A fost un an tragic 2014, anul în care am schimbat prefixul. Zău că nu eram pregătită să fac 30 de ani așa de curând. Cu ce-am greșit de nu mai pot copilări, nici acum nu pot să îmi dau seama. Ca și cum nu era suficientă drama de a împlini o asemenea vârstă, o bună parte din familie a și uitat că e ziua mea, de vreme ce, fix în aceeași zi, avea loc un alt eveniment, mult mai important și mai vesel: nunta vărului meu.
Am plâns, m-am tânguit, am vrut să sparg ceva de nervi că sunt bătrână, m-am abținut și, când m-am uitat și în oglindă și am văzut ce urâtă eram după vreo jumătate de oră de bocit, m-a apucat și mai tare depresia. Într-un final, n-am avut încotro, m-am dat cu fond de ten și puțin mai mult decât o tonă de fard și m-am dus la nuntă.
Nici în zilele următoare n-am prea fost în apele mele. Mi-am revenit cât de cât, cam la o săptămână după ziua mea, când o bătrână, de la care cumpăram verdeață din piață, mi-a zis că par de vreo 25 de ani. M-am gândit că a vrut doar să mă flateze dar apoi m-am privit încrezătoare în oglindă, mi-am dat seama că cele 2-3 fire albe de păr practic nici nu se văd, că riduri nu am și că am aceeași față de copil tembel, cu nasul cârn și ochii jucăuși.
Minunea de a mă simți încă tânără a durat vreun an, până anul trecut, pe la începutul lunii mai, cu vreo trei săptămâni înainte de ziua în care aveam să devin și mai bătrână. M-am uitat mai atentă în oglindă și mi-am dat seama că firele albe de par erau mai multe decât puteam duce eu. Am început boceala de atunci. Depresia s-a instalat abia când soțul meu, principala mea sursă de răsfăț, m-a anunțat că, de ziua mea, el nu va fi acasă, că are o deplasare de serviciu pe care nu o poate evita. Aveam să fiu și bătrână și singură de ziua mea. Mai rău de atâta nici că se putea. Evident că se putea dar nu eram dispusă să văd partea plină a paharului. Sunt genul de om care vede doar partea goala și nu încearcă sa o umple ci, mai degrabă, aruncă paharul cu totul. Fără soț, fără flori, fără cadou, fără tort… „viața e pustiu”, cum se zice mai nou.
M-a învățat prost, dacă e să mă iau după ce zice mama: în fiecare an mă răsfață cu un buchet de flori, în special din trandafiri și aduce acasă câte un tort diplomat(preferatul meu). Cadouri nu prea îmi cumpără. Preferă să mergem împreună la shopping, să îmi cumpăr ce vreau eu. Sunt o norocoasă din cel puțin trei puncte de vedere: 1. soțul meu nu uită niciodată când e ziua mea; 2. îmi oferă flori tot timpul anului, fără motiv anume, dar de ziua mea mereu mă surprinde cu buchete speciale; 3. am un soț căruia îi place shoppingul. Aveți acordul meu să mă invidiați.
Dar, să revenim la anul 2015 și la cum mi-am serbat ziua de naștere. Adormisem cu o stare de nervi și nu scăpasem de ea nici peste noapte. M-am trezit direct cu chef de boceală. M-am uitat la telefon: nimic. Nici măcar un mesaj cu „La mulți ani!” de la soțul meu. Eram convinsă că e primul an în care a uitat de mine și nu exista dovadă mai clară că nu mă mai iubește. Dacă nici ăsta nu e motiv să bocești, atunci care altul? Și dă-i și plângi, apoi fă greșeala să întorci privirea spre oglindă, să te vezi cât de urâtă ești așa plânsă, și pune-te și mai tare pe plâns.
Am tresărit când a sunat telefonul și l-am ridicat rapid. Credeam că e el. Nu era el. Era un număr necunoscut. Am răspuns:
– Da, buna ziua.
– Buna ziua. Doamna Cristina Dragomir?
– Da, eu sunt.
– Doamnă, am o livrare de flori cadou pentru dumneavoastră. Ajung în zece minuțele.
– Ce flori? De la cine? Cine sunteți? E cumva o glumă?
