de soacrele din lumea reală, ei o să-i vină mintea la cap la un moment dat.
Și până la urmă care e treaba? Ce îi unește pe oamenii ăștia pe vecie? La început, după decesul lui Ben, când am aflat că era donator, m-am gândit că cineva o să primească inima lui și Elsie va păstra legătura cu acea persoană. Apoi, când ea începe să se simtă rău și cumpără teste de sarcină, o iei pe alt fir, cel al unui copil, al unui urmaș al lui Ben care să umple golul rămas după dispariția lui. Niciuna dintre variante nu se materializează. Mai multe detalii nu pot da.
Avem iubire și moarte, rai și iad, fericirea supremă și disperarea în aceeași carte, în același suflet, la o diferență de doar câteva zile. Încărcătura emoțională este foarte puternică. Drumul vindecării lui Elsie nu e deloc ușor. Sunt momente în care simți că viața nu mai are niciun rost, că nu mai poți și mai vrei să respiri. Îți aduci mereu aminte că omul iubit a murit pentru niște amărâte de cereale. Nu mai vrei să vezi cerealele alea în viața ta.
Cum să înveți să trăiești fără omul care ți-a dat totul și a plecat după doar 9 zile de căsnicie? Dacă ar fi murit după 9 ani oare ar fi fost mai ușor sau intensitatea unei iubiri și durerea unei pierderi nu au nimic de-a face cu durata unei relații? Își va accepta Susan nora până la urmă? Ce leagă 2 oameni pe vecie? Își va regăsi Elsie bucuria de zâmbi? Asta doar citind cartea veți afla. O puteți achiziționa de aici.
Citatul preferat din Uniți pe vecie – Îmi place să mă gândesc la tine și la Ben ca la un soi de supernovă […] Supernovele strălucesc pe cer mai puternic de orice altceva, dar se sting foarte repede. O supernovă este o explozie scurtă care descarcă o cantitate imensă de energie. (Susan, pag. 312)
O carte interesantă! <3
Draguta cartea si ca de obicei frumos prezentata. Nu stiu de ce dar eu nu pot vedea pozele. Pare ceva in neregula cu ele pentru ca imi apare un mare ”minus” in locul lor 🙁
Rezolvat cu pozele. Multumesc pentru apreciere.
Draguta descrierea dar pozele n se vad.
cred ca s-a remediat problema. Multumesc pentru atentionare.
Wow!! Super!! Trec cartea pe lista 🙂
Mirela, daca vrei sa ti-o trimit, sa imi dai de stire printr-un mesaj privat, te rog!
Am cartea, am inceput sa o citesc, dar m-am oprit pentru ca am zis ca nu e momentul pentru o asemenea drama. Cand inima mea nu e in masura sa inteleaga o carte, mintea spune ca trebuie sa ma opresc si sa reiau dupa un timp. Dupa ce am citit articolul tau, mai ca imi vine sa iau cartea sa o citesc totusi.
sunt si momente dureroase, dar parce te si motiveaza sa nu mai vezi atat de negre toate micile porcarii peste care dai zi de zi.
Asta e genul meu de carte. Imi place sa ma pierd in astfel de povesti, in care iubirea, decesul si trecerea peste o astfel de suferinta se impletesc realist, dar cu ceva sclipici presarat printre randuri, luminita aia de speranta care ne face sa ne gandim ca oamenii au capacitatea de a-si reveni indiferent de greutatile prin care trec. Culmea, cartea asta am vazut-o intr-o librarie si m-am tot uitat la ea. Am zambit cand am vazut ca ai scris despre ea. Cu siguranta o voi citi si eu. O sa-ti dau tag, sa nu omiti momentul respectiv ^^.
nu e o carte wow, dar e o carte de stare, de emotii, chiar foarte puternice, nu vine cu sfaturi, dar iti arata calea. Eu zic ca merita citita.
Romanele m-au captivat mereu. Insa parca nu mai sunt subiecte care sa fie la fel de interesante cum erau pe vremuri. Sau cel puţin eu nu am dat peste ele 😉
poate si pentru ca ai citit tu foarte mult 😀
Uh, ce fain e citatul cu supernova. M-a atins la sufleţel şi pe mine.
Cred că e o poveste care te consumă puţin, asta dacă chiar trăieşti ce citeşti. Eu mi-s destul de emotivă la din astea, plâng mai ales fără să vreau dacă aşa-i situaţia. După cum ai descris-o, pare o poveste dramatică 90%.
Aud pentru prima dată de carte dar deja intuiesc că da, Elsie îşi va regăsi bucuria de a zâmbi. Aşa e??
Poate ca da, poate ca nu. Nu mă trage de limbă! Descrierea starilor nu e chiar atat de dramatica, dar daca tu esti genul care se transpune usor in starile altora, fii sigura ca vei fi emotionata pagina dupa pagina.
Ar fii bine dacă as mai vrea să citesc,dar nu stiu de ce nu mai vreau!Îmi place recenzia !
Mi se pare o carte care trebuie citita desi nu ma dau in vant dupa subiectele romantice.
chiar sunt curioasa cum evolueaza starea lui elsie si daca reuseste sa se impace cu pierderea suferita…
Ce titlu frumos are! Ma atrage cu siguranta!
Nu ma așteptam la un subiect atât de trist. Am s-o citesc și eu