Nu e un secret pentru nimeni faptul ca am o parere proasta despre medici, ca nu imi inspira incredere. Da, stiu, nu pica bine postarea mea, in perioada asta, in care medicii sunt niste eroi care isi fac meseria. Totusi, n-am cum sa ma abtin. In ultimile zile, pasii ne-au purtat mult prin spitale, cu bunicul meu care, din cauza unor probleme dentare nerezolvate la timp, a ajuns sa dezvolte doua tumori canceroase in cavitatea bucala. O avea el 75 de ani, dar nu putem sa il lasam sa moara, cum ar vrea statul roman si medicii nostri! O sa vedeti de ce spun asta.
Ziua 1 – mergi cu el la camera de garda de la Facultatea de Stomatologie(acolo te-a trimis toata lumea). E consultat si ni se spune ca e „groasa” si ca trebuie intervenit urgent. Ni se dau doar niste foi cu recomandarea de a face o serie imensa de analize. Fara sa ti se spuna pentru ce sau unde sa mergi.
Ziua 2 – zi de analize la Municipal. Mai dai cate ceva, ca altfel nu se poate. La final, o doamna se trezeste urland ca analizele alea trebuia sa fie internat ca sa le faca, in decurs de doua saptamani, nu o zi ca asa vrem noi. Doamna, ne scuzati, e o urgenta, scrie si pe foaia asta. In plus, din cate stiu de la internarea anterioara, nu prea va place sa tineti internati oameni care fac pe ei. Nici infirmirelor nu le place sa ii schimbe daca nu primesc atentii!
Ziua 3 – te prezinti la Facultatea de Stomatologie cu analizele in dinti. Astepti trei ore, cu un batran cu pampersul plin de urina, timp in care te uiti la ceas pentru ca i-ai promis sefului ca intarzii doua ore si acum nu stii daca mai ajungi azi la munca. Intr-un final, vine medicul insotit de profesor. Teapa: nu il internam, nu ii facem nimic ca am uitat sa va punem sa faceti o anliza. Pai si asta de ce nu i-o faceti acum? Domne, eu nu sunt tamplar, sunt medic, nu-mi spui dumneata mie ce sa fac. As zice ca esti tamplar, domnule doctor pentru ca nu e vina mea ca ai uitat sa ii faci analiza asta, asa ca nu ai dreptul sa urli la mine. Ca sa nu mai zic ca nu mi-a explicat nimeni ce se va intampla cu bunicul, care sunt riscurile, ce trebuie facut. Nu s-au recoltat analizele. Am fost chemati a doua zi.
Ziua 4 – Mergem sa i se ia sange pentru analiza uitata. Acelasi medic n-are chef nici sa se uite la noi. Concluzia, mergem acasa si ne intoarcem maine sa il interneze. La internare are nevoie de insotitor pentru ca face pe el si infirmierele de acolo n-au timp de el. Zau? Pai cand a solicitat pensie de insotitor i-a fost refuzata pe motiv ca nu are nevoie. Acum are?
Ziua 5 – Mergem pregatiti pentru internare. Medicii nu se stie unde sunt. Abia la ora 11 apar la vizita, hlizindu-se. Hlizeala se opreste brusc daca incerci sa ii intrebi ceva. Cum sa-ti permiti? Doar nu sunt tamplari! Ce credeti, ca in ziua a cincea ii face ceva? Nu. N-are radiografie. Au uitat sa ii faca radiografie. Ca doar nu sunt tamplari! Facem radiografie si plecam acasa. N-ai cum sa lasi acolo un pacient care nu se poate misca singur si face pe el. Nu cred ca isi da cineva seama cat chin este sa il imbraci, sa il cari zilnic cu masina, sa il duci de la pat la masina si invers si altele.
