Apar tot mai des și pe străzile de la noi. Unii le consideră ridicole, alții le privesc cu invidie. Vorbim despre aceste două tipuri de vehicule, cu una sau cu două roți, numite monocicluri și bicicluri. Sunt la mare modă variantele lor electrice. Nu doar că fac senzație prin parcuri, când vine vorba de distracție, dar ele reprezintă și o modalitate de transport foarte bună în marile orașe. Dacă ai ajuns până aici, mi-e clar că și tu râvnești de ceva vreme la aceste vehicule și nu reușești încă să-ți dai seama care ți s-ar potrivi mai bine și în care din cele două ar fi mai potrivit să-ți investești banii. Alegerea va fi mai simplă după ce îți vei răspunde, în sinea ta, la următoarele patru întrebări.
Ce sumă ești dispus să investești?
Asta este întrebarea de pornire la orice achiziție. Fiecare dintre noi are un anumit buget în care trebuie să se încadreze. Dacă nu dispui de foarte mulți bani, un monociclu precum acesta este mai potrivit decât un biciclu pentru că este mai ieftin și își face foarte bine treaba. Prinde cam aceeași viteză, are o autonomie a bateriei de minimum 18-20 km (la cel mai ieftin model) și poate fi folosit fără probleme până la o temperatură minimă de -10º C, la fel ca și un biciclu.
Cât de bine stai cu echilibrul?
Monociclul are o singură roată. Știai asta, nu? Este evident că mult mai stabilă este varianta unui vehicul cu 2 roți, de tipul biciclului de aici. Până la urmă, un biciclu este un soi hoverboard la care se adaugă un mâner (cadru) sau o șa. Este mai ușor să-ți găsești și să-ți menții echilibrul pe un astfel de model, dotat cu procesor dual pentru echilibrare. Asta nu înseamnă că nu te-ai putea descurca și pe monociclu, și acesta fiind dotat cu cip inteligent pentru menținerea echilibrului. Cel mai bine ar fi să mergi într-un showroom și să testezi ambele variante.
Cât de mult apreciezi comoditatea?
Și la nivel de confort există câteva diferențe între cele două tipuri de vehicule. În cazul monociclului, deplasarea se face exclusiv în poziție în picioare, cu picioarele fixate pe pedale. La biciclu, nu doar că suprafața pe care stă piciorul este mai mare, dar există și modele prevăzute cu șa, după cum spuneam și mai sus. Acestea sunt mai confortabile, putându-te deplasa pe ele și șezând jos.
Putere sau portabilitate?
Vrei un motor mai puternic sub tălpile tale? Ar trebui să te orientezi spre biciclu. Dacă ai și ceva mai mulți bani de investit, poți alege un model chiar foarte puternic, cu motor de 1000 Watti. Partea proastă este că biciclurile sunt ceva mai grele și mai voluminoase (fiind mai greu de transportat în cazul unei vacanțe, de exemplu). Din punctul acesta de vedere, al gradului de portabilitate, monociclul câștigă teren important.
Răspunde-ți sincer la aceste întrebări și cu siguranță îți va fi mult mai simplu să iei o decizie. Nu poți alege un monociclu doar pentru că l-ai găsit mai ieftin sau un biciclu pentru că are X și el este mulțumit. Tu nu ești X și nici prețul nu este o foarte mare problemă pentru că apar mereu oferte noi (chiar zilele acestea văzusem o reducere de peste 40% la un biciclu, ceea ce îl aducea la același preț cu vărul lui cu o singură roată, monociclul). Fii sigur că știi exact care-ți sunt nevoile și așteptările și apoi fă alegerea pe care să nu o regreți!
Sa fiu sincera eu acu aud de asa ceva ,nu am vazut pana acu .
Nu e inca tarziu sa si incerci, daca esti curajoasa!
