Eu când vreau să merg în vacanță în Delta Dunării, merg!

Când vine vorba de vacanțe, mai toată lumea se orientează spre destinații externe, spre locuri cât mai exotice. Unii visează la plajele din Grecia, alții la piramidele din Egipt sau la castelele din Franța, unii își iau zborul spre Bahamas sau Bora Bora, alții pleacă în Safari în Africa. Fiecare înțelege ce vrea prin vacanțe speciale.

Nu zic că sună rău o vacanță într-o destinație exotică dar în Delta Dunării, aici, la noi, nu vrea nimeni? Lăsați că mă duc eu! Mi-a plăcut Delta Dunării de pe vremea când profa de geografie mă zăpăcea să învăț să indic pe hartă cele trei brațe în care se desparte Dunărea ca să dea naștere Deltei(Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe) și ne arăta planșe cu păsările din zonă. M-am dus acasă și i-am zis mamei că vreau să merg în deltă. Mi-a zis că sunt nebună, că acolo sunt numai pescari și pește, apă murdară, canale strâmte pe care nu știi cu ce „dinozaur” te poți întâlni, dar mai ales țânțari.

Nu știu de ce vreau acolo. Nu pot să vă mint că am fost. Vreau să ajung și n-am reușit încă să îmi conving soțul că zona asta turistică înseamnă mai mult decât țânțari, ca e a doua deltă din Europa ca mărime și grad de conservare, că face parte din Patrimoniul UNESCO, că aici găsești peisaje și liniște cum nu găsești pe nici o plajă din Grecia, că poți să și pescuiești, să vizitezi și toate obiectivele turistice din zonă. Măcar dacă aș fi avut noroc de un bărbat pasionat de pescuit, el sigur mergea cu mine, că doar delta e raiul în care visează orice pescar să-și întindă sculele de pescuit! Deh, aș putea zice că n-am avut noroc în viață. Bine, fie! Exagerez. La drept vorbind, e genul de bărbat care zice NU până începi să plângi și să te tânguiești. După primele două suspine și patru lacrimi, deja uită că s-a împotrivit.

Prin urmare, totul depinde de mine. Am să trec la artileria grea că nu mai ține cu amânarea. Numai mâine nu poimâine și mă prinde pensia fără să fi văzut Delta Dunării.  Bine, ar fi cam greu sa ma pensionez la 30 de ani dar, dacă trebuie să-l iau la sentiment, îl iau fără nici o problemă. Am să-l aștept într-o seară, uitându-mă la un documentar despre Delta Dunării, pe Youtube, cu căștile îndesate pe urechi, făcându-mă că nu aud nimic și oftând adânc. La un moment dat trebuie să vină să mă întrebe ce fac. Din momentul ăla e un om pierdut.Am să-i spun, oftând, cât de mult îmi doresc vacanța asta liniștită și am să-mi încep pledoaria: vreau o vacanță specială în care să mă bucur de sunetul apei purtate de curent și de cântecul peștilor din deltă. Ah, peștii nu cântă! Și mai bine. N-am zis că vreau liniște? Vreau să mă regăsesc, să mă reîncarc cu energia furată de la fiecare salcie pitică, fiecare aglomerare de stuf sau  nufăr întâlnit, să culeg fructe proaspete de cătină roșie ascultând cântecul curenților rătăciți printre arini. Vreau să văd lebedele, stârcii și pelicanii de aproape. N-am vrut niciodată să le văd la grădina zoologică. Vreau să stau acolo, pe mal, să mă uit ore în șir la ele, să le admir penajul și fiecare mișcare, să-mi imaginez prin câte locuri au fost și câte minunății poartă cu ele sub formă de amintiri. Mi-ar plăcea și mie să zbor. Poate că-mi doresc asta la fel de mult ca excursia în Deltă. Din păcate, să zbor nu pot. Dar… în Deltă aș putea ajunge vara asta. Mă tot amâni de câțiva ani. Cât de urât crezi că poate fi să petreci câteva zile în peisajul superb al Deltei? Tocmai mă uitam acum ce minunăție de loc e. Putem să vizităm cetatea Histria, castrul roman de la Murighiol, situl arheologic de la Vișina și complexul lagunar Razim-Sinoe. Te uiți toată ziua pe Travel Channel și ești înnebunit să afli cum trăiesc și ce mănâncă locuitorii din fiecare zonă de pe glob. Nu crezi că ar fi interesant de interacționat cu oamenii Deltei? Ne vom plimba toată ziua încercând să descoperim și să surprindem, în fotografii și filmulețe, cât mai mult din frumusețea și specificul zonei. Vom avea șansa să ne delectăm cu preparate din știucă și scrumbie, pescuite în urmă cu doar câteva ore, și cu vinuri bune dobrogene, să ne fluture pletele în vânt, mai ceva decât lui James Bond, când ne lăsăm purtați pe canale de ambarcațiunile cu motor, în drum spre Pădurea Letea sau Mila 23(unde este și casa bătrânească a lui Ivan Patzaikin, de care tu ești așa de îndrăgostit). Și să nu te aud că zici iar ceva de țânțari! Te asigur că sunt și în Deltă hoteluri de 4*, care au plasă la fereastră și o priză în care să punem un aparat contra țânțarilor.

Pe toată perioada în care am să-mi susțin pledoaria, o să am grijă să oftez des. La final am să-i aduc aminte că eu n-am zis NU când m-a dus la soacră-mea la țară, la săpat de porumb, și nici când m-a dus până la Satu Mare, pe o căldură de foc, fără aer condiționat în mașină. Știți de câți ani i-o „servesc” pe-asta cu săpatul porumbului? O singură dată am fost la porumb dar tare mă bucur că am făcut-o, ca să am cu ce să-i scot ochii. Cu argumentele astea solide din final, cu ușoară tentă de șantaj emoțional, n-o să mai aibă ce comenta și o să-mi spună, cu glas stins, că mergem în Delta Dunării când vreau eu. Iar eu, ca o soție iubitoare ce sunt, am să-mi șterg lacrima ce dădea să ajungă pe obraz, am să-l sărut cu foc și am să-l trimit să-și încălzească singurel de mâncare cât mă uit eu pe ce oferte turistice pentru Delta Dunării au cei de la CND Turism.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.