– Nu, doamnă, nu este o glumă, eu mă ocup de livrări de flori în București și am o comandă de flori pe numele dumneavoastră, la adresa …
Era adresa mea. I-am confirmat că sunt acasă și aștept livrarea. Cine să-mi fi comandat mie flori online? Al meu uitase și să-mi zică „La mulți ani!”, așa de importantă era deplasarea asta. Sigur nu erau de la el, mai ales că nu prea era fan florării online. Vrusesem eu, odată, să trimit un buchet cuiva și nu m-a lăsat să fac comanda pentru că i s-au părut prea mari prețurile.
Între timp a apărut curierul. Pe lângă florile cadou, mi-a mai lăsat o cutie. Am semnat de primire și mă uitam, aproape fermecată, la buchetul acela imens de trandafiri albi. Oare chiar să fie de la el? Am risipit rapid misterul, când am deschis felicitarea atașată buchetului: „La mulți ani, copilul meu nebun! Ți-am comandat 31 de trandafiri roșii pentru cei de 31 de ani pe care îi împlinești astăzi. Fiecare trandafir vine cu un motiv să nu mai plângi și să zâmbești. Ai 31 de motive să fii fericită. Primele cinci ți le spun acum: 1. Exiști; 2. Exist; 3. Mă iubești; 4. Te iubesc; 5. Diseară ajung acasă. Restul de 25 de motive ți le spun diseară. Pune șampania și tortul la rece și da-mi un mesaj să-mi spui că mă iubești” Era semnat de gogoșica mea.
Cum putusem să cred că a uitat de ziua mea? Cum de mi-a dar prin cap că omul ăsta nu mă mai iubește? Priveam, zâmbind, cei 31 de trandafiri roșii, atât de frumos prinși într-un buchet cum nu mai primisem niciodată. De cu seară mă supărase pentru că eu vorbeam cu el, pe net, și el îmi răspundea greu. Îl bănuiam că se joacă Travian și el sigur căuta o florărie online care să îmi livreze mie flori la domiciliu a doua zi. Și nu doar flori, ci și un cadou, ca în fiecare an, o șampanie și un tort diplomat, pe care cu greu m-am abținut să nu îl atac până la sosirea lui. Mi-au ținut de urât trandafirii mei albi, prinși într-un buchet, ca într-o îmbrățișare din care nici unul mai voia să își dea drumul.
Erau cei mai frumoși trandafiri pe care îi văzusem și credeți-mă că nu sunt deloc ușor de mulțumit când vine vorba de flori. Era genul ăla de buchet, din trandafiri unul și unul, toți la aceeași lungime, cu aceeași cupă mare și perfectă. Nici măcar eu, care vrusesem atunci să comand flori online, nu aș fi crezut că o firmă de livrare buchete trandafiri în București, aduce trandafiri atât de frumoși, în sensul că m-aș fi așteptat ca, nefiind tu prezent acolo, când ți se face buchetul, să mai bage printre trandafirii frumoși și câte unul-doi cu codițele mai scurte sau puțin mai trecuți.
Soțul meu s-a ținut de cuvânt și a venit acasă. A ajuns târziu dar a ajuns de ziua mea. Sărutările nu le-am numărat dar cred că au fost mai multe decât trandafirii. Cât despre restul de 25 de motive pentru care să zâmbesc, au fost 25 de ”Te iubesc” menite să îmi spună că, și la 31 de ani, sunt la fel de iubită ca la 21.
Trandafirii din vază au „trăit” două săptămâni dar, de uitat, n-am să uit niciodată acel buchet pentru că a fost unul special din toate punctele de vedere.
Ce frumos …putina lume are privilegiul acesta…Viata e frumoasa si nu contează anii din buletin…Sa ai parte draga mea de toate florile din lume si bucuriile sa fie la fel de mari.
De 3 ori 🙂 🙂 🙂 Ce frumuseti de flori, cred ca conteaza sufletul ,cum te simti in interior, poti sa ai si 60 si sa iti simti sufletul tanar! Fac treaba buna cei de la Livrare Flori!
Cris nu conteaza ani conteaza ca ai un sot iubitor si atent .Sufletul tau daca este tanar nu conteaza.nr anilor.
Ce romantic ,bravo bravo bravo de 3 ori bravo pentru soțul tau ,este minunat ,sa ai grija de el ,rar sot ca el
Daca ai sti tu cate aniversari ne le-am petrecut impreuna. In 5 ani de casnicie doar o singura data a fost acasa de ziua noastra, iar prima aniversare ne-am intalnit in vama la Giurgiu. El venea din deplasare din Grecia, iar eu din vacanta de la Bugari. Si cum aveam acelasi traseu – Plouesti, mai erau locuri in masina, iar autocarul nostru ne lasa in cealalta parte a Bucurestiului am preferat sa cobor c prietena mea in vama. Am apucat sa prindem jumatate de ora din ziua noastra.
