De când tot scriu pe blogurile mele, am primit fel și fel de reacții sub formă de comentarii. Dacă am scris despre ceva că este ieftin, unii m-au certat că era scump de fapt, că ei nu ar da acel preț pe un glob de sticlă, să zicem, și ar prefera unul ieftin din plastic. Comparăm merele cu perele…
Dacă, dimpotrivă, am protestat vizavi de prețul vreunui produs sau serviciu, alții mi-au sărit în cap spunându-mi că lucrurile de calitate sunt scumpe și nu am de ce să mă revolt. Puteți s-o dați cum vreți. Pentru mine, un fond de ten care costă mai mult de 50 de lei e scump. Punct. Oricât de bun ar fi, eu nu mi-l permit. Punct.
Simt nevoia să trag puțin linie și să vă explic cum stă treaba cu aprecierile mele în materie de prețuri.
Pe lumea asta există lucruri absolute și lucruri relative. Există adevărurile absolute, de genul pământul este rotund (din orice parte l-ai privi, el este la fel) și există adevăruri relative, așa cum este afirmația acești chiloți sunt ieftini. În cazul chiloților, fiecare vede prețul în alt fel, în funcție de mai mulți factori. Depinde dacă îți place bumbacul sau dantela, dacă vrei ceva clasic sau un model mai nou :D. Dacă porți bumbac de obicei, mi se pare evident de ce o să zici că scumpi chiloții din dantelă.
Apoi, un lucru poate fi ieftin sau scump, analizat prin prisma nivelului veniturilor. Păi, dacă ai salariul de 5000 de lei lunar, normal că o să mă judeci pentru că aleg să-mi cumpăr chiloți la 10 lei perechea. O să te întrebi cum mă suport purtând lenjerie intimă atât de ieftină. Altul, care câștigă 1000 de lei pe lună, o să considere asta o aroganță. De ce să-mi iau chiloți la 10 lei perechea, când există și seturi de 3 la 10 lei? E evident că-mi place să trăiesc pe picior mare și arunc cu banii pentru că am de unde!
Unul își face cumpărăturile numai la mall sau pe site-uri cu produse de fițe, gen Victoria’s Secret. Cum să își imagineze că cineva poate purta budigăi așa de ieftini? Celălalt, obișnuit cu prețurile de la tarabă, n-are cum să-i creadă altfel decât scumpi.
Dragilor, atunci când scriu despre un produs că este ieftin sau scump, nu am pretenția că dețin adevărul absolut. El este un produs ieftin pentru mine, raportându-mă la veniturile mele, la stilul meu de viață, la experiențele anterioare. O geacă de firmă, care costa 2500 de lei și acum este la reducere la 1500 de lei, va fi considerată mega-ofertă și super ieftinătură de către cei cu venituri mai mari. Pentru mine, și la 900 de lei ar fi scumpă. Pentru că eu nu sunt dispusă să-mi dau tot venitul pe o lună pe ”etichetă”.
Acum e clar cum stă treaba cu ieftin și scump?
Doamne ca bine le spui Cristina, ai perfecta dreptate. Eu de fel nu sunt risipitoare asa ca ma gandesc bine pe ce si cum dau banii.
Pentru cei cu venituri mari aceste produse nu li se par scumpe,dator noi muritorii de ranu nu ni le permitem și sa dai pe o greaca cca 500 € e cam mult totuși. .
Aşa e și la mine să știi. Nici eu nu dau mai mult de 50 de lei pe un fond de ten care mă ține aproape 1 an.?
Pe langa ce ai spus tu, mai adaug ca depinde de prioritatile si problemele pe care le avem. Unii pot sa considere ca dau multi bani pe produsele pentru piele, dar avand o boala la activ si o piele extra sensibila, ma costa mai mult tratamentul decat produsele. Pe de alta parte, sa vezi cat ma codesc sa cheltui pe unele lucruri carora eu nu le inteleg utilitatea, cum ar fi televizorul :))) My better half incearca sa ma convinga sa cumpar unul si eu tot ii explic ca eu nu dau banii pe un obiect de pe care as sterge praful.
corect, fiecare cu prioritatile lui 😀
Ai dreptate ,si eu tot asa sunt.
Un mare adevar graiesti. Fiecare stie cel mai bine cat se poate intinde la cheltuit in functie de venituri, necesitati, preferinte, credinte.