La cat de prost stau eu cu echilibrul, nu cred ca m-as putea sui pe asa ceva. Abia merg cu bicicleta
lumea zicea ca n-ar fi mai greu de mers pe ele decat pe bicicleta…
La oasele mele bătrâne nu cred ca am curajul sa încerc…Nici la capitolul echilibru nu stau prea bine…
Ei, esti inca in floarea varstei! Nu e cazul sa te temi 😛
Doamne, cred ca as merge de-a berbeleacul. Mai bine la sol.
copiii sigur te vor contrazice
La anii mei,la frica care o am fata de a merge cu bicicleta si echilibrul prost prefer sa merg pe jos,las tinerii sa mearga pe aceste doua minunatii!
este drept ca majoritatea celor care folosesc vehiculele astea sunt tinerii 🙂
Nu sunt pentru mine. Recunosc ca nu m-as descurca. Si apoi deja ma imaginez in fusta, pe tocuri si pe un astfel de mijloc de calatorie 😛 . Rad eu de mine insami daramite altii 😛 😛 …..
Cred ca intr-adevar tinuta ta nu e potrivita pentru asa ceva 🙂
Nu mi se potriveste niciunul si nici n-as vrea sa le testez vreodata. Nici cu bicicleta nu le am dar cu asa ceva? Nu sunt pentru mine, dar am vazut destule prin oras si multi conducatori nu prea le stapanesc asa cum trebuie.
apreciez sinceritatea ta, Cristina. Nici eu nu stiu daca m-as descurca pe ele dar asa sunt destul de interesante.
Doamne fereste, nu. Am vazut prin oras dar nici baiatului meu nu-i plac. Mi-a spus ca nu are incredere in el sa circule cu asa ceva.
gusturile si placerile nu se discuta, clar!
Cand esti foarte tanar nu te dai in laturi sa incerci ceva nou. ,dar ptr mine e ceva ce mi-ar placea doar sa privesc cum merg altii ,atat !
sigur ai sa vezi tineri prin parcuri folosindu-le
stiu sa merg cu bicicleta ,am luat multe cazaturi dar am invatat,as incerca chiar si daca am 37 ani,imi plac provacarile si as incerca si asa ceva
si ce, la 37 de ani esti batrana? 😀
eu nici nu vazui, nici nu as vrea sa iau. Strazile si trotuarele Bucurestiului nu sunt prietenoase, iar viteza atinsa nu e mare, mai important e mersul pt sanatate ( omul e de sute de mii de ani biped, si asa am evoluat, 9 ore nemiscati pe scaun e prea mult 😀 )
Depinde si de om sa stii si eu sunt cu mersul pe jos, preferand sa simt pamantul sub picioare, dar parca tot sunt curioasa…
Stau prost la capitolul buget, dar tragand aer in piept, pe biciclu m-as urca, cu riscul ca voi cadea.
Cred ca se poate testa prin magazine.
Eu fac parte din categoria invidiosilor ca tare mi-ar placea sa ma dau si eu cu trotineta asta dar imi aduc aminte ca am vazut candva ca nu tine persoanele de gabaritul meu. Asta ar fi un motiv si cel de-al doilea, abia am echilibru pe pamant, daca ma mai urc putin… nu garantez, ma ia ameteala rau.
lasa ca ne punem pe slabit… vedem noi cand
Cand eram mai slaba, m-ar fi tentat sa incerc tot felul de chestii.
Acum….nu am curaj 😛
Eu nu stiu sa merg nici cu bicicleta ce sa mai vorbesc de monociclu. Doar pe trotineta sau tricicleta am curaj sa ma deplasez!
Ma dezamagesti. Aveam asteptari mari de la tine!
eu am invatat sa merg pe bicicleta la 34 de ani. Niciodata nu e tarziu 🙂
si eu am invatat tarziu, undeva pe la 14 ani cred.
Eu sunt impiedicata si adormita prin definitie, deci nu cred ca sunt pentru mine.
m-ai facut sa zambesc. Nu te-am vazut niciodata accidentata deci cred ca te alinti.
Pe mine ma ,,bate gandul ” sa incerc …vorba ceea,, incercarea moarte n- are”))) nu avem de unde sa stim cum sunt daca nu le incercam exact ca mersul pe bicicleta…si acum…cu o tranta- n plus sau minus tot noi suntem)))
sigur fiica ta se va bucura sa te vada asa curajoasa.