Cere și ți se va da. Am cerut și mi-a dat Antoaneta mister cât să nu pot duce. Bine, exagerez. L-am dus. Și chiar mi-a plăcut, deși în primele pagini simțeam că mă pierd și mă temeam că nu voi ști ce să scriu la final. Ei bine, alături de o altă carte, căreia îi va veni rândul în curând, de câteva produse AVON (mai exact 4), din care 3 deja m-au cucerit, a venit și această carte, Fata de la nord de ziuă, de Alexandru Voicescu (editura Herg Benet). Mare instigatoare la citit literatură română, Antoaneta și-a propus să mă corupă și pe mine și chiar s-au putea să-i iasă treaba asta.
Scurt rezumat Fata de la nord de ziuă
Este destul de greu de rezumat povestea fără a dezvălui totul, dar încerc.
Gerard, un tip pentru care viața nu prea mai are niciun sens după moartea soției sale, pasionat de fotografie, se află într-o excursie în Norvegia, făcând poze, în momentul în care alunecă pe niște pietre în apă. Asta fix când bateria aparatului foto indica nivelul de 13% baterie rămasă. Ghinionul nu e chiar atât de mare pentru că, deși se rănește, este salvat de o Fata, elevă la un colegiu din apropiere (sau nu, după cum mi-a fost dat să aflu la un moment dat).
Gerard se trezește într-o cameră minimalist mobilată, fără nicio fereastră și puternic luminată artificial. Descoperă un colegiu în care nu există deloc ferestre și peste tot aceeași lumină orbitoare. Colegiul se numește Angello și deviza lui este Sine Anima (fără viață). În colegiu doar fete, toate foarte frumoase (pare-se că e un colegiu pentru fete care-și doresc o carieră în lumea modelling-ului). Printre ele este și ea, Fata. Ea s-a îndrăgostit de el și simte o legătură foarte puternică între ei doi. El își amintește vag figura ei, dar și faptul că l-a implorat, atunci când l-a salvat, sa nu spună nimănui că ea a fost. O caută din priviri un timp (șederea la colegiu i se prelungește), apoi se resemnează spunându-și că poate nici n-a existat.
Gerard vrea să părăsească colegiul, să vadă ce e dincolo de el, să găsească locul unde era să moară. Din păcate, nu există ieșire…
De aici romanul se mută din Norvegia lui 2016 în Franța lui 1931 și, dacă până acum povestea a fost misterioasă, de acum devine de-a dreptul fantastică și descoperirile din această parte a cărții chiar produc fiori. De ce simte Fata atracția aceea pentru Gerard și care este de fapt numele ei? De ce este ea în pericol și are nevoie de Gerard pentru a fi salvată? De ce nu sunt ferestre? De ce e tot timpul noapte și ce e cu lumina aceea artificială? Toate răspunsurile le vei avea la final. Sau aproape toate, ca să nu exagerez. Nu pot să vă dau prea multe detalii despre partea ”franceză” a cărții pentru că ar însemna să distrug misterul.
Părerea mea despre Fata de la nord de ziuă
Cum am perceput eu cartea? Inițial mi-am zis că o fi roman de dragoste. Pe măsură ce am avansat, am început să cred că am de-a face cu o poveste SF (unde e mereu noapte – colegiul ăla fiind vreo navă extraterestră). Apoi, mi-am dat seama că nici fetele din colegiu nu erau ce păreau a fi la prima vedere, începe să se vorbească despre Coșmaruri, Cura, Fata repetă mereu o mantră și există un Studio (foto, se pare) în care în loc de ședințe foto au loc niște exorcizări, dacă le pot numi așa. Să fie roman psihologic?
Fata de la nord de ziuă are câte puțin din toate, dar cel mai important este să rețineți că este un roman despre noi, despre viață și despre moarte, despre lumină și întuneric, despre rațiunea de a trăi, despre forța iubirii de a te aduce înapoi de dincolo de moarte. Este despre lumi în care poate călători sufletul și mintea în vreme ce trupul stă pe loc.
Prizonieri în colegiul mai mult decât anormal, cu o atracție inexplicabilă unul față de altul, Fata și Gerard sunt responsabili fiecare pentru viața și fericirea celuilalt Doar împreună se pot salva și evada din temnița colegiului, a morții, a vieții, a dezamăgirii, a nefericirii. Oare vor reuși?
