Expresia asta cu vrem o țară ca afară chiar e mereu pe buzele românilor. Indiferent că vorbim de șoselele foarte proaste, de birocrația care ucide și cel mai răbdător om sau de nivelul salarial, poftim mereu la ce au alții și suntem nemulțumiți de ce ne oferă România.
Unii aleg doar să se vaite și să viseze la o țară mai bună, alții își fac bagajul și pleacă spre alte zări și foarte puțini sunt cei care rămân aici și fac practic ceva pentru a transforma ușor-ușor România într-o țară de un anumit nivel, într-o țară ca afară.
Cei mai mulți tineri își iau tălpășița de cum termină liceul. Până acum câțiva ani, nu i-am condamnat pentru că am fost și eu studentă și știam care sunt condițiile din căminele de studenți de la noi și cât de puține programe de dezvoltare pentru studenți existau. În ultimul timp însă s-au schimbat unele lucruri, cel puțin în București, care a fost și rămâne cel mai mare centru universitar al țării.
Campusurile private
Eu, fiind din București și urmând cursurile unei facultăți de la mine din oraș, n-am locuit în cămin pe perioada studenției, dar am trecut pe acolo, prin vizită pe la colege. Știu, în linii mari, cum arătau camerele respective, cât de modest erau mobilate și cum era treaba cu băile pentru tot palierul. Cei care aveau ceva mai multe resurse financiare, preferau să se combine cu 1-3 colegi și să închirieze un apartament. Asta era cea mai bună soluție pentru a scăpa de condițiile din căminele de stat.
După 2010, dacă nu mă înșeală memoria, au început să apară și la noi căminele private. Altă viață! Dar adevărata schimbare cred că s-a produs odată cu deschiderea primului și totodată celui mai mare campus privat din România, WestGate Studios. Chiar este un campus ca afară, nu doar o adunătură de clădiri în care se pot caza studenții în condiții europene.
Practic, un campus e ca un ansamblu rezidențial dedicat studenților. Există tot felul de facilități pe care căminele de stat nu le oferă. Vorbim despre paza 24/24h, de dotarea complexului cu farmacie, restaurant, cafenea, bibliotecă și săli de studiu foarte bine dotate. Ai spălătorie, săli și terenuri de sport, club, sală de biliard, adică tot confortul. La așa facilități chiar se poate spune că facultatea este cea mai frumoasă perioadă a vieții.
Mai multe oportunități pentru studenți
Acum 20 de ani era greu să te faci remarcat din timpul facultății. Trebuia doar să înveți, să citești și să vorbești, când ți se dădea cuvântul. Bursele de studiu erau la mare căutare, dar erau puține și la ele aveau de obicei acces doar studenții cu note foarte mari, ori notele nu sunt mereu relevante pentru că poți avea idei inovative și să nu-ți placă să tocești la o materie.
Astăzi există o mulțime de burse, de programe educaționale și Internship-uri la care studenții sunt mai degrabă încurajați să arate ce pot ei, dincolo ce li se impune să învețe. Ba, mai mult, ideile cu adevărat strălucite pot câștiga și premii pe măsură. Asta am văzut când am descoperit această platformă, Platforma Y, dedicată studenților pasionați de business.
Cum funcționează treaba? Dacă ai o idee de afacere inedită sau una care poate îmbunătăți în vreun fel o afacere deja existentă, o poți înscrie pe Platforma Y și poți câștiga premii care să ajute la dezvoltarea ta profesională (curs de antreprenoriat sau o bursă Oxford Summer Business School).
Pentru cei care au cap, îl folosesc și se implica oportunitățile sunt mult mai multe în 2017.
Înțeleg că și prin universități s-au mai schimbat niște lucruri, asta poate și pentru că generația nouă de profesori mai tineri vine cu mentalități și metode noi.
În general oamenii sunt cei care sfințesc locul. Nici campusul privat WestGate Studios sau platforma amintită nu ar fi existat, dacă nu le-ar fi creat un om care a înțeles că viitorul acestei țări îl reprezintă tinerii studenți. De ce n-au avut alții aceeași viziune înaintea lui Liviu Tudor (omul care stă în spatele celor 2 proiecte), n-am de unde să știu, dar mi-as dori mai mulți oameni care să se gândească la țara asta și altfel, nu doar la modul cum să scot eu bani rapid de aici?.
