Nu l-am scos niciodată în parc până acum. Locuim la curte, la periferie, și ne-am rezumat la a ne plimba pe la noi prin zonă. Poate și pentru că parcul este foarte departe de noi. Sau, mai degrabă, pentru că nu aveam încredere în el. Fiind de talie mică, ne-am permis să îl lăsăm uneori fără lesa sau ham, în timpul plimbărilor de seară. N-a schițat niciodată nici cel mai mic gest de a lătra sau de a se repezi la vreo persoană de pe stradă. În schimb, atunci când vine vorba de câini, e greu de stăpânit. Greu dacă are lesă. Dacă e liber, e imposibil de domolit. Nu e și el ca alți căței, să te audă când ii spui că nu are voie. Bine, recunosc, e vina mea că nu l-am educat și l-am răsfățat așa de tare. V-am zis că, din cauza asta, cred că nu sunt bună nici ca mamă.
Când îl vezi cu părul înfoiat și alergând cu mulți kilometri la oră, zău că uiți că are doar zece kilograme. Nu se dă niciodată la câini mai mici decât el, ci doar de dulăi în toată puterea cuvântului. De-asta mi-a fost teamă să îl duc în parc. Mă gândeam că o să facă la fel și acolo. 
Acum vreo săptămână, mi-am luat totuși inima în dinți și l-am scos la o plimbare adevărată, în parcul Carol. Pentru început, l-am ținut în lesă și mă așteptam ca, în orice moment, să i se pună pata pe vreun câine și să mă văd târâtă prin parc de o vietate atât de mică. Nici vorbă de așa ceva. Nu se dezlipea de piciorul meu, ba chiar mergea în urma lui, călcându-mă din când în când. 
Ne-am oprit pe o bancă să ne tragem sufletul. Am împărțit banca la propriu. Câinele meu n-a vrut să stea pe asfalt. Aveam două soluții: să stau pe ciment cu el sau să îl las și pe el pe bancă. Pentru că era uscat și curat pe picioare, l-am lăsat să privească parcul de la înălțimea băncuței verzi din lemn. Am băut puțină apă, ne-am făcut 2-3 poze și am pornit mai departe.
Am prins curaj, văzând că nu schițează nici cel mai mic gest față de vreun câine. Ne-am dus spre zona lacului, unde era mai puțin aglomerat, și i-am dat lesa jos. A stat atât de cuminte că, puteam să jur că cineva mi-a schimbat câinele la intrarea în parc. Nici măcar atunci când doi câini mari s-au apucat să alerge după o mâță coborâtă dintr-un copac, n-a avut nici o tentativă să plece de lângă noi. Ba chiar, de fiecare dată când se apropia vreun cățel de el, fugea să se ascundă după unul dintre noi.
Dacă știam eu că o să fie așa cumințel în parc, nu îl duceam mai devreme? Bag de seamă că, atunci când nu se simte stăpân pe un teritoriu, îi mai piere din curaj. Ne-am simțit bine avându-l cu noi. Mereu aveam mustrări de conștiință, că ne lăsăm ”băiatul” acasă, când ieșeam la plimbare. Sunt sigură că și lui i-a plăcut. Abia așteptăm ziua de sâmbătă să ieșim din nou.
Ne recomandați și nouă un parc în București cu un loc de joacă mai mare pentru căței? Mulțumim.
Ce simpatic e!!! Din pacate, informatia solicitata de tine nu o am, pentru ca nu pot sa detin animale cu blana 😀 Sa il mai luati la plimbare 😉
Cred ca ti-ar sta bine si tie cu un bișonel 😀
Actually, I’m more of a cat person, dar imi plac animalele in general 😀 Din pacate, imi este tare dificil sa stau pe langa ele mai mult de 1-2 ore, ca dupa aceea incepe sa mi se deterioreze progresiv starea, chiar daca iau Claritine sau Aerius. De aceea nu am luat pana acum o pisica, mai ales ca am vazut o cunostinta ca l-a dat pe al ei Saddam fiindca doctorii i-au pus in vedere ca va ajunge la problem grave de sanatate. A consultat mai multi doctori, ca tot nu o lasa inima si nimic. Mi s-a rupt sufletul si pentru ea si pentru Saddam 🙁
Nu vreau sa imi imaginez cum ar fi sa fiu nevoita sa ma despart de blanosul meu. Bine ca nu am astfel de probleme.
In IOR e o Insula pentru catei (Insula Cainilor ii spune toata lumea) in zona dinspre Nicolae Grigorescu si am vazut si un loc de joaca in partea opusa, inspre blocul Potcoava (dar e destul de micut). Mie cei mai fericiti caini mi s-au parut cei care se jucau pe langa stapanii lor :).
departe de noi IOR, noi stam in sectorul 5. Stiu, mai suntem si figuranti. Multumim de recomandare.