Ooo, Doamne cat adevar!! Si pe mine ma enerveaza oamenii care stramba cand fac afirmatii de genul acesta. Nici eu nu as da o groaza de bani pe un articol vestimentar oricat de bun este. Nu mi-l permit. Iar la cosmetice deja fac raduri de nervi 😛 . Am dar si 100 de lei pe o crema de calitate, firma doar ca nu era buna pentru mine. Asa ca …da analizez bine
aici e treaba relativa, vorba ta. dar totul se rezuma la salariile pe care le are fiecare. ca altfel n-are cum sa fie. bine, si de stilul tau de a gandi. pana la urma, daca tu esti dispus sa mananci paine cu sare pana la urmatorul salariu, normal ca vei fi dispus sa platesti 1000 lei pe ceva ce tu-ti doresti foarte mult. daca esti cu capul pe umeri, ca mine, vorba ta, si fondul de ten ce sare de 50 lei e scump
Te aprob pentru ca si eu aceeași gândire. Am prieteni care imi povestesc ca au prins geaca la reducere si a dat doar 300€ si eu nici 100 nu dădeam dar este vorba de câstiguri. Si de felul in care alegi sa-ți cheltui banii
Cat adevar in acest articol! Si mie mi-ar placea sa mananc daca nu zilnic macar o data pe saptamana somon dar pentru mine este o delicatete fiind prea scump.
Si nici nu e f. sanatos cel de crescatorie, asa ca sa ne bucuram si de bunataturile locale 🙂 .
Evident ca totul e relativ. Depinde si de prioritatile perioadei din viata dar si de cat efort depunem pentru bani- chiar daca avui venit suficient eu tot nu risipii banii. Pentru mine e important si de cate ori folosesc acel lucru. In cifre, sa zicem ca pentru o pereche de incaltaminte de piele (sa zicem ghete) care este singura ce o port (nu am alte ghete) si sper sa ma tina 3 ierni (ca ultimile prefer sa o iau de firma in care am incredere si sa dau mai mult (desi as urmari reduceri) si sunt dispusa sa dau si 50 euro. Astfel la 100 de utilizari pe an ori 3 ani inseamna 50 euro / 300 = cativa centi de utilizare adica sunt dispusa si un pret dublu!. Au contraire, nu as lua o poseta de seara cu 100 euro ce as purta-o la 2 ocazii: costul de 100 euro /2 si zau ca nu merita.
Ca o remarca personala, singurele din viata mea (viata mea actuala) care merita costuri mari ar fi incaltamintea (si nu am multe, de ex. am sandale ce m-au tinut 4 veri si nu avui decat o pereche), o haina termica (e iarna 😀 ) si mancarea. Restul sunt ca „sa am simt bine” si inlocuibile, asa ca nu ma deranjeaza sa am dulap si pat la mana a2a, haine la mana 2a sau facute de mine, un covor ieftin ca oricum peste 3-4 ani il schimb etc. Nu ma atasez usor de obiecte, ele sunt doar unelte care imi usureaza viata, eu raman cu sau fara ele fericita.
P.S. nu am tv si nu vad nicio prioritate in a lua. Mai bine mergem la bere cu banii aia 🙂
Mare dreptate ai draga Cristina,adevarat, ne raportam la banii care-i luam in mana si vedem cum ii cheltuim, ce putem lua cu ei,ce e mai prioritar.Fiecare poate sa-si ia ceea ce vrea,la pretul care vrea ,e alegerea lui.Eu ma raportez la mine si nevoile mele,ale familiei mele,deci fiecare le stie pe ale lui cam asa sta treaba cu ieftin si scump.
de cand a venit fetita in familia noastra, veniturile noastre au suportat multe schimbari. eu din nastere sunt cam chitroasa, adica nu as da niciodata pe o geaca 900 lei sau pe un machiaj de seara 200-300 ron..
D’aia imi place mie de tine si d’aia ne intelegem asa de bine, tocmai pentru ca ne intelegem chestiile de genul acesta, suntem ambele in punctul in care stim ca oamenii diferiti au perceptii diferite asupra lucrurilor. Cand zic oameni diferiti nu ma refer doar la orasele in care locuim, ca tu oricum cred ca locuiesti in cel mai scump oras din tara 😀 (si cu cele mai multe oportunitati ♥), ci si la prioritatile pe care le avem, sau chiar la lucrurile pentru care ne tresare inima. Eu, de exemplu, as da ca nebuna o gramada de bani pe geluri de dus. Tu, pe de alta parte, cred ca ti-ai face stoc de sapunuri solide cat mai pretioase. Fiecare cu nebuniile ei 😀 . Totul e relativ si e frumos tocmai pentru ca e relativ. Altfel am fi doar o gramada de oameni trasi la indigo.
Te pup, Cris! ♥