Liviu Tudor face afaceri în domeniul imobiliar, dar uite că nu clădește doar spații pentru birouri, și contribuie și la construirea unui mâine mai bun.
S-a investit mult, nu doar în paturi și scaune, adică în condiții de cazare ca în occident, ci și în crearea unei adevărate comunități care să susțină și să încurajeze mentalitatea aceasta productivă, nu doar reproductivă. Studenții români sunt cel mai aproape de îndeplinirea dorinței de a locui într-o țară ca afară. Și, dacă proiectele de genul acesta vor convinge mai mulți tineri să rămână în țară, să-și pună ideile în practică aici, schimbările nu vor înceta să apară pentru noi toți.
Foarte frumos articolul ;deja citindu-l visez cu ochii deschisi la viitorul baietelului meu ;chiar mi-as dori sa invete si sa locuiasca intr-unul din caminele de acolo ;ceea ce ma ingrijoreaza in zilele noastre sunt stirile despre analfabetism in randul tinerilor si al scolarilor ;nu mi-as fi inchipuit in 2017 sa fie vorba de asa ceva ,cum era pe vremea bunicii.Poate totusi se va schimba ceva si elevii cat si studentii vor fi mai seriosi .
Mihaela, am citit articolul si sincer am vazut raze de soare pt.tara asta superba. Nici nu conteaza ca tinerii Inca pleaca, fiecare este liber sa isi hotarasca viata si…..nu pleaca toti. Analfabetismul este intalnit in tari mari precum Canada, America dar sigur ca , inca o data, ne vedem doar pe noi.
aici sunt de acord cu tine. Parca schimbam programa numai ca sa ii facem mai putin dornici de carte.
si eu am stat la camin si chiar a fost foarte greu..chiar nu stiam de acest proiect cu aceste camine private..mi se pare o idee foarte buna..asa sa tot fi student
important este ca ai supravietuit vietii de camin, Claudia 😀
Ma asteptam la ceva diferit când am citit titlul (la un îndemn pentru fiecare de a ne civiliza, poate), dar mi-a placut mult abordarea.
Intr-adevăr, primii pasi spre o tara ca afara ar fi bine sa pornească de la cei care studiază. Ce bine-ar fi fost sa locuiesc si eu intr-un campus ca acela….
Nu e ieftin, dupa cum am mai zis, dar nici chiria la particulari nu e. Oricum, mai importante mi se par oportunitatile decat locurile de cazare.
Foarte frumos ai scris! imi palce cum gandesti! Cred ca schimbarea pleaca de la noi, de la fiecare in parte, de la mentalitatea noastra. Tara suntem noi, deci fiecare trebuie sa se schimbe. Daca eu hotarasc sa nu mai arung gunoi pe jos si hotarasti si tu si prietenii tai atunci lucrurile se vor schimba. Foarte util articolul tau si foooarte tare platforma. Pacat ca sunt doar 3 pagini de articole, sper sa apara cat mai multe . Multumim ca ai impartasit cu noi informatia :*
O, da, aud des ca vrem o tara ca in vest. Pt asta e nevoie sa ne purtam ca in vest si o sa ajungem acolo. Adicalea sa ne facem noi vestici si imediat romania se vesticizeaza 😉
E drumul lung si plin de jaloane 😀
daca m-as fi priceput la partea asta de business, m-as fi bagat si eu pentru cursul de antreprenoriat.
Am stat 5 ani în Regie. Ce bine ar fi prins căminele astea de care scrii atunci…
he, he. Ne-am nascut in timpul nepotrivit.
Frumos articolul. Si bine punctat.
Mi-ar fi plăcut să trăiesc viața de studentă la maxim cu petreceri în cămin, dar cu condiții bune 😀 prietenele mele își înghesuiau hainele într-un dulap mic, se mai furau haine și cosmetice, condiții naspa la bai și bucătărie :d asa ca tot mai bine acasa.
eu nu stiu cum supravietuiau oamenii in camin, zau!