Da,asa sunt cainii,isi recunosc teritoriul marcat si il apara.Stiu ca in parcul Tineretului sunt locuri speciale pentru caini.Eu ma duc deseori si ii privesc.Sunt adorabili! Si sa vezi cum se grupeaza functie de afinitati.Chiar am urmarit la un moment dat cativa caini Husky care se jucau si un boxer incerca sa intre in grup.Dar, era pur si simplu ignorat.
sa stii ca nu i-am urmarit niciodata sa vad ce fac. As vrea sa il duc si eu pe al meu sa socializeze nitel cu alti catei pe teritoriu neutru.
Să ştii tu că s-ar putea să fi avut dreptate. Teddy nu face urât în general, însă dacă vede o pisică uită că are părinţi. Mă mir cum de al tău a fost atât de cuminte, ei în general când văd pisicile zici că văd pe.. cine ştie cine. :))
cred ca teama de necunoscut l-a tinut bine in frau. Sigur, dupa ce se mai obisuieste cu locul, o sa imi faca figuri.
noi nu avem caine dar mai iesim cu cainii vecinilor ( au mamica cu cativa catei, o parte i-au dat, mai au un puiut, mai iau si pe Buba, cainele unui alt vecin care e cu mana rupta si in varsta etc). Adica noi suntem cu placerea, altii cu greul :))) . Nu ii lasa din lesa decat in zone special amenajate.
Din ce vad ca povestesti, cainelui tau ii e frica, asa ca ti-as recomanda sa il tii in lesa, langa piciorul tau, pana se invata. De frica si ataca alti caini !!! ca nu se simt pe picior de incredere stapan pe zona!
Stiu ca stai departe departe de parc, dar ai putea sa faci cei 4-5 km pana la parc pe jos, in lesa, i-ar prinde bine cainelui sa inteleaga si sa cunoasca drumul, pt ca in caz ca se pierde, va sti sa se intoarca. Nu stiu cum rezista un catel rasa voastra la plimbari de 10km, dar caniche-ii rezista la 6-8 km ( pe testatele) si pana nu sunt prea batrani li se si recomanda ( ca si omului, de altfel) . ( am studiat si intrebat putin ca fiica mii ii placeau puii de caniche a vecinuui, dar e greu cu ei la bloc…)
In rest, si eu stiu de Tineretului.
Stii ca eu sunt sincera si nu o dau cotita. Nu am mai mers atata pe jos de cand eram in facultate si in nici un caz nu as merge atatea statii pe jos mai ales pe canicula. Cand as ajunge in parc cred ca as lua o banca in brate si nu i-as mai da drumul 2 ore 😀
Nici Athos nu a ieșit in parc, iesea cand era mai mic, acum e un animal mare la propriu si sta doar in curte, plus e ca rau, foarte rau…asa ca nu ne riscam.
nu imi plac cainii rai 🙁 mie imi plac cei care stiu sa se joace.
Anul trecut il duceam pe Bruno si de 2-3 ori pe zi la parcul cainilor din cartier. Se juca tare frumos cu toti, indiferent de varsta, sex, marime. Acum nu imi mai pot permite acest lux. Bruno nu mai e pui. Nu mai suporta masculii si nici ei nu se bucura prea tare vazandu-l, iar cu catelusele se joaca putin, apoi vrea sa le iubeasca. In plus, parcurile de caini de pe la noi sunt murdare, pline de purici si de rahati de caine, asa ca prefer sa il plimb pe strazi, prin parcurile oamenilor (tinut intotdeauna in lesa, in principal pentru propria lui siguranta), pe la prietenii care au curti.
Si mie mi se spune ca l-am rasfatat exagerat. E primul caine care nu ma asculta decat cand are chef. :)))
E posibil ca Piki sa se comporte asa in lume si pentru ca se teme. Daca il veti scoate mai des, isi va schimba comportamentul. 🙂
de purici si chestii de genul asta ma tem si eu, chiar daca i-am pus si picaturi si i-am luat si o zgarda mai bunicica. Oricum nu iesim noi des asa in lume dar mami tot panicata e. Abia astept ziua de sambata sa il scot iar, sunt tare curioasa cum se va comporta de data asta, daca va fi ceva mai destins sau tot asa de incordat.
Dragutul de el, cum a fost prima iesire, poate credea ca-l lasati pe acolo. 🙂 In Tineretului am vazut foarte multi catei, e un spatiu acolo…:P
la cat de alintat si iubit este, crezi tu nu stie ca nu l-as lasa acolo? Ma mai supara cateodata si ma rastesc la el amenintandu-l ca il duc la tara la mamaie sa il lege in lant. Imediat maraie la mine.