Zilele de nastere… nu mai zic! Le-am pierdut numarul in 11 ani de relatie si 6 de casnicie!
Superbe flori!
Ai un sot deosebit! Va doresc sa va iubiti mereu ca la inceput!
Te felicit!
Frumos,eu cred ca toate femeiile iubite primesc trandafiri sau mai bine zis sotiile. Eu ador florile si sotul meu stie destul de bine si intotdeauna ma surprinde cu buchete de tot felul de flori frumoase. Cand a fost in Anglia a platit florarului din orasul meu dublu buchetul si mi l-a adus la usa (ploua cu galeata) saracutul.
Frumos articol,frumosi trandafiri,asa trebuie procedat ce dragele noastre sotii pe care le iubim,sa le daruim mereu flori alaturi de iubirea noastra.
Sa nu tii cont niciodata de anii din buletin. Ai varsta pe care vrei s-o ai. Simta-te ca la 20 de ani si 20 de ani vei avea. Vei avea anii pe care tu ii simti. Poti avea si 50 de ani chiar daca buletinul arata 30 de ani.
Am cunoscut socul schimbarii prefexilui dar mult mai tarziu. Atunci cand am realizat ca de fapt trecusem de jumatatea vietii( ca doar n-oi trai 100 de ani). Sincer, de atunci, fiecare an care trece, imi aduce si o unda de tristete pe care mi-o risipeste un buchet de flori de la cei dragi.
Ce draguuut! Si mie imi plac florile, iar de ziua mea, in decembrie, sotul nu uita niciodata sa-mi ofere cei mai frumosi trandafiri albastri, preferatii mei! <3
O singura data am apelat si eu la serviciile unei florarii online pentru a-i face o surpriza placuta prietenei mele de ziua ei, deoarece nu am avut posibilitatea sa fiu prezenta fizic alaturi de ea. A fost super incantata, iar ideea de a veni cineva la usa si de a-ti aduce florile atunci cand cineva drag nu o poate face, mie personal mi se pare geniala!
Nu pot decat sa ma bucur pt tine! Iar cu varsta..anul acesta implinesc 31 ani..si am avut si eu o criza knd am facut 39.Ridurile st la locul lor 🙂
superbe flori ,eu sunt de 1000 de ori mai incantata de un buchet de flori decat de un cadou ,felicitari si sotului pentru idee si la multi ,multi ani!,eu urmea pe 4.04,urcam ,urcam dar important este sa nu simtim anii!pupici
Frumos, tare frumos! Mi-ai amintit de aniversarile mele. Aproape in fiecare an stau pe jar, intrebandu-ma daca isi va aminti si in fiecare an ma surprinde cu cate ceva. 🙂
Dragoste pe petale de trandafir! Frumos gest, frumoase flori, şi o dragoste pe care oricine şi-o doreşte.
Cu un buchet de flori bine alese, poţi îmblânzi orice inimă, orice supărare trece…….mai ales când sunt oferite de cel iubit.
Pai draga mea, asta da motiv sa plangi…DE FERICIRE…
Sa stii un lucru de3 la mine: cei mai frumosi ani pentru o femeie de acum vine. Dupa 30 de ani 🙂
La multi ani!!!!!
Scuze pentru scris: de cele mai multe ori intru de pe mobil si tastez gresit……offf limba asta romana 🙂
Trandafirii sunt si preferatii mei! Ii ador oricum, in dulceata, creme, parfumuri sau in vaza. La 30 de ani, nu se schimba nimic, poate doar modul de gandire. 🙂
Si mie imi plac trandafirii, mai ales cei albi. Intr-adevar este de apreciat faptul ca trandafiriivau fost unul si unul pentru ca de obicei, cei de la florarie, profita de asta si mai strecoara si cate unul mai trecut. Cat despre sot, ce pot sa-ti spun?! decat felicitari, mai ales ca-i place shoppingul.
31 este o varsta atat de frumoasa :D!!!!
Ce romantic!!! Nici nu se putea altfel! Oamenii speciali merita tot ce e mai frumos si mai pur pe acest pamant!! O poveste emotionanta !