Stilul scriitorului mi-a plăcut mult, chiar dacă vă mărturiseam că la început mi-a fost greu să urmez textul. În niciun caz nu este genul ăla de carte pe care s-o poți citi cu gândul la ce vei găti mâine. De fapt, nici nu vei avea cum să faci asta. Povestea te ține atât cu ochii, cât și cu mintea lipite de carte. Pentru mine n-a fost deloc predictibilă și asta a făcut-o delicioasă.
Este un roman plin de simboluri. Dincolo de povestea din cuvinte se mai ascund altele în semnificațiile cuvintelor respective. Nu e una, sunt multe. Sunt atâtea povești câte interpretări diferite putem da simbolurilor pe care le găsim în paginile lui.
Dacă sunteți fani mister, Fata de la nord de ziuă sigur o să vă placă.
Esti un om minunat si meriti sa fii rasfatata! ♥ Ti-am spus asta de mai multe ori si voi continua sa ti-o spun. Cat despre carte, desi initial am crezut ca nu va fi genul meu, dupa ce am citit recenzia ta m-ai cam convins cu ea :D. Stii sa pui in valoare o carte.
Multumesc, Ioana. Cuvintele aste inseamna mult mai ales ca vin de la tine :*.
Multumim pentru recenzie, pare o carte buna..
Ma bucur ca nu ma bati pentru ca ti-am dat de lucru 🙂 ))))
Are dreptate Ioana, stii sa pui in valoare o carte prin modul in care o prezint.
Adevarul este ca am citit destule prezentari la aceasta carte incat sa ajung sa imi dau seama ca fiecare trece totul prin sfera personala si intelege mesajul transmis de autor. Imi place ca nu ai dezvaluit prea multe, ci suficient cat sa ii convingi pe oameni ca merita sa o citeasca 🙂
multumesc pentru incurajari. Sunt sigura ca mai am mult de lucru la articole complete pentru prezentarea unei carti, dar sper sa nu dezamagesc.
Greu am mai citit cartea asta. Cam pana pe la jumatate nu intelegeam nimic. Apoi totul a inceput sa prinda contur iar la final mi-a parut rau ca s-a terminat.
Ar trebui sa citesti si „Malad” ? Alexandru Voicescu are un atil aparte de a scrie. O sa iti placa si asta, sunt sigura.
Si daca vrei ceva si mai „incurcat” iti recomand Noumenoir de Flavius Ardelean ?
Iti place sa ma provoci si mie imi place sa dau curs provocarilor. Ne auzim curand si cu una din cartile astea 2 😛
Mi-a placut foarte mult prezentarea ta, m-a facut sa imi doresc sa citesc cartea, sa inteleg ce se intampla acolo, ce va fi cu Fata si cu Gerard…
chiar ca pare o carte plina de mister..multumim pentru recenzie
la cat am ajuns sa te cunosc, ca fiind o fire sensibila si ganditoare, sigur o sa iti placa.
Dupa ce am citit acest articol voi cauta cartea ca sa o citesc si eu.
Sa ne spui si parerea ta despre ea.
Nu prea citesc astfel de carti, dar recunosc ca mai facut curioasa si am pus-o pe lista de lectura fiindca imi plac lucrurile noi care ma scot din zona de confort. Si acum mi-am dat seama ca nu am mai citit un roman scris de un scriitor roman de mult timp.
Genul pare a fi interesanta si daca as avea mai mult timp, ar fi interesant sa o citesc
stiu ca tu mai mult servesti carti pentru copii 😀
am citit si eu cartea. initial, mi-am pus cateva semne de intrebare si nu pricepeam nimic, dar pe parcurs, s-au mai schimbat lucrurile. mi-a placut tare mult, autorul chiar stie cum sa puna problema!
Wow! Foarte tentant acest subiect. Antoaneta se pare ca ti-a oferit chiar o carte foarte tentanta. Imi doresc sa-mi fac mai mult timp si pentru citit ca si-asa televizorul e pe post de mobila. 😀
? M-ai facut sa rad cu remarca aceea ca nu o poti citi cu gandul la ce vei gati maine. Si eu citesc acum ultimul volum din Trilogia Sancti – Turnul de Simon Toyne, o carte care la fel trebuie sa te gandesti la ceea ce citesti. Cum ti-a fugit gandul, cum te intorci inapoi.
bag de seama ca si tu ai mintile imprastiate 😛