Frumos catelul.eu nu am caine,am doar 2 pisoi pt ca iubesc mai mult pisicile decât câini
la mine e invers, imi plac pisoii dar sunt lesinata dupa catei.
cand o aveam pe Betty,ma plimbam mereu cu ea in parc si cate injuraturi nu mi-am luat de la mamele cu copii sau de la babele descreierate,bine ca stai la casa si nu trebuie sa suporti de cateva ori pe zi latraturile celor cu doua picioare !
n-am vecini de genul asta si sunt destui copiii care se joaca chiar si la noi in poarta dar ei il iubesc si Piki ii iubeste pe ei.
Draga, trimite-l in vacanta la Severin ca ii dau drumul in parc si il tin cu lesa din terasa :)) Ai avut curaj ca a iesit si sotul cu voi, nu stiu daca te incumetai singura, nestiind cum reactioneaza.
ma stii doar, asa sunt eu curajoasa, nicaieri fara sot 😛
E dragalas foc,acasa deaia e asa iute si nazdravn pentru ca e pe teritoriul lui si si-l apara. In parc e cumintel pentru ca ai fost prima data,il mai duci de doua, trei ori si apoi sa vezi ce zburda. Catelusii sunt la fel ca si copii,in toate punctele de vedere.
el oricum e baiatul meu deci e mai rau ca orice copil 😛
Ce adorabil e !!!
DACA AS FI LOCUIT IN BUCURESTI TI AS FI RECOMANDAT CU DRAG UN PARC.IN SCHIMB MA BUCUR MULT PENTRU PIKI.A FOST UN CATEL FOARTE CUMINTE PENTRU PRIMA LUI IESIRE IN PARC
multumim, sa nu ne deochi, te rog!
Am avut si eu catel, dar e la mama acum. Am vazut spatii amenajate in Tineretului..plus ca in cursul saptamanii e liber parcul si puteti alerga pe alei.
cine sa alerge? Noi suntem trei puturoși!
probabil a fost mai temator la prima iesire, de aceea a fost asa cumintel..sa-l mai duci.
asa ma gandesc si eu, cred ca isi revine el 😛
Pe catelusa mea o cheama Sara. E de rasa … nu stiu :)) e viteaza tare acasa, caine bun,de paza, ne anunta cand suna interfonul sau la usa :))) cand vede lesa , se ascunde sub pat, de unde o trag cu greu :)) afara, se schimba treaba.Merge pe langa mine, nu ma de depaseste, nici nu ramane in urma, nu se uita intr-o parte sau alta, aprape ca nici nu respira pana se vede iar in casa, unde, desigur, o apuca scandalul, joaca, foamea, alintatul si alte din astea :)))
e si ea mica 😀 se alinta pentru ca stie ca o iubesti.
Merg zilnic in parculetul din cartier ca sa mai scap de caldura din apartament si vad foarte multe persoane care si-au scos cateii la plimbare. O parte din ei sunt linistiti si stau langa stapanii iar altii nu-ti spun ce fac. Joaca si galagia lor imi fac bine si ma distreaza.
Sa-i tina Dumnezeu naravul. Avea o vecina un catel, cam tot asa, si sarea ca nebunul la ditamai dulaii.
e destul de periculos pentru ca poate nimeni unul nervos sa il faca praf.
Piki este adorabil! Mereu mi-am dorit si eu un caine! 😀 Am avut un perus timp de 11 ani, dar despartirea a fost foarte grea si de aceea nu mai doresc animale.
nu vreau sa ma gandesc ca intr-o zi nu mai fi. Mi l-am dorit timp de 27 de ani si acum il am. Ma bucur de el si il iubesc cat pot eu de mult.
Ce dragalas este ,simpatic foc ,sa va traiasca!
Sarut-mana.
imi plac catelusi de talie mici ,al tau este simpatic si se pare ca in afara si cuminte,daca as sta la curte cu siguranta mi/as lua caine,fetita mea vrea caine ,dar nu sunt deacord cu ei in casa ,poate ma schimb ,mai vedem deocamdata admiram alti caini
eu stau la curte dar il tin in casa 🙂 nici eu nu as fi fost de acord sa tin caine in casa acum 5 ani. Apoi a aparut ghemotocul care mi-a furat inima.
Ce scump este. Eu stau la blog si de vreo patru săptămâni mi-am luat un pui de bichon. Din nefericire mi-a zis că vreo 3 luni să nu îl scot din casa. Așa că nevoile și le face în cadă. Efectiv pe mine m+a terminat să stau de 3 ori pe zi să spăl cadă. Dar ce sa fac? Este bucuria băiețelului meu de a avea un cățeluș iar pentru el fac orice
Foarte frumos catelul!Se vede cat de mult il iubiti!La cat de cuminte este merita scos zi de zi la plimbare ..Din pacate nu prea pot sa zic acest lucru despre Bella,catelusa mea e cam nazdravana daca vede un alt catel,pisica ma trage cu tot cu lesa))))