Eu am stat la camin muulti ani, nu doar patul si scaunul face diferenta, ci si toaleta 😀 – aveam unele comune, de neuitat… se infundau, etc. iar administratora…o doamna rupta din cartile comuniste…
crede-ma ca nu am avut curaj sa merg la o toaleta in camin, dar mi-o imaginez din povestirile colegelor de facultate.
Noii studenti vor fi mult mai fericiti decat vechii studenti care nu au avut parte de aceste facilitati. Tot de noi depinde sa schimbam multe in aceasta tara
Mi-ar fi placut sa locuiesc la camin dar fiind din oras nu s-a putut. Asa parca viata de studenta nu a fost atat de palpitanta cu toate conditiile mizere dintr-un camin. Felicitari d-lui Liviu Tudor pentru ca s-a gandit la conditiile de viata ale studentilor.
Nu am avut de-a face cu viata in caminele studentesti, am preferat naveta desi stau la tara. Si bine am facut, zic eu! Nu odata am auzit colegele care stateau prin camine plangandu-se de anumite lucruri.
nici eu n-am stat la camin, am venit la o prietena in bucuresti si am stat vreo 2 zile, dar nu m-a dat pe spate. sunt de parere ca oamenii conteaza, nu locurile. asa ca mi-a placut mult mai mult sa stau la vara-mea si sa fiu totusi in alt oras decat cel natal
Nici eu nu stiu ce inseamna sa stai la camin dar sper ca lucrurile sa fie din ce in ce mai bune in viitor. Ma gandesc la Cris al meu, evident 🙂
Felicitari pentru aceasta idee si fie ca multi sa se poata bucura de ademenea facilitati.
Chestia cu bursele chiar nu o stiam. Eu am aflat de Liviu Tudor cand m-am documentat pentru un articol. Am vrut sa fac o analiza a aeroporturilor, aerodromurilor si heliporturilor din tara noastra (cifrele nu sunt chiar atat de generoase). Si in goana asta a mea dupa informatie am aflat ca in Bucuresti exista doar doua heliporturi, dintre care unul este chiar in West Gate Park. Ca sa vezi ce s-au aliniat lucrurile referitor la „o tara ca afara”. Si eu sunt bucuroasa ca se investeste in chestii utile SI frumoase, care sa schimbe usor usor imaginea tarii noastre.
Uite ce bine ar fi fost dacă exista așa ceva pe vremea când eram eu studentă. Ca și tine, am urmat cursurile facultății din același oraș în care locuiesc. Eu încercam să câștig un ban pe perioada facultății ca să mă pot întreține. Nu reușeam mare lucru, dar puteam măcar să îmi cumpăr singura hainele și cele necesare. Dacă aș fi avut o asemenea șansă, cred că alta era viața mea acum.
eh, cine stie pe unde erai acum si nu ne mai bagai in seama! 😛
E bine pentru studenti ca s-au imbunatatit conditiile. Nu stiu ce-o sa alega Denys sa continuie studiile aici sau peste cativa ani va pleca la parintii lui in Italia….daca vor mai fi acolo 🙂
Noi am muncit cativa ani in Spania si automat ne-am luat fetele acolo, fata cea mare a facut facultatea acolo in Granada, a fost nevoita sa inchireze un apartament impreuna cu alte doua fete (spanioloaice) a luat o bursa de merit ceea ce-o ajutato foarte mult….Condiitiile au fost bune din toate punctele de vedere nu a fost marginalizata fiind romanca, cel mai bine a fost ca a luat note pe merit fara nici-un fel de spaga…asta conteaza foarte mult.
Felicitari pentru articol, informatii foarte utile! :-*
felicitari pentru reusitele fetelor si succes nepotului!
Nu stiam de existenta campusurilor private dar imi place ca au inceput sa apara si la noi si sper ca Dragos sa beneficieze de toate oportunitatile existente.
Mai aveti pana la facultate. Pana atunci sigur va fi si mai bine!
Eu am stat mai mult dupa fusta mamei si mi-a fost teama sau poate ca parintii nu au avut suficienti bani sa ma poata sustine ntr-un alt oras. Acum regret si cred ca as fi avut o oarecare independenta si nu as mai fi fost asa mamoasa daca as fi plecat intr-un alt ras sa ma mai calesc putin