Ziua 6 e azi. Pana la ora 11 nu a aparut nici un medic. Tamplarul refuza in continuare sa comunice cu noi, sa ne spuna daca bunicul are sanse sa scape(si nu exagerez pentru ca are multe complicatii), ce presupune interventia, chestii de bun simt pe care un medic ar trebui sa ti le spuna. Inca asteptam sa vedem daca intra azi la sala sau nu. Intre timp, sunt si mai inversunata impotriva medicilor care ne trateaza intr-un mod inuman, care uita sa fie oameni si sa vorbeasca oamenilor de la egal la egal, sa le spuna scurt clar si cuprinzator care e treaba cu ei! Nu cer sa vina vreun medic sa te stranga de mana si sa iti spuna ca o sa fie bine, cum am vazut eu in filme. Cer sa fim informati! Meritam asta, domnule tamplar!
Cristina, traim in Romania! Daca Doamne Fereste e ceva mai grav, in tara asta de 2 lei n-ai nici o sansa sa scapi! O tara de rahat, aici totul e putred, nimic nu functioneaza normal! Daca vrei sa-ti faci un viitor, solutia e sa-ti faci bagajele si sa pleci cat mai departe de Romania, m-am convins de asta!
Santatate bunicului tau si Doamne Ajuta sa fie totul bine!
Imi pare rau Cris! Si eu am stat mult prin spitale de-a lungul vietii si acum fug de ele ca de dracu de tamaie. Pe Dragos il duc doar la circa unde stiu ca se comporta ok cu el, in rest ma rog sa nu fie nevoie de mai mult!
Multa sanatate si rabdare iti doresc, pentru ca o sa ai nevoie!
Oh, nu stiam ca este atat de grav! Imi dau seama prin ce treceti si voi si bunicul si parca ma doare inima ca si cum ati fi familia mea. Este oribil ce se intampla in spitalele de la noi. Si se comporta asa cu bolnavii in stare grava, copiii si batranii!! Eu inteleg ca nici ei nu-s super oameni dar sa nu isi bata joc!
Sa ne rugam la Dumnezeu sa fim sanatosi ,sa nu ajungem prin spitale ca murim cu zile
Numai pe mana doctorilor sa nu ajungem..te cred ca s a strans multa suparare,nervi si stres dar cu ei n o scoti la capat..tre sa i lasi ca pe ei..sa cauti sa te informezi la o asistenta dragura eventual
Nu vreau sa-mi aduc aminte de spital. Am avut o experienta proasta cu tatal meu ajuns in urgenta. Si nu numai cu el….cu socrii si alte neamuri. Nu vreau sa scriu mai multe, pur si simplu stam rau de tot cu sistemul sanitar.
Sunt prea repeziti cu pacientii, nu au rabdare deloc; unii se considera prea destepti ( si asistentele nu sunt departe de caracterul lor). Nu cred ca-si iubesc meseria..s-au facut doctori eventual pentru a primi bani si plocoane, din nefericire. Oare unde e empatia lor?
Sa va povestesc ce am patit eu. Tatal a foat operat pe creier. Eu cu sora mea stateam ziua cu el, a jumatate de zi eu, o jumatate de zi ea, iar noaptea am angajat o femeie sa stea cu el. A trebuit sa facem asta fiindca altfel ar fi fost legat de maini si de picioare de pat. Toate bune pana aici, dar n-am inteles de ce daca noi avem grija de el a trebuit sa platim cu chitanta faptul ca eram insotitoare, daca nu prezentam in fiecare zi chitanta eram date afara din spital.
Ce pot zice ca nu toti doctorii sunt la fel am unblat si eu prin spitale dar am gasit oameni si oameni
Nu toti doctorii sunt la fel, dar e de ajuns sa intalnesti unul sau doi ca cei descrisi de tine si nu-ti mai vine sa mai vrei vreodata sa mergi la ei. Multa sanatate bunicului tau!
Cristina, multa sanatate pentru bunicul tau si voua putere sa il ajutati.
Este foarte trist…acum mergem cu bunicii , cu parintii si vom urma noi. Va fi din ce in ce mai rau. Nimic nu se schimba!
Multa sanatate bunicului!Imi pare rau sa aud asta,dar din pacate asta este tara in care traim,un sistem lipsit de orice responsabilitate,bun simt…..speram ca in viitorul apropiat se va schimba ceva…